Oscar și Tanti Roz – piesa de teatru

Mă gândesc serios să nu mă mai duc la teatru. E deja a doua oară când plec de-acolo plângând. Dacă la Boala Familiei M am lăcrimat un pic, la Oscar și Tanti Roz abia m-am putut opri. Efectiv nu-mi puteam stăpâni lacrimile. Nu știu dacă-s io excesiv de sensibilă, nu știu dacă piesa e atât de tristă încât să te facă să plângi când o vezi jucată, da’ io am plâns.

sursa foto

Eram pregătită să mă întristez, că doar am citit minunăția de carte, știam la ce să mă aștept, dar, cu toate astea, tot m-a atins puternic.

În afară de smiorcăială, mai am și alte impresii. Oana Pellea e monumentală, n-are rost să insist sau să încerc să vă conving, pur și simplu când s-a terminat piesa și dânsa a salutat publicul, m-am făcut toată piele de gaină. Marius Manole, pe de altă parte… nici nu știu ce să zic despre el. Cert e că mă așteptam să văd un Oscar mai copil, și nu mă refer neapărat la vârstă. Oscarul de aseară mi-a părut mai mult un copil cu probleme mintale și Oscar al lui Emmanuel Schmitt nu e deloc deranjat psihic. Dimpotrivă, e un copil dulce, deștept, inocent, îți vine să-l mănânci când îi citești scrisorile. Marius Manole nu mi-a transmis asta. Plus că au fost prea multe săruturi pentru un copil de 10 ani. Nu zic că nu mi-a plăcut, însă e total altfel decât cum mi l-am închipuit eu și de cum vreau să-l păstrez în mintea mea pe Oscar.

Mi-a plăcut mult de tot și muzica aleasă, dacă nu mă înșel cred că toate piesele fac parte din repertoriul Cranberries. Foarte, foarte înduiosătoare muzica. Și foarte potrivită cu piesa.

Am și râs de o grămdă de ori, interpreta lui Bacon (Cristina Cassian) e genială. Am fost aproape convinsă că e băiat, deși la început ni s-au prezentat două tinere actrițe extrem de talentate.

Nu prea mai știu ce să vă spun, am plecat de-acolo destul de tulburată. Voi reciti cărticica, e o lectură plină de speranță, deși e atât de tristă.