Paris, notre amour
Titlul pe care Alina l-a dat scrisorii ei este „Paris, mon amour”, da’ n-am putut să nu ma includ și pe mine în el pentru că sunt prea îndrăgostită de Paris. Ce dacă încă nu l-am văzut decât în poze, în manualele de limba franceză și în filme? Cu puțin noroc o să ajung să-l văd și eu prin toamnă. Dar până să mă duc eu acolo, Alina se plimbă zilnic pe străduțele lui, îi admiră turnul și Sena, Notre Dame-ul și Champs Elysees, dar nu ține pentru ea experiența, ci ne împărtășește și nouă cum e. M-am bucurat tare mult când s-a oferit să-mi scrie o scrisoare din orașul pe care abia aștept să-l văd. Ferice de voi, cei care citind rândurile ei, vă veți plimba din nou prin locurile pe care le-ați văzut deja. Noi, ceilalți, mai puțin norocoși, savurăm detaliile până vom avea ocazia să le vedem și noi.
Ca orice mare capitală, Parisul are bune şi rele. Părţi frumoase şi mai puţin frumoase. În general, oamenii ori se îndrăgostesc de el din prima, ori sunt dezamăgiţi că nu regăsesc atmosfera din filmele americane – ultimul e chiar Midnight in Paris de Woody Allen – despre care orice parizian îţi va spune că nu reprezintă deloc oraşul.
Sacre Coeur
Despre părţile lui turistice ai citit şi văzut cu siguranţă o grămadă, chiar dacă nu ai ajuns încă să le vezi. Cartierul Latin, Luvrul, Musée d’Orsay, jardin de Luxembourg sau jardin des Tuilleries, Montmartre, Place Vendôme, Champs Elysées, toate merită văzute într-o viaţă de om. Şi cel mai înverşunat cârcotaş trebuie să-i recunoască acestui oraş faptul că e cel mai vizitat din lume. Toţi oamenii ăia care vin şi revin o fac pentru că, în spatele aglomeraţiei, a metroului murdar şi cu probleme, a cazării scumpe şi a preţurilor destul de mari, Parisul îşi ascunde cultura, istoria, civilizaţia, aerul ăla boem care încă există pe unele străzi. Trebuie doar să ştii unde să-l cauţi, departe de cartierele turistice.
Luvrul
Dacă aş veni prima dată la Paris, aş face ceva foarte turistic, şi ştiu că asta contrazice ce am spus mai devreme. Însă merita: aş lua un bateau mouche seara. Sena şi luminile Parisului sunt magice la căderea nopţii. Nu exagerez, magice.
Alt lucru pe care l-aş face: m-aş plimba în cartierul Marais. E un cartier viu, plin cu baruri, librarii, magazine. E în mod tradiţional cartierul ceasornicarilor, şi pe mine una mereu m-au fascinat ceasurile.Că tot am vorbit de librarii, există nu departe de Notre Dame o librărie, botezată după Shakeaspeare (logic la Paris, nu ?). Bineînţeles, aici se vând numai cărţi englezeşti, dar frumuseţea locului nu sta numai în vânzarea de cărţi. Dacă eşti dispus să dai o mână de ajutor, eşti găzduit gratuit sus, la etaj, pentru câteva nopţi. Acolo unde veneau nu demult Hemingway sau Fitzgerald. Ah, la belle vie!
Parisul înseamnă şi poduri, multe poduri. Cel mai frumos: Le pont des arts, mai nou şi podul lacătelor, unde îndrăgostiţi din toată lumea lasă lacăte, simbol al…ai ghicit: veşnicei iubiri! Inevitabil la Paris, mon cher, inevitabil! Revenind însă la lucruri mai practice, aşa cum îmi plac mie, o să îţi placă sigur să vezi, când vremea e frumoasă, mulţimea de oameni adunaţi cu sandwich-uri cu jambon, o salată şi câte o sticlă de vin, seara de seară. Unde mai pui că podul ăsta e lângă Luvru, muzeu care trebuie văzut, măcar din exterior!
Pont des Arts
Şi uite aşa am ajuns şi la sfârşitul călătoriei (scurte, ce-i drept) în Paris. O vom termina în locul meu preferat din oraş, pe Podul Alexandrul al III-lea, de unde Domul Invalizilor şi turnul Eiffel se văd în toată splendoarea lor. Şi când spun splendoare n-o zic aşa, aiurea. Dacă nu te-am convins eu, poate o fac fotografiile!
Pe Alina n-o cunosc încă personal, dar abia aștept. Mi-a făcut o mare surpriză de ziua mea, pe care o voi ține pentru mine, dar care m-a emoționat până la lacrimi. O puteți citi pe Lumea Mare.
Nice…
Pe de alta parte, oameni diferiti se raporteaza la locuri diferite din Paris.
Pentru mine Paris inseamna:
– o plimbare in St Germaine de Pres;
– un muzeu sau o expozitie – cel mai ades la Pompidou, Palais de Tokyo sau Orsay;
– o inghetata Berthillon pe Ile St Loui;
– o dupa amiaza bantuind prin Le Marais (neaparat cu detour prin Place de Vosges si pe la libraria a cote).
of, abia astept sa scriu si eu ce inseamna pentru mine Parisul
si eu imi doresc fffffff mult sa vad Parisu!si tot aman pentru ca apar tot felul de chestii care imi mananca timpul si banii si care trebuie rezolvate neaparat!
anul viitor mi-am promis ca o sa-l vizitez si o sa merg si eu acolo la podul lacatelor sa las un simbol al iubirii 🙂
sora mea, care locuieste in Londra, a fost anul trecut si a ramas impresionata si indragostita de acest oras.anul acesta vrea sa repete experienta iar eu nu pot decat sa ma bucur de fericirea ei si de minunatele poze facute acolo.
multumim Alina pentru prezentare!
eu mi-am pus bani deoparte pentru concediul de vara, dar daca pana la el nu reusesc sa strang alti bani pentru Paris, cred ca o sa renunt la statul la soare in favoarea lui. iar Londra e urmatoarea pe lista.
pai daca Londra e urmatoarea pe lista…..sper sa ne vedem inainte sa pleci ca sa iti spun mici secrete :). eu am fost de foarte multe ori asa ca am experienta 🙂
Asa si ptr mine, Parisul a fost visul de-o viata. NU e de mirare ca am lasat vizitarea lui pentru sfarsitul bursei Erasmus (am fost la Nantes) si l-am vizitat cu cea mai buna prietena a mea.
Dar intre timp am crescut si am vizitat Parisul de mai multe ori si desi toata lumea ma intreaba daca nu mergem sa locuim la Paris, iubitul fiind francez (si a locuit o perioada la Paris), eu nu imi doresc sa locuiesc acolo. E frumos sa vizitezi o saptamana ca si turist, sa fii oaspete in Paris, dar sa locuiesti, nu. Ma gandesc deja cu groaza la plimbarea in RER pe care o vom face vineri seara si apoi centura Parisului, vinerea, un alt cosmar cu ambuteiaje. Am prieteni care locuiesc in Paris si fac zilnic o ora juamte pana la munca (in Bucuresti e o placere, stai sa vezi RERurile si metrourile pariziene) sau o prietena insarcianta care face drumuri dintr-astea zilnic ca sa se duca la doctor.
Asa ca de fiecare data cand ajungem la Paris, iubitul francez si cu mine ne juram sa nu acceptam nici un post la Paris ever.
Parisul e frumos ca un vis dar atat.
am mai auzit asta de la o bloggerita care, din pacate, nu mai scrie pe blog, dar scria cate neplaceri i-a cauzat sistemul francez…
Cate mai am si eu pe lista de vazut, de citit, de facut… Cel mai greu e sa ma aduc din visare cu picioarele pe pamant si sa realizez ca am vreme sa le fac pe toate, ca am doar 22 de ani si banii nu cresc pe garduri. Momentan mi-am facut traseul de Paste: salina de la Turda – Sighisoara – Petresti (la bunica mea).
La Paris, Praga, Roma sau Viena… in toamna sau la anul 🙂
ah, Praga…. abia astept sa o vad si eu. cine stie, poate intr-o escapada de weekend prelungit ;))
Draga Andreea,
Si eu abia astept sa te cunosc! Cred ca ar trebui sa precizez ceva important, sunt de acord cu Ioana, cand spune ca transportul in Paris e destul de ingrozitor. Eu stau, spre fericirea mea, la 20 de minute pe jos de locul unde lucrez acum, de exemplu. Insa adevarul e ca nu m-au deranjat prea mult vreodatata nici RER-ul, nici metroul.
Olivia, si tu ai vorbit de locuri foarte frumoase din Paris, care merita vazute! Parisul e altfel ptr fiecare, ca orice oras, de altfel.
Lala, Demonica, va doresc sa ajungeti acolo cat de curand se poate!
cand vii in Romania, la Lugoj, dai un semn si vin sa te vizitez 🙂
Cred ca anul asta o sa vii tu prima la Paris, asa ca ma vizitezi tu! 🙂
e frumos Parisul, mai ales cand il vizitezi! Sunt foarte norocoasa sa fie la 3 ore de tgv de Paris si mi-e ciuda ca nu profit mai mult, dar o data sau de doua ori pe an tot ajung in Paris. Am deja ritualuri si locuri preferate. Of, iubesc Parisul 🙂
ah, dar tu unde stai in Franta? ;;) ca poate imi scrii si tu o scrisoare, daca vrei ;;)
Nu stau in Franta, dar foarte aproape de granita ei in Geneva, Elvetia! Oraselul meu nu-i asa mare si interesant ca Parisul, dar daca vrei iti scriu despre el 😀
aah m’on paris ! J’adore !
Hehehe, eu am deja rezervarile platite pentru vara asta la Paris. Bine, la noi scopul principal e Disney Land-ul, dar avem si altele in program.
Multumim Alina pentru sugestii.
iuuuu, ce te invidiez. da’ si io am planuit o vizita la Disney Land pentru cand mergem la Paris.
Nina, Disneyland e un orasel, de-a dreptul, merita vazut neaparat macar o data in viata asta.
Si eu vreau Paris si mai vreau Provence…. Sper sa fie curand si la mine, adica imi dores din tot sufletul!
Cristi, pe 27 pleaca la Paris pentru 5 zile si asta doar sa se plimbe si sa fotografieze. Pasiunea lui. Eu nu pot, din pacate sa merg. Desi-as fi vruuuut, dar nu am cum. Unele decizii nu pot fi schimbate doar de mine.
Dragut tare de tot gestul Alinei:)
ce pacat ca nu puteti merge impreuna. Dar… Parisul e tot acolo, de atata amar de vreme, acolo va fi si cand vei putea merge tu. 🙂
@ Monica: se spune ca daca mergi singur sa vezi Parisul de simti vinovat pt ca nu poate si jumatatea ta sa simta si sa vada minunatiile de acolo……
Ah, ce mi-a placut postarea! Mi-ar fi placut sa fie macar de 5 ori mai lunga. Eu visez la Paris si nu prea. Adica prima data Provence, daca vad eu campurile mov de care-s obsedata, poate sa rasara urmatorul pitic francez de pe creierul meu, pana atunci imi tin visele sub control si le iau pe rand. Oricum nu-mi inchipui viata fara a vedea minim o data Parisul!
cautati in Paris Centru Pompidu, tipii asemanatori lui Bob Marley te deseneaza la minut si chiar fac reducere daca esti roman. Stati seara in Chatelet-les-Halles si ascultati cu o tigara in mana muzica soul cintata de grupuri de tineri negrii, sau la mijlocul zilei sa nu ratati o crepes pe St. Michel
In primul rand o corectura: Parisul nu este cel mai vizitat oras de pe glob. Top 4 arata asa:
1. New York; 2. Londra; 3. Paris; 4. Madrid.
In al doilea rand, pentru un turist idealist este un oras frumos, mai ales daca vii din Romania.
Dar pentru un turist care a mai vizitat si alte capitale, Parisul este putin murdar, cu un transport in comun destul de jegos, cu cartiere care la noi din fericire nu exista (vorbesc aici de Timisoara) si mai ales cu populatia asta absolut jegoasa formata din magrebieni.
E adevarat, obiectivele turistice sunt fascinante, mai ales daca ai invatat la scoala istoria Frantei, ai idee de literatura, pictura, in general de arta.
Dar, mergand mai departe de Champs-Elysees, Louvre, Trocadero etc., etc., vezi si partea urata…
am vizitat paris-ul in luna de miere in decembrie 2010. singurul meu regret este ca l-am vazut iarna. a fost frumos pentru explozia de lumini, de oameni entuziasmati, de frenezia care cuprinsese tot orasul. Dar intentionez ca peste cativa ani sa ajung din nou acolo de data asta pe timp de vara cand e orasul cel mai frumos si numai bun de cutreierat si de vizitat.
Asta presupunand ca nu vrei iar in Amsterdam 😀
Ana, eu iti recomand Parisul primavara, e sezonul perfect!
Eu am fost la Paris intr-o perioada foarte calda, cand toti francezii erau ascunsi in cladiri sau stateau la soare pe malul Senei si doar noi si japonezii ne plimbam prin oras. Am avut doar 2 zile pentru oras si una pentru Disneyland, asa ca nu am apucat sa vad mare lucru, plus ca ghidul a fost destul de slab pregatit si eu si mai si.
Pentru mine cel mai frumos a fost seara, cand lumea incepea sa revina pe strazi. Am facut turul cu vaporasul pe la ora 10 noaptea si in Cartierul Latin, in mini-amfiteatrele de pe malul Senei, lumea dansa tango. Pentru mine asta va ramane imaginea Parisului si as vrea sa ajung din nou acolo, sa le vad de pe mal si ma pot bucura in ritmul meu de oras. Asta dupa ce ajung la Londra si daca se poate si prin Scotia 🙂