Despre blogging „encore une fois”

Pe bune, unii bloggeri mici rămân mici pentru că pur și simplu nu pot mai mult. Atenție, urmează un post ce poate conține urme de aroganță.

Până ieri aproape că uram povestea asta cu bloggeri mici vs bloggeri mari, pentru că eram sătulă de discuție. Încă sunt, da’ dacă nu zic ce-am de zis… o să-mi stea în gât. Nu îmi fac iluzii că bloggerii mici de care e vorba în propoziție vor avea ceva de învățat, așa că tot pentru ochii supra saturați ai bloggerilor normali o să scriu. Hopa, avem o specie nouă: bloggerii normali. Care nu sunt nici mari, nici mici, ci care chiar înțeleg care-i treaba cu bloggingul ăsta, care nici nu se bat cu cărămida în piept fluturând peste tot statistici, nici nu scriu doar pentru ei. Bloggerii normali sunt acei oameni care s-au apucat de scris pentru că au simțit ei că au ceva de spus, că pot s-o spună frumos sau bine, că au vrut să aibă cui să împărtășească chestii.  Pe acești bloggeri eu nu-i voi numi mici, nici dacă au 100 de unici pe zi. Sunt bloggeri care scriu de plăcere și nu-i interesează partea financiară. Își văd de treabă și nu-i interesează nici o poziție, nici un clasament, vor doar să scrie și să fie citiți. De ei mi-e tare drag.

Ei, bloggerii mici, în viziunea mea, sunt cei care asteaptă să facă bani din blogging după 3 luni de scris (și de cele mai multe ori aiurea), cei care presară linkuri PESTE TOT, de la grupuri pe facebook, până pe alte bloguri, în comentarii, care își fac conturi de twitter și fanpages doar pentru a mai avea un canal unde să trântească un link. Și care, după toată această muncă asiduă, se așteaptă să vină miile de unici în valuri. Dimineața, la prânz și seara, când aruncă pe ici pe colo cu câte un link. Sau, tot bloggeri mici sunt și ăia care nu vor să învețe, nu pleacă urechea la nici unul dintre kilometricele posturi de pe FIECARE blog de top, posturi de genul „așa da”, „așa nu”. Io nu știu ce bloguri citesc ei, că toate blogurile mari au scris cel puțin un articol despre ce trebuie să facă un blogger începător. Degeaba. Aștia-s după mine bloggerii mici și despre ei e vorba în acest post.

Despre A-listeri nu vorbim, că toată lumea știe cine-s și de ce-s.

Ce m-a ofticat pe mine atât de tare încât azi vărs un pic de venin e o domnișoară de pe un grup de pe Facebook, Bloggerite pe numele lui. Long story short, fata a scris pe grup că se retrage pentru că simte că nu mai are nimic în comun cu el, din cauza articolului Ruxei. Am citit articolul Ruxei după ce l-a scris, l-am dat pe twitter pentru că sunt întru totul de acord cu el, așa că m-am băgat în discuție, deși nu-s prea activă pe grup. Fata era supărată foc pe delimitarea făcută de Ruxa între „bloggeri” și  „oameni cu blog”. Am încercat să-i explic că acel articol NU se referă la acei bloggeri care n-au interese financiare, cum probabil era cazul ei, însă o ținea una și bună că ea nu e „om cu blog”. :)) Pe ea asta o supăra, sintagma folosită de Ruxa. Acuma io nu știu dacă am drepate sau nu, da’ bănuiesc că Ruxa a folosit-o doar pentru că nu avea alt termen la îndemână. Se pare că a reușit să o supere pe această domnișoară atât de mult încât s-a retras din grup. Care n-avea absolut nici o legătură cu postul Ruxei, nu era promovat acolo, Ruxa nu comentase, în fine. A părăsit grupul, deși s-a încercat lămurirea ei.

Un alt motiv care stă la baza acestui post e un articol scris de un cineva în urma SMSummitului de de la Bucuresti. Un domn care îi critica pe toți speakerii pe care i-a ascultat. Ba că Manafu a avut slide-uri în engleză, ba că Gabriela Lungu de la The Practice a avut exemple de la americani (că doar românii au pus coada la cireașă și au elaborat niște campanii, că tot mapamondul are ce învăța de la ei), ba că eCostin n-are habar de statistici, ba că, ba că… nu mai țin minte. Dacă vreți să cititi articolul, pun linkul așa brut, că nu vreau să-i mai fac trafic. http://www.horeabadau.ro/despre-social-media-summit/

Stau eu și mă întreb acuma, privind din banca mea din care nu ies nici în pauză: oamenii ăștia pe ce lume trăiesc? Ăștia care pretind că știu cu ce se mănâncă bloggingul, Social Media și online-ul în general? Te duci la o conferință ca SMSummit, ca să înveți ceva de la niște oameni care știu uuuuun piiiiic mai mult ca tine. Nu zic că-s atoateștiutori, nu zic că îți pot răspunde chiar la orice întrebare despre Facebook sau Twitter, nu zic că au cele mai coerente discursuri mereu, da’ io zic că funcțiile pe care le au și faptul că participă la tone de conferințe, nu numai în România, ci și în alte țări, unde ascultă alți speakeri vorbind și de la care învață cum să ne învețe și pe noi,  îi recomandă să le vorbească oamenilor.

Da’ bloggerii mici preferă să critice, să arunce cu pietre, să spameze, să își ia jucăriile și să plece atunci când nu le convine ceva. În loc să învețe, să întrebe, să se documenteze, să cerceteze, să încerce și să facă ceva de calitate.

Și stați că n-am terminat: al treilea motiv pentru care m-am pus să scriu aseară e nemuritoarea doleanță pentru Link Exchange. Dacă nu se cer linkuri în comentarii, se trimite un mail – degeaba scrie prostul pe pagina de contact, acolo unde e și adresa de mail că NU face link exchange –, se postează pe wall-ul fanpage-ului blogului, se trimite private message pe Facebook sau se postează pe grupuri cum e cel de care v-am spus mai sus. Oameni buni, vreți linkuri pentru a vă mări traficul și Page Rank-ul. Dar, aflați de la mine, dacă până acum nu v-a spus nimeni (deși tare mă îndoiesc), că Google-ul PENALIZEAZĂ prea multe linkuri externe pe o pagină. Pentru că se consideră farm links și dpdv SEO it’s a big no-no. Și nu vorbesc din auzite, chiar mă ocup cu SEO și n-oi fi io expertă și nici specialistă, da’ regulile Google le știu pe de rost. Deci degeaba cereți link exchange ca tot în dezavantajul vostru e.

Știu că mi-am răcit tastele degeaba, da’ bine că m-am răcorit un pic.