Ce-am făcut cu câinii cât am fost în concediu

Mie-mi plac follow-up-urile la anumite povești, întrebări sau situații de cumpănă, așa că, pentru cei care se întreabă ce-am făcut cu patrupezii cât am stat în Grecia, ei bine, am ales varianta 3: i-am dus la o pensiune canină.

Nu căutasem pe net înainte să vă întreb pe voi, pentru că prefer să mă bazez pe recomandări, înainte să fac eu pasul final. Așa că Diana mi-a lăsat 3 linkuri, pe care le-am accesat, le-am analizat și am sunat.

Prețurile erau toate cam pe acolo, însă doar un domn mi-a spus că mai bine merg să văd pensiunea de câini, să mă conving singură de condiții. După ce-am făcut calcule peste calcule, după ce-am întors problema pe toate părțile, m-am dus să văd cum arată Pensiunea Delarci și unde urmau sa-mi fie câinii rezidenți pe perioada cât eu mă scăldam în Grecia. 😀

Însă, înainte cu 2 zile de a merge acolo, ne-am vizitat niște prieteni și, din vorbă în vorbă, am ajuns la spinoasa problemă: „ce faceți cu câinii cât sunteți plecați?” Nu reținusem numele de pe net și încurcam Remetea cu Moșnița, așa că, înainte să mă dezmeticesc eu, recomandarea prietenilor noștri a fost chiar Pensiunea canină Delarci. Ei își duseseră acolo pisica și erau tare mulțumiți de servicii. Cum ziceam și la început, o recomandare e mai valoroasă și mai de încredere decât o căutare pe Google. Așa că m-am dus la pensiune, gata să fiu surprinsă.

Însă n-am fost numai surprinsă plăcut, am fost de-a dreptul satisfăcută. Nu mai fusesem în nici o locație de genul ăsta, așa că nu puteam face o comparație. Dar pentru mine era suficient că Benny și Ricky aveau destul spațiu de desfășurare – o cușcă are 8mp, dintre care 4 sunt afară și 4 înăuntru (cu portiță între „camere”) – cuștile și holul, de fapt întreaga pensiune, erau curate lună, nu mirosea a nimic, nici măcar a mâncare de câine, ceea ce m-a mirat și m-a bucurat de numa’- nu că ăștia doi ar fi niște parfumați și coafați, dar e mare lucru să ții curat un spațiu în care coabitează 10 câini.

custile vazute din exterior

custile vazute din interior

“locul de joaca”

După ce ne-au prezentat inclusiv câinii aflați în pensiune, familia proprietară ne-a povestit o grămadă de lucruri atât despre câini, cât și despre cum se organizează pentru a conduce cu succes o asemenea afacere. Nu mai au alți angajați, sunt doar ei trei: mama, tata și fetița. Și tot ce fac, fac din dragoste pentru câini. Pe lângă cei 10 „pensionari”, mai au 6 și ai lor. 🙂 Cred că vă puteți da seama că o meserie de genul ăsta nu poate fi făcută de oricine sau oricum. Pentru a îngriji niște animale îți trebuie, în primul rând, dragoste pentru ele. Apoi răbdare, dedicare și o grămadă de timp.

Câinii sunt plimbați de 2 ori pe zi câte 10 minute – asta în mod regulat. Dacă animalele sunt învățate cu plimbări mai lungi, daca au tabieturile lor, poftele și mofturile culinare dobândite „în familie”, la pensiunea de câini le sunt toate îndeplinite așa cum au cerut stăpânii.

I-am lăsat pe Ricky și Benny  acolo timp de 10 zile și când m-am întors parcă le-ar fi fost totuna dacă îi iau sau nu acasă. Cred că s-au adaptat tare bine, dacă nu m-au copleșit cu bucuria lor când m-am dus să-i recuperez. ;)) Nu-i nimic, că peste 2 săptămâni, se întorc acolo pentru un weekend. 😛

Așadar, pentru a concluziona, dacă aveți nevoie de o pensiune canină în Timișoara pentru a vă lăsa cățelul sau pisica pe perioada vacanței sau pentru câteva zile, eu vă recomand Delarci (site | facebook). Sunt foarte mulțumită de ei.

PS. Acesta nu e un post plătit.
PS.2 Aici aveti mai multe poze.