Merg la Vocea Romaniei

Evident nu să cânt. :)) Deși Iubi mai face mișto de mine câteodată, când mă aude cântând (a se citi „prostindu-mă”), și zice că acolo ar trebui să mă duc, să mă audă toată țară, nu să-mi irosesc „talentul” prin sufragerie.

Mă duc să văd prima ediție live, din public. 😀

vocea romaniei

Când am primit mailul cu invitația, primul impuls a fost să refuz. Pentru că așa m-am obișnuit să fac cam cu toate invitațiile, mai ales cu cele din alte orașe. Nu pentru că nu mi-aș dori să merg, ci pentru că, pentru mine, a putea pleca de acasă înseamnă:
1.    Să rezolv cu tanti să stea cu maică-mea cât sunt eu plecată.
2.    Să o plătesc în plus pe tanti.
3.    Să îl las pe Iubi cu toate pe cap, inclusiv cu câinii.
4.    Să-mi iau liber de la lucru mai mult decât și-ar lua alții care locuiesc în orașul în care se întâmplă evenimentul.
5.    Uneori, cum e și cazul ăsta, să cheltui în plus.

Și-atunci, pentru a mă scuti de atâtea „rezolvări”, inchei mai simplu cu „Merci de invitație, dar nu pot să vin”. Deși, de multe ori, mi se rupe sufletul…

Ei, însă acest prim impuls, deși începusem deja să scriu mailul cu refuzul, a fost pus „în așteptare”. Pentru a gândi problema și pentru a pleca puțin urechea la emoția care m-a cuprins când am citit mailul. Desigur că-mi doresc să văd pe viu cea mai faină emisiune din ultimii câțiva ani. Cine mă urmărește pe twitter, știe că în fiecare marți sunt lipită de TV și de laptop și comentez cu ceilalți preferințe, decizii și interpretări.  Mai mult, trăiesc alături de preferații mei stresul așteptării deciziei finale. Marțea asta, toată am transpirat când am văzut că Moga l-a pus pe Sebastian să se dueleze cu Loredana. Sebastian e preferatul meu și o să sufăr tare tare dacă o să iasă din competiție. Aș fi fost în culmea fericirii să-l văd cântând live, dar el evoluează pe scenă abia peste două marți. Îi voi vedea pe cei din echipele lui Smiley și Brenciu. Acum nu fac mofturi, imi place prea mult emisiunea pentru a rata șansa asta. And, for the record, io-s cu team Moga. 😀

Dar să revenim la mailul de la ProTv, în care eram invitată alături de alți bloggeri la prima ediție de live-uri. Singura problemă era că, fata care ne-a trimis emailurile nu știa că eu nu-s bucureșteancă și m-a invitat și pe mine. Nu știu dacă cineva mi-a pus o vorbă bună sau dacă a plecat urechea  la ce scriam eu pe twitter când mă luam de ProTv că nu e deloc activ pe hashtagul #vocearomaniei, însă mailul meu s-a strecurat printre cele ale bucureștenilor.

Până tot cântăream eu dacă pot să mă duc sau nu, am trimis un mail să întreb dacă transportul e asigurat de ei, eu fiind din Timișoara. Inițial nu se putea, dar într-un final s-a rezolvat și marți o să fiu în public la Vocea României. În ceea ce privește cazarea, se îndură Raluxa de mine.

În altă ordine de idei, marți o să am câteva ore libere în care m-aș întâlni cu voi, cititorii mei din București. Așa că cine are marți timp de o cafea începând cu ora 8 dimineața… să-mi trimită un mail și vedem cum facem 🙂