Ce lecție am învățat de la Iubi în weekend

O lecție destul de valoroasă, sper doar să am înțelepciunea să o aplic de cât mai multe ori.

În weekendul ăsta, Clubul de înot Masters, din care face parte Iubi, (și eu, numai că eu doar în acte, la bazin încă n-am ajuns), a organizat un concurs de tip maraton. Adică se înota timp de 24 de ore. De sâmbătă de pe la ora 13 până duminică dimineață tot pe la ora aia. 3 echipe a câte 10 concurenți (doi erau rezerve) s-au întrecut pentru a cumula cât mai mulți kilometri și pentru a câștiga o diplomă. Nu un premiu, doar o diplomă. Înainte de a râde, trebuie să știți despre oamenii ăștia, cei din Clubul Masters, e că tot ce fac, fac din pasiune, pentru ei, nu pentru medalii, premii sau recunoaștere (inter)națională. Pentru sănătatea lor, pentru plăcerea lor. În acest club internațional sunt înscriși ca membri activi înotători cu vârste cuprinse între 25 și 90 de ani. V-am mai arătat poze, deci nu insist.

Așa că, weekendul ăsta au organizat la bazinul din Dacia un maraton de înot.
Când mi-a spus ce vrea să facă (sa înoate câte o jumătate de oră la fiecare 4 ore – sâmbătă la orele: 13:30, 17:30, 21:30 și duminică la 1:30, 5:30, 9:30 – plus organizarea concursului) m-am cam oțărât la el, pe motiv că își pune sănătatea în pericol. Nu se mai antrenase de vreo 2 săptămâni, ocupați fiind cu zugrăvitul și cu  deranjul din casă. Să înoți jumătate de oră fără oprire, cred că ne putem da seama toți că e un efort destul de mare. Și, mai mult, să înoți de 6 ori câte jumătate de oră, o dată la patru ore. Nu mi-a surâs ideea. Dup-aia m-am mai liniștit, presupunând că n-o să reziste și i-am zis chiar că-l aștept cu patul făcut, când îi e somn, să vină acasă. N-am avut încredere că va reuși. Nici in el, nici in ceilalți.

Sâmbătă seara pe la ora 9 m-am dus să-i fac o vizită și să verific în ce stare e. Era ok, vesel, fresh, când în apă, când afară, când la computer, când la afișatul rezultatelor. Am plecat după vreo oră, tăbărâtă fiind de toate drumurile făcute în timpul zilei și toată curățenia de după zugrăvit. În timp ce eu am dormit ca un prunc, Iubi a înotat, a făcut tabele, a ținut scoruri, s-a împărțit în toate locurile, mulțumind pe toată lumea. La ora 10, după ultima tură de înot m-am dus să-i fac o surpriză și i-am dus o omletă. A reușit. A înotat toate jumătățile lui de oră,  10km  și era rupt de oboseală. Dar fericit că a reușit și că mi-a demonstrat că m-am înșelat în privința lui.

Chiar dacă am greșit neavând încredere în el, acum sunt mândră tare de tot. Îmi pare rău că nu l-am susținut mai mult și că, dimpotrivă, l-am descurajat cu comentariile mele. De-aia îmi fac mea culpa aici, în fața voastră și a lui. Iar lecția pe care am învățat-o e una pe care am tot auzit-o, citit-o și repetat-o. Nu te opri când îți propui ceva. Perseverează și rezultatele îți vor umple sufletul de bucurie.

Felicitări, Iubi. 🙂 Sunt tare mândră de tine.