Printre altele, m-am apucat de zugrăvit

Omul, când n-are de lucru, își face. Așa si eu cu zugrăvitul. Dacă vă mai amintiți care era unul dintre planurile mele pe 2012, apăi să știți că m-am achitat de el cu vârf și îndesat. Și n-au trecut decat 2 luni din anul ăsta. Am început în forță cu reorganizarea bucătăriei și a altor sertare de prin casă, am continuat cu transformarea unei debarale nefuncționale într-una super utilă (și pe care o să v-o arăt la final), mi-am schimbat ușa de la intrare și acuma m-am apucat de zugrăvit în hol și fosta bucătărie.

Planul era să renovez sufrageria, nicidecum alte camere de prin casă, da’ socoteala nu se potrivește cu ce hotărăsc eu la începutul anului, ci cu ce mă prostește zugravul să fac. 🙂 Să vă povestesc cum de-am ajuns să deschid șantierul taman acuma.

Mpăăăi, a venit zugravul (vecin cu mine) să-mi tencuiască pereții după ce mi-am pus ușă nouă. Și s-a uitat el așa în sus și mi-a zis: „Vaaai, da’ ce strâmb e  tavanul și la voi. Așa e peste tot în bloc, că am mai lucrat și la apartamenul 3 și la 15 și tot așa. Urât”. Io… mucles. În afară de faptul că mă deranjau pereții murdari [toată casă e zugrăvită-n alb (în afară de baie), și în 10 ani vă închipuiți că au avut timp să se murdărească și să se păteze], io n-am băgat de seamă că zidurile mi-ar fi strâmbe. M-am uitat mai atent… și da, erau într-adevăr așa cum zisese el. Și mă întreabă dacă nu vreau să zugrăvesc. I-am zis că ba da, da’ nu e acuma în program. „Ah, păi e păcat, acuma dacă tot ai schimbat ușa, o să arate și mai urât.”:-s Io’s foarte ușor de prostit, mai ales dacă ideea coincide și cu unele dorințe ascunse pe undeva prin sufletul meu. Atât mi-o trebuit.
„Zugrăvim, cum să nu? Cât mă costă?”
„Cu materiale și manoperă 1500 de lei” (îmi pune tavan de rigips, de-asta e așa mult).
„Gata, facem. N-am toți banii acuma, mă păsuiți?”
„Mai încape vorbă? Doar vecini suntem.”

I-am dat bani de materiale și de luni sunt cu casa întoarsă.

Lăsând la o parte faptul că o să am pereți și tavanul fără urmă de denivelare, până aseară habar n-am avut cum o să mobilez și cum o să decorez viitorul hol. Un lucru știam sigur: mobila va fi albă. Și căutând eu aseară pe net, am dat peste ceva ce se apropie de ce-mi doresc eu. Acum nu-mi mai rămâne decât să vorbesc cu Raul pentru că am nevoie de mobilă la comandă. Poza de la care am pornit e cea de jos, însă modificată oleacă. Iar de culori se vor ocupa fetele de la Tourmaline Boutique.


Mai am un corp pe care sper să-l pot face alb și când le-oi vedea pe toate la locul lor, vi le voi arăta și vouă. Deocamdată vă povestesc numai ce mai fac. 🙂

sursa foto