Acum mi-ar aduce flori, nu spini
Cei care nu-mi citesc blogul încă din 2007 probabil nu-mi ştiu vechile sentimente vis-a-vis de plante. Ei, e de ajuns să citiţi postul ăsta ca să le aflaţi. Trecând peste tonul articolului, de care nu mai sunt aşa mândră acuma, dar pe care îl las acolo de dragul posterităţii, am simţit nevoia să dezvolt puţin subiectul, pentru că lucrurile s-au schimbat puţin. Pe modelul ăsta.
Plantele despre care vă vorbeam atunci sunt încă în casă, deşi nu mai sunt la fel de multe şi nici mamei mele nu-i mai pasă de ele. Aşa că, ghiciţi în custodia cui au rămas şi cine trebuie să-şi aducă aminte măcar din două în două zile să le ude? Îhîm, eu. Şi vă închipuiţi ce bucurie pe mine, că doar am aşa „puţine” responsabilităţi.
Cu toate astea, n-am sufletul să le arunc sau să le las să se usuce. Nu-mi sunt prea dragi (cu o singură excepţie), dar dacă nu mor de bună voie şi nesilite de nimeni, eu continui să le ud şi să le rup frunzuliţele uscate. Pentru că şi ele au viaţă şi dacă mi-e milă de-o adunătură de fiare (adică de maşina mea), de plante ce să mai zic.
Mai mult decât atât… am aflat că am „mână bună”. Adică, contrar concepţiei că plantele simt când nu sunt iubite, plantele sădite de mine se prind imediat şi trăiesc bine-merci. Am păţit-o cu câteva plante din apartament, cărora le-am rupt din ramuri şi le-am replantat, şi cu florile plantate pe mormântul tatălui meu. Cu alea a fost o adevărată surpriză pentru că nu mă aşteptam să ţină, mai ales pe căldurile alea mari de anul trecut când nu am putut trece zilnic pe la cimitir pentru a le uda. Însă s-au prins şi au rezistat stoiceşte până în toamnă când s-au scuturat şi s-au uscat. Sunt tot acolo şi când mai trece vremea asta urâtă, prin primăvară, le voi tunde şi le voi lăsa să înflorească din nou. Sunt tare drăguţe, fac nişte floricele mici, albe şi mi-e tare drag să mă uit la ele. Sunt printre puţinele plante aproape de sufletul meu.
Nu ştiu mai nimic despre îngrijirea plantelor de interior sau exterior, fac lucrurile aşa cum mă taie capul şi cum cred că-i mai bine. Până acuma n-am dat greş, da’ mi-ar plăcea să mă îndrume o persoană învăţaţă, că v-am povestit deja de planurile mele cu curtea de la sat şi cu grădinuţa din faţa geamului. Am descoperit că-mi place să deretic printre plante şi să le văd aranjate şi înflorite. M-a surprins să aflu asta despre mine, dar cred că e una dintre căile nebănuite ale vieţii. Mă întreb oare ce-ar zice tatăl meu dacă m-ar vedea, el care ştiindu-mi repulsia faţă de plante, mă ameninţa că îmi va aduce spini, nu flori, la nuntă. Din păcate n-a mai trăit nici să mă vadă preocupată de plante, nici să-mi aducă flori la nuntă…
Ne schimbăm, fie că vrem, fie că nu, fie că ne place, fie că nu. Eu n-am vrut, dar îmi place. Şi abia aştept primăvara să îmi reiau obiceiurile dobândite anul trecut. Vreau să fac din curtea de la sat şi din grădinuţa din faţa casei un loc minunat. O să vă arăt poze.
Eu sunt exact ca tine. Mai mult, nu traieste 2 luni nicio planta in preajma mea. Reusesc sa o omor, desi nu-mi doresc asta.
Totusi, va trebui sa fac ceva, m-am mutat la curte, iar in primavara asta o sa o amenajez cu gazon, gard viu si vreo tufa, ceva, pe-acolo. Astea sper sa traiasca in ciuda convietuirii cu mine. Sper sa reusim cumva, si cu sprijinul lui Cip care va monta niste stropirici de-alea, nu stiu cum le zice, pe sub gazon. Sunt ingrijorata :-w
musai sa ne arati si poze 🙂
Abia astept sa iti vad gradina :D.
La mine nu tine nici o floarea, am citit tot felul de chestii despre cum sa ai grija cat mai bine de plante, dar tot imi mor, pana si cactusii :(.
Chiar daca imi plac florile cred ca voi inceta sa imi mai aduc flori in casa, de teama sa nu moara prea repede.
;)) abia astept s-o vad si eu, gata.
Eu am patit si mai si! Am in casa (dupa cum probabil ai observat) ceva plante, pe care, spre rusinea mea, le-am neglijat total. Atat de total incat nu cred ca le-am udat vreodata. Faza e ca tanti care-mi face curat le uda de cate ori vine, constiincios si le primeneste. Ele saracele s-au obisnuit sa fie udate saptamanal si au continuat sa traiasca. Iti dai seama ce mirare pe ele de cand a inceput Ciupercutza sa le ude mai des! Cred ca au sentimentul oamenilor ce au castigat la LOTO: nu stiu ce sa faca cu banii (a se citi apa)! :))
:)) noroc cu doua maini de femei.
Si eu le prefer la altii… Dar de cand m-am mutat imi doresc tare mult o orhidee, sper sa ajung sa imi cumpar una zilele astea. M-am gandit la o orhidee pentru ca vad ca-i plin de ele si toate-s inflorite deci ma bazez ca m-or descurca si eu…
din cate stiu eu (dar s-ar putea sa nu stiu bine), orhideele sunt greu de intretinut. le trebuie tot felul de chestii si nici nu stiu daca sunt mereu inflorite. Dar, bafta 🙂
Eu cred in monogamie :)) O singura planta, in ghiveci, e tot ce pot suporta. Se intinde ea un pic cam mult, dar e ok ca e singura si termin rapid de intins, udat si ingrijit la ea. Adica deja s-a simtit competitie dintre ea si brad, cat a fost in casa, dar acum mi se pare ca se simte oleaca mai bine de cand a disparut concurentul :))
:)) mie nu-mi plac deloc daca se intind sau cresc in volum si trebuie sa le schimb ghiveciul. dar am deja vreo 2 cu care trebuie sa procedez asa si n-am de ales.
apropo de flori, pe strada, in cluj, o batranica vindea flori si tot recita de cum trecea o gagica prin preajma: “Luati, domnisoara, sunt nemuritoare!”
desigur, era vorba de Imortele…
🙂 ce dragut. si ai luat?
mie mi-au placut dintotdeauna florile, am avut si acasa la mama, am si acuma in limta spatiului de la apartament. Cand am plecat din casa parinteasca, au ramas florile in grija mamei, nu-i placeau deloc, acum fiind bolnava le adora si toata ziua le sapa le uda le gadila io stiu ce le mai face 🙂 . Asa ca preferinta ar fi florile mari, cu frunze mari, daca nu fac floare si mai bine 😀 un ghiveci micut cu flori se vad si pe blog, la micile placeri 😛
http://strumfa-bucatareste.blogspot.com/p/micile-placeri.html
io mi-am dat seama ca-mi plac cele cu floare. par mai vii decat celelalte, nu stiu de ce ;))
Pe lista de “trebuie inventat” am ca prioritate masina de colectat rufe murdare+spalat+uscat+calcat+impachetat. Acum, cu articolul tau mi-ai adus aminte, cu tristete, ca mai adaugam ceva: dispozitiv de udare a plantelor. Geniile astea nu mai sunt ce au fost :)))
Un prieten al nostru de familie, s-a mutat la un moment dat din Germania in USA sa predea acolo si isi facuse ceva sistem prin care dadea comenzi din New York sa i se ude florile :D. Deci se poate :).
:)) ma, sigur sigur tre’ sa fie ceva care indeplineste conditiile astea. da’ inca nu stim noi de el.
nu as putea trai fara plante!!
Floricele mici si albe sunt o dovada frumoasa de iubire care dainuie in ciuda trecerii . A trecerii timpului, a trecerii dincolo. Si eu am 2 orhidee care se incapatâneaza sa-mi arate aceeasi iubire. Chiar azi s-a intamplat sa scriu un post care le include.
🙂 m-as bucura tare mult daca ar inflori si anul asta. daca nu, le scot si plantez altele.
Hello! 🙂
Te ajutam noi cu instructiuni pentru orice tip de planta ai sau iti doresti. Dar trebuie sa stim denumirea lor sau sa avem o poza/mai multe cu ele ca sa stim despre ce plante e vorba 🙂 Pe site la noi o sa gasesti la rubrica de articole instructiunile catorva plante, poate te ajuta.
Uite: http://www.magnolia.ro/ro/Articole/Ingrijire-plante–6
Nop, nu le am cu florile deloc. Cand pleca mama de acasa si-mi revenea mie sarcina de a avea grija de florile ei, uitam complet de ele. Gasea saraca mami pamantul intarit in ultimul hal, ca uitam sa le ud! Cate plante am eu acum pe constiinta! :))