-
Prima dragoste a lui Orhan Pamuk
… mi-a adus aminte de a doua mea dragoste. Nu pentru că poveștile ar fi asemănătoare sau pentru că scriitorul mi-ar fi adus cumva aminte de el, ci datorită unui simplu gest. Mai exact al unei plimbări pe care Pamuk a făcut-o cu prima fată pe care a iubit-o. Fiind la sat, locul din care am plecat în seara când s-a înfiripat a doua mea relație, mi-am adus aminte cum a început.
-
Tu cu ce pom ai crescut?
Toți cei care au citit Moromeții știu povestea sălcâmului tăiat și a tristeții provocate de retezarea unei entități sacre pentru familia din Siliștea Gumești. Mă bucur că am și eu cel puțin 3 pomi care mi-au definit copilăria. Mie îmi plac pomii, am o slăbiciune pentru ei și am câțiva de care îmi aduc aminte cu mare drag. Când eram copilă, mergeam cu prietenele mele din spatele blocului „la grădi”* să ne urcăm în corcoduș. Fiecare avea „casa” ei și nimeni nu îndrăznea să îi fure locul. Era unul dintre jocurile noastre și tare mai indrăgeam să stăm ca păsările în cuib și „să vorbim la telefon” (mimând doar gestul…
-
Orașe din carti – câștigătorii concursului
Silly me, m-am luat cu noua pasiune și am uitat de promisiunea făcută saptămâna trecută. Ieri trebuia să anunț câștigătorii concursului cu cărți și am uitat. Mda… it runs in the family.
-
O pasiune surprinzatoare
Dacă mi-ar fi spus cineva, chiar și anul trecut, că voi ajunge să dezvolt o pasiune pentru grădinărit, m-aș fi tăvălit pe jos de râs. Mă rog, atât cât aș fi putut râde anul trecut. Nici măcar plăcerea de a planta ceapă și morcovi în spatele blocului într-o grădinuță de juma’ de metru pe juma’ de metru nu prevestea elanul pe care l-am dobândit vara asta.
-
Un regret atat de mic
Dacă ieri am început săptămâna plângându-mi de milă, o să continui în același registru, însă n-o să mă mai refer la lucruri care nu depind de mine, ci de ceea ce aș fi putut face și n-am făcut. Pusesem linkul Prințesei în drafturi și uitasem că nu e o leapșă. Îl pusesem acolo cu gândul de a enumera și eu regretele vieții mele. La momentul tragerii liniei și al retrospectivei finale… crezând că nu voi putea cânta alături de Edith Piaf Je ne regrette rien. Însă când m-am așternut pe scris, am realizat că e doar un lucru pe care-l regret și care nu se mai poate întâmpla acum. Adică…
