Înseamnă că am greșit cotețul
Nu știu dacă generația mai tânără de cititori recunoaște replica, da’ celor de-o vârstă apropiată de a mea bag sama că le e destul de familiară.
Pe vremea când singura modalitate de comunicare rapidă era telefonul fix, una dintre distracțiile noastre cele mai mari era să sunăm la diverse numere și să punem diverse întrebări. De la cele mai nevinovate, la cele mai amuzante, cum ar fi:
– Alo, familia Găină?
– Nu.
– Înseamnă că am greșit cotețul.
Cu varianta:
– Alo, familia Ursu?
– Nu.
– Înseamnă că am greșit bârlogul.
Vă închipuiți în ce încurcătura s-ar fi găsit bietul copil, dacă ar fi sunat la mine. ;)) Nu s-a întâmplat, că probabil tăică-miu sau maică-mea s-ar fi distrat copios.
Ei, mi-am adus aminte de telefoanele astea anonime pentru că ele au început să reapară. Numai că de data asta sunt pe mobil, nu pe fix. Mai exact pe mobilul lui Iubi. Încă de dinainte de inceputul relației noastre, din timp în timp, îl suna câte unul cerând să vorbească cu diverse nume. Care evident nu erau ale lui. Și dacă era o greșeală, am fi înțeles, nu s-ar mai fi repetat. Chestia e că după ce închidea, apelul se repeta de vreo 3-4 ori. Iar cel care suna abia se abținea să nu râdă.
Sâmbăta s-a întâmplat din nou și cum Iubi era la duș, zic, ia să răspund eu să mă distrez oleacă cu anonimii*. O voce abia auzită cerea cu … Andreea. Io să mă astup. Era evident că numele fusese scos din puțul gândirii cu repeziciunea luării pe nepregătite. Îl tot întrebam care Andreea, ăla îi tot dădea înainte cu Andreea și gata. Încercam să văd dacă recunosc vocea și daca chiar pe mine mă căuta, da’ era imposibil că nu mă caută nimeni pe telefonul lui Iubi. Nu eram eu Andreea lui, mai ales că la final a început să râdă și a mai zis ceva, dar i-am închis spunându-i că nu-i nici o Andreea acolo. :))
Da’ nu știu de ce mă mir, că și la 112 sună tot felul de netoți care n-au altceva mai bun de făcut decât să pună ambulanțele pe drumuri a proasta.
__________________________________________
* nu răspund la telefonul lui Iubi decât când mi-o cere el, dar în cazul ăsta știam sigur că nu se supără. Și oricum era la duș, dacă era ceva important, preluam mesajul sau îi duceam telefonul în baie. Așa că, n-am nevoie de predici cum că „de ce am răspuns la un telefon care nu-i al meu.” Nu despre asta e vorba în propoziție.
Am patit si eu faze de-astea. Primele 2-3 dati a fost amuzant. Pe urma mi s-a intamplat intr-o seara sa ma sune unu’ aproape 2 ore incontinuu (ca ii tot respingeam), de am zis ca mor, ca nu mai reusea nimeni sa ma sune!
Din fericire, in ultima vreme au lipsit cu desavarsire 🙂
Ce-nseamnă să avem oferte cu mii de minute în rețea. Sunt convinsă că-s copii plictisiți care se trezesc la sfârșit de lună cu minute și dacă tot au plătit 5 euro pentru cartela de Pre Pay încearcă să termine toate minutele.
Pe același subiect: colega mea de apartament primește de la o vreme niște SMS-uri obscene de la un tip în călduri. Din păcate nu-i sunt adresate. El vorbește cu o anume ”Daniela”, noi ne amuzăm copios de textele lui de agățat gagici pe mIRC.
Pe mine m-a stresat odata o tipa cu prea multe minute – m-a sunat cateva ore incontinuu, de nu puteam folosi nicicum telefonul. Credea ca-s amanta lu’ barbatu-su, greu i-a fost sa intelegeaga ca mi-e cam greu sa “dau o fuga” zilnic pana in Arges la el. Am aflat dup-aia toate detaliile lor de contact, erau cam prostuti amandoi daca au picat asa usor la minciunile mele :)).
din fericire eu nu am asemenea patanii, cred ca m as enerva sa ma tot sune cineva necunoscut fara motiv.
cat despre persoanele care suna la 112 si pun ambulantele pe drumuri aiurea cred ca doar atat ii duce capu, nu se gandesc ca in timpul acela medicii din ambulanta ar putea salva viata cuiva in loc sa isi piarda timpul ca asa au unele persoane chef.
mai stiu astfel de exemplare care suna si comanda pizza aiurea si dau o adresa gresita….mare ii gradina….
Am primit si eu un telefon imi spunea sa ma grabesc ca ma asteapta in mall.
I-am spus ca asta fac, ma grabesc spre el. Am fost intarziat din cauza traficului. Oricum slabi astia mici care fac glume. Ii bufneste rasul prea usor.
mie imi placea sa sun la numere asemanatoare cu al meu >:D mai sunase cineva odata sa ma intrebe de tati, care cica ar fi preot sau sa ii duc nu stiu ce tablete si sa cumpar ceva de la magazin de jos, dar si insistenti care o cauta pe loredana iubita lor
Asa l-a sunat un tampit pe al meu. Pana s-a pus asta si a raspuns “Capitan Ionescu de la Sectia x Politie. Am inregistrat apelul dvs. si vom cauta cine l-a efectuat”. Sa vezi ce s-a linistit respectivul 😀
Era un banc mai delicios pe tema asta, cu unu care tot primea telefoane de la diverse nume si intrebau de un anume Gica…seara ,noaptea, ce mai nebunie, deja 8 apeluri. Pe la 3 dimineata suna o voce relaxata: “Buna, sunt Gica si nu posed telefon propriu, imi spuneti va rog cine ma cautat?”
am recunoscut din prima titlul:)) been there, done that..in prostia noastra de copii sunam de la cabine telefonice sa nu fim depistati:p
la randul meu si eu am fost tinta diverselor obsesii….cea mai tare a fost o fatuca care ma suna si ma ruga sa ii spun si ei injuraturi de la capitala :))) pt ca nu voiam sa ii spun incerca sa ma enerveze sa reactionez:))
Mie mi se intampla de cativa ani, fara exagerare. O data la ceva timp suna cate un anonim, persoane diferite (nu e aceeasi voce)
Si eu mereu ma pregatesc sufleste cand ma suna un numar ce nu este in agenda, mai ales ca de foarte putine dati mi s-a intamplat sa fie chiar un personaj important pentru mine. De multe ori ma suna diversi oameni din greseala (saracii chiar se scuza policos si ma intreaba daca am nr de mult si etc, incercand sa vada unde e greseala lor).
Dar si tata (cred ca e ceva cu barbatii) a avut un moment dinasta acum 2 ani. Aveam noi ratacita o cartela orange prin casa, ala fiind un telefon folosit de toti, dar care statea la tata. Ei bine intr-o noapte pe la 1 dim s-a gandit cineva sa ne sune pe acel numar! Faza faina era ca ne suna cu numar de Italia.
Noi stiam o singura persoana in Italia si ea nu avea acest numar, dar am zis hai sa vedem. Si personajul feminin care ne suna.. tot insista sa vorbeasca cu Cristina. Tata a incercat sa-i explice calm, ca nu exista nicio Cristina aici, ca noi suntem fam X. A convins-o dupa 10 min.. si inchide.
Ce crezi.. la o ora, ze woman revine! si din nou cere si incepe sa urle ca stie ea ca tanti Cristina e aici si ca urgent sa o aducem la telefon. Era deja 2 dimineata.. rabdarea noastra se dusese naibii. Iar incepe tata frumos sa vorbeasca pana vede ca nu are cu cine. Atunci urla putin si inchide telefonul.
Problema e ca a durat cam o luna sa scapam de apelurile catre tanti Cristina.
Eh, cand eram noi mici si faceam astfel de glume era ceva infim, fata de ce fac pustanii acum.
:)) eu faceam din astea cand eram mica, stateam la tara unde era centrala semiautomata, adica in localitate sunai direct, numarul era din 3 cifre (noi aveam 432 :d) si era gratuit, ca daca sunam in alta parte era pe impulsuri. Ce dragut ca ti-ai adus aminte. Si aveam eu pica pe o singura tanti care era foarte rea, ce o mai stresam 😐
Ar trebui sa ii raspunzi la telefonul lui iubi mai des :))
cand eram mica nu sunam niciodata sa fac glume de genu’ dar imi aduc aminte de o vara, cand eram cu vara’mea la sat-singura ocazie cand ne intalneam si noi, ne despart peste 500 de km si ne plictiseam.ce sa facem, ce sa facem? am luat mobilul si stand ascunde intr-o parte a casei, tot sunam pe fix si cand vedeam ca bunicu’ nostru merge sa raspunda inchideam.pueril…dar doamne ce am mai ras.am tinut-o asa vreo 10 minute:)) partea buna e ca nimeni nu s-a suparat pe noi 😀
Cand am fost copil am facut si eu farse de genul. Am dat din greseala de un politist ca noi ne dadeam drept de la radio si ca vor castiga daca ne raspuns la diferite intrebari. Polistisului i-am pus intrebare ca ce crede el despre cel mai smecher cartier din orasul meu? Si nu a vrut sa raspunda pentru ca nu il lasa serviciul. Ne-am speriat si am decis sa nu ne mai jucam cu lumea. Dar era distractiv pe vremuri. Cred ca de m-ar suna cineva doar din distractie m-as enerva asta e clar.
Era o poveste, Petrica si lupul. Lupul, normal ca tot lupul, fioros dar Petrica, mincinos… L-a mancat sau l-au salvat, trebuie ca toti pustanii care l-au citit, au tras invataminte. Aceia care nu l-au citit sau nu au cum se zice 7 ani ( sase ? nu conteaza, ramanem la idee, acasa)… Dau alarme false. Sau fac farse. Se dau smecheri.
Uite, eu din povestea Petrica si lupul, am inteles ca fiecare nas isi are nasu…
Si cum este adevarat- in gluma sau nu , in toate situatiile si greselile- ca lupul isi schimba parul dar naravul, ba , pe farsori ii vor manca in mod sigur, ,,lupul”, prea devreme sau mai tarziu…
Din pacate, in realitate, cu farse la 112, ,,lupul” ne mananca pe toti, fara gluma.
Si eu am patit-o acum ceva ani pana mi-am schimbat nr de telefon. De data asta am fost foarte precauta cui i l-am dat si n-am mai avut probleme. E foarte deranjant si obositor sa raspunzi si la capatul celaalt al firului sa fie niste persoane care n-au altceva mai bun de facut decat sa se amuze dand telefoane anonime.