Mafia din scolile din Romania
În urma articolului de pe adevărul.ro am primit un mail care m-a supărat foarte tare şi m-a încărcat şi mai mult cu nervi împotriva sistemului. Nu pentru că expeditoarea lui îmi imputa ceva mie, dimpotrivă, se identifica cu deznădejdea mea, căuta un sfat, o ureche care să îi asculte durerea şi poate o soluţie la care ea nu s-a gândit. I-am cerut permisiunea de a posta pe blog fragmente din mailul ei şi pentru că biata femeie mi-a permis, împărtăşesc şi cu voi infernul prin care trece. Şi sunt sigură că nu e singura în situaţia ei, însă mulţi aleg să tacă din gură şi să nu facă nimic. Rusine lor. Desigur, cu acest post nu se va întâmpla nimic, însă e bine să se ştie, poate îşi găseşte vreun aliat printre voi, cititorii mei sau poate vă dă ghes să faceţi ceva şi să nu mai lăsaţi pe alţii să hotărască pe banii voştri.
„Noi avem o problema cu care ne luptam de anul trecut si in care nu numai ca nu am rezolvat nimic, dar am ajuns sa mi se explice ca avem o problema pentru ca cerem ceva ce nu se poate in Romania: corectitudine si cinste.
E vorba de faptul ca avem un baietel, care e acum la scoala din zona in clasa a doua. Suntem doi oameni, din care sotul meu are un diabet necompensat care il face destul de sensibil si, in acelasi timp, il predispune la stari foarte proaste, eu m-am retras treptat din planul de a avea o cariera si deocamdata lucrez voluntar la o revista sf, incercand sa fiu cat mai mult acasa alaturi de ei. […] Ne imbracam si echipam copilul cum putem mai bine ca sa mearga la scoala, vanez reduceri ca sa ii pot oferi haine pe masura si faine.
Cat a fost la gradinita, am ajuns sa platim de ne-am saturat: perdele de un anume tip, xerox, apa, masa, tavi, fonduri. La prima obiectie s-au suparat foarte tare si, nu stiu ce s-a intamplat, dar baietelul nostru, care abia astepta sa mearga la gradi pana atunci, acum urla ca disperatul sa nu il mai lasam acolo si se agata de scari de parca il duceam la bataie. Am economisit atunci din bani nemailasandu-l la masa acolo, sau neducandu-l la serbarea de iarna, ca sa pot plati banii de cadou pt educatoare.
Dupa toate astea am hotarat sa alegem scoala de langa noi, mai modesta. Am zis noi ca se merita ca e aproape, ajungem pe jos, si ca probabil fiind oameni mai saracuti, nu umbla sa ceara asa sume de milioane.
Ne-am inselat amarnic. Cand am propus, prea entuziasti, sa ne organizam economicos, s-a creeat un scandal monstru, s-a instalat la comitetul de parinti o grupare adulatoare a invatatoarei, care dorea sa mobileze, ofere, cadoriseasca etc. Am refuzat sa platim sumele cerute cu japca (legal vorbind, optionale) si treptat a trebuit sa suportam urlete de la alti parinti, insulte, incalcarea intimitatii, ba si amenintari de la directoare ca ne da afara din scoala. Eu am terminat dreptul, asa ca am luat-o pe calea legala: sesizare administrativa, etc. Am fost la Inspectorat pt problemele cu scoala, la politie pt cele cu parintii. La fiecare pas incercau sa ne inchida gura, iar intre timp se regrupau, se dotau cu chitante false etc. O comisie de inspectie i-a prins pe nepregatite si au anulat-o pe motiv tehnic, ca psîoloaga lor fusese chemata in afara programului. Un intreg circ, iar in clasa copilul era certat, umilit, timorat, ceilalti colegi nu se mai jucau cu el “ca il cearta parintii”.
Politia, care la inceput chiar ne povestea ca au mai avut probleme in alti ani la scoala respectiva (era un tip mai tanar) a uitat sa ne mai raspunda la sesizare, intre timp invatatoarea a dat oficial startul la luptele cu noi, cand a suspendat serbarea de Craciun “ca o enervam noi”. Apoi a anuntat ca nu mai vine la clasa pana nu ne retragem noi. Ne-am mutat la alta clasa, ca nu aveam pile sa ma mut la o alta scoala. In plus, am inceput sa inteleg ca ma lupt cu o caracatita careia nu ii putem face fata de unii singuri. Ne-au spus si persoane dintre cele care ar fi trebuit sa vegheze asupra nediscriminarii si educatiei egale pentru toti ca “nu se poate sa permitem ca unii sa faca asa. Daca incep toti sa zica nu dam, ce ne facem?!”
Dezgustata de lipsa oricarei solidaritati din partea altor parinti, care stiam ca gandesc ca noi, dar care nu voiau sa se afiseze, i-am spus foarte frumos ca eu nu m-am dus sa fac public sistemul lor corupt, ei imping tot mai departe problema, nevoind sa ne lase loc sa traim cu optiunea noastra, fara sa ii faca rau copilului si fara sa le spuna macar odata celorlalti parinti ca scoala nu ii sustine in agresiunile lor.
Pe scurt, cei din scoala isi suplimenteaza salariile de mizerie pe spinarea parintilor, fara drept de apel, uniti intr-un front in care nimeni nu tradeaza. Daca cineva nu se supune, urmeaza contramasurile: umilire, hartuire, razbunarea pe copil, iar, daca se poate, acesta este singularizat ca prost, bataus, copil-problema. Nu am avut probleme cu calificativele pana acum, compensez cat pot acasa pregatindu-l pe cel mic cu ce pot; stiu pentru ca imi spune ca nu este laudat niciodata la scoala, nu este intrebat sau pus sa citeasca decat f rar, si nici la un concurs gratuit nu a fost invitat sa participe.
Deci, unde este educatia gratuita? Unde sunt drepturile egale? Anul acesta am luat-o de la capat: se urla la noi ca sa platim 250 de lei pentru un parchet pe care nu l-am dorit si nu m-am angajat ca il platesc, plus fondurile naibii sa le ia, care se duc intr-o gaura neagra. Am senzatia ca nu gasesc nici o ureche intelegatoare care sa si vina in ajutor. Toti se plang de problema careia noi am indraznit sa ii spunem “NU”, dar le este frica sa o faca pe fata, pentru ca coruptii astia trec la a face rau copiilor. Daca tacem si facem la fel, pasam problema generatiilor viitoare. Nu e corect sa se invete la scola, din vazute, ca “daca dai, esti tratat aproape normal si lasat sa existi, daca nu dai, vezi tu”.
Am ajuns sa discut cu persoane care stiu despre ce e vorba, stiau inca inainte de a termina eu de povestit. Mi-au spus ca nu ne vor lasa, deoarece noi trebuie sa o patim zdravan, ca sa fim o lectie pentru oricine viseaza sa opreasca jumulirea de bani de catre scoli . Am mai citit despre cazuri similare in presa, inabusite fara ecou. Nu am pile care sa ne ajute, si nici nu ma simt tentata sa apar in presa cu nume cu tot, deoarece e copilul la mijloc si deja ii fac destul rau. Suntem stransi cu usa pe tema copilului, in stilul “dati, daca vreti sa nu vi-l distruga“, dar eu nu vreau sa il cresc cu dat spaga. Urasc de cand ma stiu aceasta ciuma care te face sa te simti manjit cand dai aproape la fel ca cel care ia. […]
Am apelat la Avocatul Poporului, am vrut sa apelez destul de devreme la Protectia Copilului, insa m-au auzit la scoala si scoala mi-a luat-o inainte facand un dosar in care ne acuza ca “nu vedem interesul copilului”, dosar pe care nu l-am vazut pana in ziua de azi. Poate ca mi s-au slabit si mie nervii in aceasta cruciada, insa a inceput la un moment dat sa imi fie frica pana unde se intinde aceasta caracatita, cat de sus se acopera aceasta colecta nesfarsita de zeci si sute de lei per copil.
Poate ca nu mai vad padurea de copaci, insa anul trecut am vazut cum nici politia nici inspectoratul nu au de gand sa admita problema si sa faca ceva, orice, sa inteleaga oamenii astia (de fapt sunt cativa care urla tare ca sa ii sperie pe ceilalti care ar gandi mai degraba ca noi), ca sunt paraleli cu bunul simt si cu legea.
Poate par o baba care aduna sesizari si reclamatii si umbla cu ele sub brat, inspirand zambete strambe. Nu am decat 31 de ani, si am crezut multa vreme ca nu trebuie sa fac nicio sesizare, ca nu se poate sa ma haituiasca asa niste oameni pe care nu ii cunosc pentru niste bani pe care nu l-i datorez. Ma urc pe pereti cand ma gandesc ca au reinceput si anul asta. […]
Scoala acum s-a scmecherit, incepuse de anul trecut, de la prima hartie pe care am lasat-o: ei zic oficial ca nu e obligatoriu nici un ban. Sa stam linistiti. Pana ne intalnim in curte cu parintii adunatori de bani, forta din umbra a scolii…Care te pot jigni si provoca si agresa verbal in liniste si pace atata timp cat nu te pocnesc de fata cu martori impartiali.
E tarziu si sunt obosita. Ma simt ca si cum m-ar vedea acesti oameni care nu vor sa inteleaga cat rau fac, ca sunt ca niste oi aliate cu lupul care iau la bataie alte oi care au ales sa spuna NU. M-ar vedea si ar rade. Anul trecut a fost chiar si o adunare, de fata cu directoarea si un politist, in care numai in izmene nu ne-au cautat, mi-au urlat si ce sa mananc si cu ce sa vin la scoala, si de unde sa ma imprumut…numai sa PLATESC.
Pe ce lume traim?? De ce e asa cu susul in jos? […]
Din pacate baietelul meu e foarte afectat de incorectitudini, vede cand este tratat diferit, invata tot mai fara tragere de inima si ne intelegem si mai greu, cand ma vede nervoasa si suparata, e si el agitat…
NU sunt de acord cu acest sistem, si asta cu toata fiinta mea. Exista fonduri europene, donatii oficiale cu hartii, spectacole caritabile. Inteleg ca e nevoie de bani in plus, insa nu stransi cu forta si nu bagati fara acte ba in parchet si perdele, ba nu se stie unde. Calitatea invatamantului nu creste cu nimic de cand cu parchetul, in schimb dezvoltarea inteligentei emotionale a copiilor nu cred ca e compatibila cu a vedea ca e in regula sa isi bata si discrimineze un coleg pentru ca parintii lui nu vor sa plateasca taxa de protectie…”
Nu mai am nimic de adaugat decat că sper că dacă am printre cititori invatatori sau profesori de genul, parinţi ca cei care s-au aliat cu sistemul şi nu sunt capabili să înţeleagă că unii oameni N-AU BANI să întreţină o şcoală, îi rog să nu-mi mai citească blogul. Mi-e scarba de astfel de oameni care n-au compasiune pentru oamenii saraci. In fond si la urma urmei, nu e datoria parintilor sa intretina o scoala, sa o parcheteze, sa o zugraveasca sau sa o mobileze. Si asta se intampla si pe vremea mea, insa se pare ca acum e mult mai avansata problema.
96 Comments
anatati
Mda, cam aşa e în şcolile româneşti. Începând de la cea mai mică grupă la grădiniţă până pe la clasa a 8-a se plătesc fonduri peste fonduri: al clasei, al şcolii, pentru gardian, pentru sala de sport, pentru perdele, pentru parchet, pentru bănci, pentru xerox, pentru materiale, pentru materiale igienice, pentru rechizite etc etc etc. Şi a surprins foarte bine mămica un aspect perpetuu indiferent de tipul de şcoală (“cu pretenţii” sau “de cartier”): peste tot există grupul de adulatori ai învăţătoarei care ar face şi ar da orice şi oricât în speranţa că aşa “micul lor geniu” va deveni un Einstein modern …
Mă ia groaza când mă gândesc că va trebui să-l înscriu la anul la şcoală.
PS: by the way, tu ai făcut generala la Generală 7, în Lipovei? Ştii ceva despre şcoală?
Tomata
da, acolo am facut-o. Stiam ca directoarea e Gica Dumitru fosta mea profa de romana, si scoala era condusa bine. Adica am si vazut ca, dupa ce-am terminat eu, s-au facut o gramada de imbunatatiri in scoala si in curtea ei. Eu nu le-am mai prins, insa dina fara parea foarte ok. Nu stiu sa-ti spun cum e din interior, insa…
luciana
sa vedeti ce scandal este acum pentru uniforme ! in sfirsit ,a cazut la o d-na ok..zic ok.pentru ca nu are prea multe pretenti(nu pot sa va zic clasa ) ceea ce nu-mi place este ca d-na directoare a comandat cica materilul de la firma Pif..e o mare,mare magarie sa comanzi fara acordul a macar 50+1 parinti,nu ne-a arat cum arata decit in poze si nu l-a inscriere,doar in 17 sep! Bun,e ok.asta e ca doar nici Ceasca”nu te-a intrebat ce culoare preferi dar ma intreb de ce grie,de ce nu a chemat mai multe firme si noi ca parinti,in urma unui tabel sa decidem ?este de la firma Pif si punct.Ce discont are d-na Dumitru din acesta afacere nici noi nu stim (ca doar trebuie sa-si termine vila din Cernateaz? ) Sint deacord cu uniforma dar nu este ok.ce se intimpla!Voi ce ziceti,nu e mafie?
MeSSeR
O să fiu un pic cinic, pentru că numai așa îmi pot atenua scîrba și revolta pe care o simt cînd citesc așa ceva (cu toate că nu am copil): iată cum se dovedește că pregătirea pentru viitorul destin al copilului – acela de plătitor de taxe – începe de la cea mai fragedă vîrstă. Copilărie? Ce-i aia? Ia mai terminați cu prostiile, orice umblă pe două picioare e o sursă de bani.
Ela
Cred ca o problema e ca cei care fac sesizari si au curaj sa zica nu sunt cazuri singulare. Cu cat se vor revolta mai multi oameni impotriva sistemului cu atat se va face mai multa presiune ca acesta sa fie schimbat.
Dar oamenii nu sunt toti curajosi ca tine sau ca autoarea mesajului. De asta trebuie o metoda mai simpla, mai usoara si mai ferita de pericole prin care sa iei actiune cand ti se intampla ceva nedrept, sau asisti la ceva ilegal.
Si de un loc unde aceste sesizari sa poate fi taxate, daca nu de autoritati macar de comunitate. De asta am initiat proiectul aplicatie+platforma online pentru sesizari pe care l-am propus la Restart Romania. Poate sunt si alte solutii? Chiar si o companie de informare in privinta acestei probleme cred ca ar ajuta.
Mamica are dreptate si sper sa reuseasca sa gaseasca un loc unde sa-i fie bine copilului. In indiferenta lor si in lipsa lor de actiuni ceilalti parinti nu-si dau seama ca tradeaza fericirea unor copii fara vina. Rusine lor.
mara
Gradinita, grupa mare: anul acesta ni s-au cerut bani pentru paturi (nu au suficiente, dorm cate doi in pat), vesela (nu au decat de ciorba si nu e igienic sa manci si felul doi in acelasi vas), draperii (bate soarele toata dupa-amiza pe copii, vara e cumplit), aspirator (la noi inca se matura mocheta) etc. Iar parintii fostilor colegi, care acum merg în clasa 1, mi-au spus ca la scoala e si mai rau…
Oana
Poate intrebarea mea e stupida, dar intreb fara rautate – in anul anterior cum s-a procedat? Cu paturile, cu vasele etc? Pentru ca daca se strang odata bani si se cumpara toate astea, ar trebui sa le aiba mai cativa ani buni…
Tomata
pai asta-i intrebarea tuturor cred. in fiecare an, la fiecare clasa se fac redecorari si reinnoiri… ar trebui sa aiba conditii ca la 5 stele si ma indoiesc ca e cazul…
brontozaurel
Inregistrari ale conversatiilor?
Tomata
asta e o idee foarte buna. Insa, poate n-ar ajuta, avand in vedere ca la una dintre discutii au fost de fata si politisti…
marcel
as dori eu cateva nume daca se poate. ce scoala si ce profesori fac asta… nu cred ca cer prea mult ca oamenii astia sa fie numiti publici. de restul ne ocupam noi. deci vrem nume si adrese.
Tomata
o sa ii scriu mamicii, in caz ca n-a vazut inca postul aparut. Da’ daca nu e cu banat, cine stuntei “voi”? 🙂
marcel
in continuare. asa cum au mai vehiculat si altii pe aici, trebuiesc nume… ce scoala, ce profesori , ce clasa.
noi restul, adica bloggeri si jurnalisti care mai citim ce mai transpira internetul, putem investiga. daca avem date si nume si un punct de plecare.
o asemenea stire care pleaca in forta printre bloggeri va fi automat preluata de marile ziare. pentru simplul fapt ca ei au ratat subiectul.
asa cum a spus cineva aici, trebuie sa fim impartial si sa cunoastem toti actorii. acum avem o singura versiune si suntem de acord cu ea. dar e doar punctul de vedere al mamei. nu spun ca nu are dreptate. spun doar ca trebuie sa vedem toata situatia. au mai fost cazuri in care oamenii au exagerat.
adri
sunt absolut scarbita… nici nu imi gasesc cuvintele…. sincer stau si ma intreb, in ce societate aduci pe lume un copil? cum sa-ti doresti sa ai copii?? daca il ai, poti sa-l ti intr-un glob de cristal sa nu-l atinga viciile si rautatea societatii? daca tu il inveti sa fie moral si bun el va fi discriminat…
Ally
Faza cu fondul scolii este ca de obicei, dirigintele coalizeaza 2-3 parinti cu bani care apoi sunt de acord cu orice taxa. La mine la clasa de 4 ani de zile copiii nu au strans bani, si i-am inteles pt. ca mi-au spus ca pt. ei oricum nu se face nimic, DAR de fiecare data sunt luata in colimator ca “diriga” ce se coalizeaza cu copiii… Concluzie: unii au ajuns dascali fara sa aiba habar de empatie, iar altii se cred mari afaceristi…
profa
Nu stiu ce sa spun… Poate nu traim im aceeasi tara ! Sunt cadru didactic de 16 ani neintrerupti si de asa jecmaneala n-am auzit pana acum. La scoala in care lucrez este INTERZIS sa colectam bani de la parinti sub orice pretext. Am ajuns sa cerem acordul scris din partea parintilor si pentru materiale auxiliare. Materiale care stau in geanta elevului.
Anul acesta l-am trimis la gradi pe copilul meu . N-as putea sa ma plang de tratamente care sa semene macar cu cele descrise in plangerea citita la voi. I-am cumparat copilului creioane, caiete, hartie glasata, etc. Nu este normal? Cu ce sa lucreze.
“dati, daca vreti sa nu vi-l distruga“ …Asta am citit in plangerea mamei.
Atentie ,insasi mama induce anumite stari si dezvolta anumite sentimente negative copilului ei. Insasi mama isi condamna copilul la autoizolare.
Nu spun sa dai daca n-ai, daca nu vrei, daca nu consideri necesar, dar nu comunica asta copilului !Nu-l fa partas la actiunea ta! Nu-l fa sa se simta altfel decat ceilalti!
NU CRED ca pot exista oameni care nu au compasiune fata de cei mai putin avuti. Dar sa spui ca profesorii isi suplimenteaza veniturile de mizerie din asa ceva…e mizerabil!
Cred ca daca exista deschidere si mintea limpede se pot rezolva multe. Si tine-ti minte: daca arunci cu noroi , nu vei fi impresurat de roze!
Tomata
cu tot respectul… am terminat scoala in 2002 (ma refer la ciclul liceal) si pana in ultima zi din clasa a XII-a am platit taxe, fonduri si asa mai departe. In clasa a V-a parintii au platit renovarea amfiteatrului de la Gen. 7 din Timisoara. In clasa a VI-a ne-a mutat in alta clasa, deasupra amfiteatrului si a trebuit sa o renovam si pe aia, ca doar acolo urma sa ramanem. Perdelele le duceam acasa la spalat, deci pe curentul, apa si detergentii parintilor. Si asta se intampla din 1995. Chiar si mai devreme, in ciclul primar, a trebuit sa dam bani pentru zugravirea clasei, pentru linoleu si mai stiu eu ceva. Deci nu de 16 ani, ci chiar de 20.
Cred ca ati pierdut din vedere esentialul: invatatorii si parintii aceia i-au facut rau copilului din cauza parintilor. parinti care nu isi permit sa plateasca tot ce vor ei. si mi se pare normal sa nu plateasca. Lasam la o parte rechizitele si maculatura de care are nevoie copilul, aia da, e datoria parintelui, insa nu despre aia e vorba.
Probabil predati la o scoala privata sau la una care beneficiaza de fonduri pentru toate aceste servicii…
Sa nu mai vorbim de cadourile care TREBUIE sa li se faca profesorilor si invatatoarelor “ca daca nu…” Am auzit de cazuri in care invatatoarea sau diriginta a cerut expres lantisor sau cercei de aur, o masina de spalat sau mai stiu eu ce alte obiecte ii mai trebuiau…
Poate nu se intampla peste tot, dar se intampla. Si nu e normal sa se intample.
adri
Ai perfecta dreptate, am terminat liceul in 1998 si cum spui si tu si atunci erau practici gen cadouri de Craciun pentru diriginta si alti profesori, sustinute de un grup de parinti adulatori ai caror copii deobicei erau mediocrii sau si mai rau, asa reuseau sa mai optina si copii lor note de trecere la unele materii… era penibil si atunci dar nu era la nivelul acesta de estorcare si discriminare.
Dar la ce note optin cei mai multi “profesori” la examenele de titularizare ce sa ne mai mire?! au ajuns sa ne educe copii niste mediocrii si submediocrii si o spun cu foarte, foarte mare regret.
codruta
Mi se face rau cand citesc ce scrieti domnisoara…Eu lucrez de 14 ani cu copii cu nevoi speciale,niciodata nu am cerut unui parinte nimic,colegele mele la fel…In afara activitatilor didactice si de consiliere,noi aducem sponsorizari in scoala…Se pare ca sistemul de invatamant a luat-o razna rau de tot…Ma bucur ca lucrez in invatamantul special..Am mari satisfactii desi ma confrunt cu multe probleme..Sa le fie rusine ca va cer bani si cadouri.
Tomata
nu stiu la cine va referiti cand spuneti ca vi se face rau cand cititi ce scrie. la mine, la adri, la dna care a trimis mailul?
oameni ca dvs, care lucreaza cu copii cu nevoi speciale, sunteti oameni cu suflet care fac ce fac pentru ca le pasa. altii sunt profesori pentru ca e doar o alta meserie, nu pentru ca le pasa de copii, nu pentru ca isi doresc sa ii invete cu adevarat ceva. pentru ca le trebuie cadouri si sa lucreze in sali echipate pe banii parintilor…
nu spun ca toti sunt asa, Doamne fereste, cunosc niste profesori extraordinari. Insa in acest articol nu e vorba despre ei, ci despre cei nesimtiti. si despre parinti care se coalizeaza impotriva altor parinti care nu au bani.
luciana
ca bine zici Tomato,tatal meu zugravea in fiecare an si dadea cu palux si 8 ani am umblat cu papuci de schimb in geata !De ce ca doar noi plateam tot? SI VESNIC ERAM MUTATI IN ALTE CLASE !Am terminat acolo in 1990 gimnaziul .Am vazut ca in interior au mai facut ceva,e curat si frumos,intadevar !
Elena
Ce dragut ar fi sa fie la fel peste tot! As fi vrut si eu sa invat in scoala dumneavoastra, si sa nu imi ceara nimeni lunar bani de fondul scolii, de fondul clasei, de gardian, de renovare, de termopan, de manual de religie si alte cretinitati de genul, etc, etc…
Eu, fiind un caracter puternic, m-am desteptat prin liceu am inceput sa refuz sa dau. Asa ca m-am certat cu dirigintele, cu parintii colegilor mei, cu profesorii… si cunosteam cabinetul directorului aproape la fel de bine ca pe propria-mi clasa. Am fost marginalizata, mi-am luat pe nedrept note proaste, am fost la un pas de a fi exmatriculata pt ca m-am opus sistemului… da’ in final tot ca mine a iesit.
Maica-mea saraca… n-a stiut niciodata, pt ca nu-i aduceam la cunostinta nimic; si timp de liceul meu nu avea, pt ca muncea sa ma poata trimite acolo.
Iar motivul pt care am refuzat sa dau, a fost simplu: NU aveam.
Ideea ar fi ca nu am auzit vreodata de vreo scoala unde sa nu se ceara sume colosale, nejustificate. Si, fireste, pt banii aia nu da nimeni, niciodata, chitanta. Pai cum asa?
Si, daca tot eram la capitolul spagi, afirm cu mandrie ca nici la comisiile pt bac n-am cotizat. N-am avut nevoie sa copii de la nimeni, si nici n-am lasat pe nimeni sa copie de la mine, ca o egoista ce-am fost.
Miha
o prietena a terminat anul trecut postliceala si nu a avut bani sa mearga la banchet pentru ca meniul era de 1 milion, plus ca nu isi cunostea colegii ca nu se prea faceau ore. dar pentru a putea sa isi sustina examenul final a trebuit sa achite 50 de lei consumatie la banchet, chiar daca nu a participat, pentru ca, de…au fost multi profesori
despre asta ce spuneti, in situatia in care diriginta a fost cea care a solicitat suma, si nu un coleg?
mi-e asa scarba de romania
Alina
Draga profa,
Din pacate, de-a lungul celor 16 ani de scoala, m-am intalnit de multe ori cu problema “fondului clasei”. Si nu mi se pare normal. La ce scoala sunteti dumneavoastra? Trebuie sa fie o scoala extraordinara, daca asemenea practici sunt interzise.
Imi mai permit sa remarc un singur lucru: sper din tot sufletul ca “tine-ti minte” a fost o scapare, desi niciun profesor nu ar trebui sa aiba asemenea scapari. Si cu atat mai putin sa nu dea dovada de empatie fata de aceasta femeie disperata. Disperarea razbate din fiecare rand pe care il scrie, si ma socheaza ca nu o percepeti. Bucurati-va ca nu sunteti in situatia ei!
Tomata
Bine punctat, Alina. Mi-a sarit si mie in ochi greseala de ortografie, dar m-am luat cu altele si am uitat sa o semnalez.
delia
Si nici ” nu-l fa ” nu se simte prea bine. Corect: nu-l face.Halal profesor!
Alina
Nu-i un capat de tara ca a facut o greseala, e un capat de tara ca se simte vizata de articol, din moment ce la scoala unde preda nu se intampla asta.
Doamna care a scris randurile nu a generalizat in niciun fel, asa ca nu am inteles vehementa. Nu a spus nimeni o clipa ca TOTI profesorii sunt asa. Oare nu ar fi fost mai intelept sa ofere ajutor, daca poate, sa indrume acest om spre un loc in care asemenea lucruri nu se intampla? Poate citeste aceste randuri si intinde totusi o mana…Sau poate cunoaste pe cineva care o poate face, din moment ce e in invatamant. Daca ne-am cheltui energia sa facem lucruri constructive, oare n-am fi toti mai castigati?
Karoline
Mi se pare corect, am fi cu totii mult mai castigati daca am incerca sa ajutam!
profa
Intentiile mele n-au fost rele, insa eroarea-mi gramaticala este de neiertat! N-am vrut sa pun mama la zid. Am vrut doar sa va spun ca se poate si altfel. Ca omu’ sfinteste locu’! Ca in tara asta lucrurile incep sa se schimbe. Sa ma apuc acum sa etalez ce ma nemultumeste in sistem? N-are rost. Sa spun ca nu stiu ce-i fondul clasei? Ar fi ridicol. Dar sa va spun ca eu nu-l colectez, e adevarul!
Sa ajut…da, ar fi genial daca mi-ar sta in puteri! Spuneti-mi voi cum…
Annabelle
Sunt absolut scarbita. Imi aduc si eu aminte de fondul clasei si cum mai intarziam unii dintre noi. La ora de dirigentie incepea diriginta si ii striga pe cei care nu adusesera. Cei care aduceau la timp aveau anumite beneficii: li se semnau carnetele de alocatie si li se motivau absente. Tin minte ca au facut niste colegi scandal prin clasa a 11-a si atunci am auzit si eu ca fondul clasei nu era obligatoriu. Sigur, nimeni nu ne spusese asta in 11 ani de scoala.
Deepdarkred
Salut, am şi eu ceva mic de zis. Toată situaţia mi se pare atât de absurdă că a trebuit să citesc de două ori postarea să fiu sigură că nu mi-a scăpat ceva. Ştiu că se întâmplă lucruri de genul ăsta în cam toate şcolile, am chiar şi colegi cu copii care au întâlnit situaţii de genul ăsta. Ce mi se pare aberant e reacţia părinţilor care merg probabil pe principiul – O umplem pe învăţătoare de bani şi clasa de chestii mai mult sau mai puţin utile şi poof, din strâmbi ne face copiii genii. Mă rog, atitudinea învăţătoarei e la fel de condamnabilă, dar ca să fiu un pic mai cu corniţe, aş vrea să aibă şi ea ocazia să se explice. Măcar atunci avem ambele părţi ale situaţiei şi nu ne apucăm să aruncăm cu insulte în oameni fără să ştim despre ce este vorba.
Fondul clasei nu este obligatoriu, asta e adevărat, până şi fondul şcolii e opţional, există un comitet de părinţi pe şcoală care votează dacă să fie menţinut sau nu. La şcoala la care lucrez eu, părinţii au votat în majoritate menţinerea fondului şcolii. Dar dacă un elev nu îşi permite nu este obligat să achite taxa respectivă şi nici nu există repercursiuni de genul celor menţionate.
Văd că în majoritate se crede că aşa suntem toţi care mai îndrăznim să lucrăm în învăţământ, nişte lipitori care n-au altă grijă decât să îi chinuie pe cei fără bani. Nimeni nu zice că sunt profesori (şi da, sunt şi eu printre ăia) care ajung să cumpere rechizite pentru elevi sau să-i ducă pe banii lor la diverse evenimente culturale şi aşa mai departe. Eu n-am cerut bani nici de parchet, nici de perdele. Am adus încă de acasă ce mai lipsea prin clasă
Nu zic că nu se pretează situaţia la a fi semnalată, dar uneori doar părţile negative ajung în “presă” şi atunci încep injuriile la general, doar toţi suntem o apă şi-un pâmânt, nu?
Legat de ce a semnalat doamna respectivă, dacă inspectoratul nu ajută, nu trebuie uitat că şi inspectorii răspund în faţa cuiva şi oricâte pile ar avea la nivel local/judeţean o persoană, pilele nu merg la infinit. Şi mai există şi opţiunea de a aduce situaţia în atenţia presei şi prin urmare a publicului. O să mă repet dar trebuie să existe şi o dovadă a ceea ce afirmă doamna aceasta, până acum sunt doar spusele ei şi pe undeva îmi vine foarte greu să cred că, într-o singură clasă, absolut toţi părinţii sunt absurzi până la a ajunge să condamne un copil la izolare doar pentru că părinţii acelui copil refuză să se alăture turmei lor. Chiar sunt ei singurii care se confruntă cu situaţia asta? Nu au nici un sprijin de la alţi părinţi din şcoală dacă cei cu care interacţionează zilnic sunt aşa? Am colegi cu copii în clasele primare şi gimnaziale, ba chiar şi la liceu. Se confruntă cu cerinţe mai mult sau mai puţin realizabile şi ei dar niciodată nu am auzit să se spună că a existat unanimitate în respingerea sau acceptarea unei decizii. Mă uit la şedinţele cu părinţii pe care le ţin eu şi rar există înţelegere la un nivel de genul acesta.
Poate sunt eu absurdă şi nu neg că se poate întâmpla şi asta, lumea e mare în fond şi la urma urmei şi poate mă înşel şi eu. Dar în toată scrisoarea pe care ai primit-o doamna, al cărei nume nu îl cunosc, pare absolut singură împotriva tuturor şi asta e destul de greu de realizat.
În plus nu ştiu cât de mult ar urla un cadru didactic la un părinte, mai ales că există o mulţime de modalităţi de a sesiza o situaţie de gen. Eu nu am văzut încă un profesor acolo unde lucrez să urle la un părinte, indiferent de situaţie. Au existat plângeri şi în şcoala la care lucrez împotriva cadrelor didactice şi, cele care au fost fondate, au fost luate în considerare – s-au primit sancţiuni şi nu mă refer la o bătaie pe umăr. Dar există şi persoane care fac reclamaţii peste reclamaţii, complet nefondate (nu zic că e cazul aici) şi care, deşi sunt investigate, nu duc la pedepsirea cadrelor didactice.
M-am lungit şi îmi cer scuze, poate am fost prea defensivă. Ştiu că nu sunt oamenii perfecţi nici de o parte şi nici de cealaltă a baricadei (da, învăţământul a devenit un război se pare) şi sper că nu mi-o luaţi în nume de rău că am cerut şi dovezi ale celor relatate. Dacă există, chiar dacă sunt scrise, înregistrate sau circumstanţiale, ca să zic aşa, sunt perfect de acord să se meargă până în pânzele albe pentru pedepsirea vinovaţilor, dar fără ele eu zic să nu sărim toţi în sus şi să condamnăm, pentru că nu ştim exact care este situaţia.
P.S. Dacă există greşeli de ortografie, îmi cer scuze în avans.
Tomata
Merci mult de interventie si de punctul de vedere. Apreciez foarte mult o parere argumentata chiar daca nu seamana cu a mea. In schimb, ce ai punctat tu (sper ca nu deranjez cu tutuirea), e foarte adevarat. Nu avem deocamdata probe fizice ca ceea ce spune mamica din mail e 100% adevarat, insa ceea ce ma face sa ii acord increderea mea e faptul ca mi-a scris din disperare. Voia doar sa imi povesteasca prin ce nedreptate trece ea cu sistemul asta blestemat, ca urmare a unei intamplari prin care am trecut si eu, tot impotriva sistemului. Femeia s-a simtit oarecum in aceeasi situatie si mi-a scris sa ma felicite ca am avut curajul sa nu tac. Nu mi-a cerut ea sa ii public povestea, nu mi-a cerut ajutorul in nici un fel. Pur si simplu mi-a povestit, la fel cum fac multi altii in mailurile pe care mi le trimit, oameni care se identifica cu starile pe care le descriu eu pe blog. Si eu am fost cea care a intrebat-o daca imi da voie sa ii public povestea aici. Mi-a dat acordul si iata confesiunea ei. Repet, femeia nu urmareste nimic prin acest articol si eu sunt la fel de constienta ca acest articol nu va rezolva nimic. La fel cum n-a rezolvat nici circul pe care l-am facut eu in legatura cu Spitalul Judetean. Ce motive crezi ca ar fi avut sa-mi povesteasca toate lucrurile astea, avand in vedere ca nu-s vreo autoritate in stare sa rezolv probleme de genul?
O alta chestie: femeia n-a generalizat, a vorbit despre profesorii si parintii din acea scoala. Si chiar daca ar fi generalizat… cred si eu ca la nervii ei, la fel as fi spus si reactionat si eu.
Eu nu cred ca toti profesorii sunt asa. Am multe colege si prietene care sunt profesoare si imi povestesc tot felul de situatii de la scoli si niciuna nu mi-a spus de asa ceva. Insa asta nu inseamna ca problema nu exista. Si cand eram eu la scoala, tatal meu imi spunea ca el nu da bani pentru x, y, z actiune, ca nu-s la scoala privata. Si avea dreptate. Unii oameni nu au bani, iar altii nu inteleg asta.
Ally
Hmm, uite un alt subiect “interesant”. La final de rezidentiat, cand se da examen, doctorii cer bani viitorilor doctori pt. ca examenul sa fie fara “surrpize”, desi stiu ce salarii de mizerie au, si nici nu cer putin…
cineva
eu nu inteleg de ce nu mai poate sa puna plangere la protectia copilului.
Iulia
Dumnezeule!!! In halul acesta s-a ajuns? Si pe vremea mea se adunau bani pentru diverse fonduri si “imbunatatiri”, dar niciodata un copil care nu a avut sau nu a dat nu a fost tratat diferit de ceilalti. Stiu ca erau si colegi instariti care nu contribuiau, dar era o alegere si nu ii discrimina nimeni pentru asta.
Monica
dureros!!!
eu aveam in liceu o profa, o babaciune jegoasa care venea cu o seninatate de iti venea sa o scuipi si spunea: “am vazut pe Strada Mare, in magazinul X, o brosa. mergeti vedeti despre ce este vorba impartiti suma la toti si apoi nu veti avea porobleme, ca mai aveti nevoie de o nota!” Si asa a facut 3 ani cat am prins-o eu. Era asa de imputita. Si merge mereu la biserica. Diferenta era ca eu eram singura care nu dadea bani. Nu pentru ca ai mei nu ar fi facut eforturi sa-mi dea, ci pentru ca eram mare s intelegeam si nu vedeam ca asa ceva e normal. Si aveam tupeul, din perspectiva ei “nesimtirea” sa ma ridic in picioare si sa spun ca eu nu am dat banii respectivi pentru ca daca am nevoie de nota, ma poate asculta!
Se revolta, se simtea jignita si ma asculta. Rezolvam bine exercitiile si imi zicea ca sunt gresite. Rezolvam acelasi exercitiu de 5 ori la rand si mereu era gresit, ca la final cand se plictisea imi zicea ca e bine, dar nu era niciodata rezolvat altfel. Mereu era la fel. Mai mult de nota 7 nu am avut si niciodata nu m-am simtit traumatizata. Mi a fost mereu scarba de ea. Si cu cat timpul trecea cu atat eu tineam mortis sa o fac sa se simta prost pentru ce face…
Mi-e frica sa am copil la o scoala din Romania… si cred ca ne e frica multora dintre noi!
Tomata
of Doamne… ce om…
am tot vrut sa-ti spun: cand comentezi, linkul blogului tau nu merge pentru ca ai pus virgula in loc de punct inainte de blogpost. 🙂
Pingback:
nina
La scoala la care invata fetele mele (Liceul Waldorf) situatia de genul asta nu exista. Noi avem o asociatie la care platin 16 lei/luna fie ca e vacanta, fie ca nu, adica cam 190 lei/an. Din acesti bani se cumpara tot ce-i nevoie pentru scoala si clasa, se inlocuiesc bancile rupte si scaunele subrede, se cumpara draperii acolo unde e nevoie, instrumente muzicale, materiale didactice, lana, lemn, hartie, tonere, etc. Daca cineva nu poate plati acesti bani atunci poate fi scutit si rugat sa vina sa ajute la treburi prin liceu, de la schimbat niste yale la prins draperiile sau mai stiu eu ce. Pentru situatiile in care se fac tabere de studiu cu toata clasa, parintii platesc tabara, dar daca unul dintre ei nu poate plati (este intr-o situatie materiala precara, nu ca nu vrea) atunci asociatia plateste pentru copilul sau copiii respectivi. Nimeni n-a vociferat vreodata ca el plateste asociatia ca sa mearga nu stiu ce copil in tabara. Nimeni. I se poate intampla oricui la un moment dat.
Asociatia face un raport al activitatii in fiecare an si ne spune pana la leut pe ce s-au cheltuit banii. Mie mi se pare un sistem super-corect in conditiile in care statul nu prea aloca bani pentru materiale didactice si copiii nostri trebuie sa aiba la ce canta sau in ce banca sta.
Anul asta in afara de asociatie am mai platit 50 lei pentru blocuri de desen pensule si tempera pentru tot anul, astea si le cumpara fiecare clasa in parte si doua culegeri, una de roamana si una de mate care au fost si ele vreo 50 lei in total. So, pe mine scoala intr-un an ma costa cam 300 lei/copil. Mai ieftin de atat nici nu-mi imaginez sa existe, insa ma bucura faptul ca daca la un moment dat nu-mi mai permit sa platesc banii astia, cineva o va face pentru mine. Sper sa nu fie cazul!
Gheorghe Maria
Draga Nina,
Te rog sa ma contactezi, daca poti.As dori sa aflu mai multe despre aceasta scoala.Adresa mea este mariaghe05@yahoo.com
Multumesc.
lilisor
Da, am trecut şi eu prin asta, ca mulţi alţi copii. În clasele primare n-a fost atât de dramatică situaţia, am fost la o şcoală de cartier unde învăţătoarea era proaspăt ieşită de pe băncile facultăţii şi era o drăguţă. Nu ţin minte să fi plătit ceva pentru renovarea clasei, dar odată ce-am ajuns în clasele generale lucrurile s-au schimbat. Se cereau în fiecare an bani pentru te miri ce: perdele, faţa de masă, cretă colorată etc. Dacă se întâmpla vreun accident şi se spărgea tabla şi nu se găsea vreun vinovat, puneam toţi bani pentru înlocuire. Fondul clasei subit fie nu era suficient, fie nu exista. Să nu mai spun de culegerile pe care era indicat să le cumpărăm. Deşi aveam manuale, unii profesori ne dădeau teme din culegerile opţionale. Dacă nu cumpărai culegerea, nu aveai de unde să-ţi faci tema sau de unde să înveţi.
Nimeni nu spune că eşti obligat să plăteşti, mereu am auzit spunându-se “Noi nu vă obligăm!”, dar când se ajunge la numărarea banilor, încep reproşurile, atitudinile negative, “Când aduci banii pentru fondul clasei?” şi brusc, te trezeşti oaia neagră a clasei. Am văzut asta la colegi care chiar n-aveau de unde scoate bani. Sărmanii făceau naveta dintr-un sat din apropiere şi de multe ori abia aveau mărunţi de-un corn, darămite de bani pentru fonduri, renovări şi alte cele.
La facultate n-am avut probleme de genul. Mi-am făcut prostul obicei de a comenta şi probabil nimeni nu mi-a spus de bani pentru diverse activităţi. N-am fost la banchet pentru că nu-mi permiteam cheltuiala în momentul respectiv, mai ales că taxa pentru intrarea în licenţă a fost de 500 de lei!
Tomata
imi aduc si eu aminte de reprosurile alea… in gura mare, de fata cu toti: Spune-le parintilor sa-ti dea bani de fondul clasei, pana la data de…
Pingback:
a-z
nu e de indurat ci de sesizat, dar nu institutiile statului, ci media! cu camere, de luat interviuri, de facut ulterior alte plangeri si cred ca demersul acesta le va pune in cap sefilor din inspectoratul scolar prea multe probe care ii vor forta sa ia masuri de remediere a situatiei.
dar ce e cel mai de nedescris de neconceput, de neadmis, de greu de suportat umilinta la care esti supus, e faptul ca solidaritatea oamenilor care sunt manipulati si prostiti sa contribuie la indestularea unora facandu-i deci prosti si victime in acelasi timp, actioneaza tot in detrimentul celui aflat in aceeasi postura cu tine. parinti, la fel ca si mama elevului amintit in povestea din e-mail, care de fala, de mandrie prost inteleasa si deloc justificata, apeleaza la necinste si chiar mita, caci in termeni de drept asa-s catalogate cadourile si foloasele necuvenite aferente muncii depuse la catedra, doar sa intretina un sistem corupt pe principiul “lasa ca asa trebuie sa mearga, ia de-aici!”
pai cum ia de-aici? asa la scoala, asa la doctori, asa la popi, pai tuturor in meseriile si profesiile noastrea la jobul avut/doar dorit vine lumea si te plateste extra-salariu?
eu, cam atat pot sfatui mama tanara, invatata si nedreptatita de ceilalti parinti ai colegilor copilului dumneaei. chemat protv, antena 1, realitatea, efectul mediatic al materialului trebuie sa apara! si sper sa apara! in loc sa protesteze prin decenta si demnitate, retragandu-se dintr-un astfel de sistem corupt, ticalosit, subfinantat si sa incerce reconversia, raman in sistem inghiftuitii invatati de atata timp cu foloase necuvenite, sa pretinda iar si iar sa-si intregeasca veniturile! urat din parte lor, dascali de slaba omenie.
Tomata
doamna inca nu vrea sa implice mass-media. insa daca nu va mai avea nici o solutie, probabil la asta va recurge.
Ioana-Catalina
Momentan sunt studenta, probleme de genul asta am avut mereu, din fericire invatatoarea mea era, si este de altfel, o femeie fantastica, a inteles problemele financiare pe care ai mei le aveau in acele momente. In 5-8 a fost alta poveste, am avut o diriginta care jignea pe cine putea, arunca manuale si caiete prin clasa si multe altele, nu doar pentru bani ci pentru ca efectiv nu se putea controla. Mi-am cumparat cel putin 6 culegeri pentru limba romana in fiecare semestru desi nu le foloseam, daca nu le cumparai deveneai subit prostul clasei, trei sferturi de clasa a facut meditatii cu eain clasa a 8-a, comportamentul ei fata de ei era complet diferit, m-am straduit sa invat singura si am reusit, atunci aveam o ambitie extraordinara, ambitie care din pacate s-a pierdut din cauza sistemului asta de invatamant. Refugiul meu a fost in studiu, am avut profesori excelenti in scoala, in liceu s-a pus altfel problema, am lucrat de la 16 ani, nici macar aia impliniti, evident ca nu ai parte de intelegerea profesorilor nici cand platesti tot ce iti cer din banii pe care ii obtii muncind dupa orele de scoala si in weekend. Taxele si fondurile le plateam, nu mergeam in excursii si pana si asta a ajuns o problema, daca nu puteau sa imi reproseze ca nu imi platesc taxele au ajuns sa imi reproseze altele, jignirile nu mai aveau niciun fel de efect asupra mea, colegii nu vorbeau prea mult cu mine, eram considerata nebuna care munceste si nu invata, am auzit tot ce se putea de la proasta pana la c***a, din partea tuturor, inclusiv a dirigintei. Eu am cenzurat cuvantul, dar profesoara mea a spus asta de fata cu toti colegii mei. Evident ca m-am revoltat, dupa ce am implinit 18 ani m-am certat cu profesorii, directorul si alte persoane din liceu, spuneau ca sunt un copil problema si ca vor sa discute cu parintii mei. Nu au rezolvat nimic nici ei si din pacate nici eu, am ramas cu un gust amar. Asta se intampla intr-un colegiu din Bucuresti, unde cu pile reuseai sa nu ai corigente, unde exista o discriminare extraordinara si niciun pic de intelegere. Nu intrasem cu pile in liceu, dar toti au spus asta, am invatat pentru BAC, am luat o nota mare si am lasat in urma scandalurile cu profesorii. Imi pare rau pentru comentariul kilometric, dar asa ceva este revoltator, eu am trecut peste toate aceste probleme, dar a fost extraordinar de greu, ma simteam marginalizata, diferita si mereu simteam ca oricat de buna as fi eu, daca nu platesc pentru asta, invat degeaba. In clasa a XII-a una dintre profesoare a plecat pe banii elevilor in Viena, in vacanta de Craciun. Ce credeti? acea profesoara inca preda, nu s-a putut face nimic. Imi este efectiv sila de astfel de oameni, jignesc fara sa gandeasca si daca unui copil nu ii poti reprosa nimic pentru ca pana la urma comportamentul lor este influentat de parinti si profesori, parintilor si profesorilor le-as spune multe, recunosc nu lucruri bune.
Tomata
in primul rand, nu-ti cere scuze pentru lungimea comentariului. 🙂 imi plac comentariile lungi si argumentate.
e revoltator ca se intampla asta in scolile din Romania, dar dupa cum incep sa ma lovesc de toate sistemele… ma revolt din ce in ce mai des. si imi dau seama ca n-am cum sa castig. nimeni n-are cum sa castige, daca nu-si uneste fortele cu altcineva. si cand vine vorba de solidaritate, aici se impiedica multi.
Ioana-Catalina
comportamenul lui* (al copilului) imi cer scuze, dar eram foarte revoltata in timp ce scriam
autoarea mesajului
Am povestit ceea ce s-a intamplat anul trecut, pentru ca nu cred ca vom uita vreodata si nu voi gasi cum sa justific pozitia celorlalti parinti. Am ajuns sa ma gandesc ca in privinta scolii am avut asteptari total gresite, de ce ar face institutia X altfel decat fac alte institutii destepte, daca legile si sistemul le permit? Se pare ca sa astepti ca schimbarea in bine sa vina de jos la noi este o utopie.
Pentru a fi insa corecti, update-ul de anul acesta, la ora actuala este: nu ne-am dus la sedinta deoarece banuiam ca se va relua aceeasi problema. Personal, nu numai banuiam, dar ma temeam. Am primit in curte tabelul pe care sa “optezi” daca vrei sa dai fondul scolii sau nu, am semnat NU, a izbucnit scandalul din partea celei care venea cu tabelul la semnat, cu tipete si reprosuri, dupa care s-a trecut la cealalta suma, pe care sper ca am auzit-o corect, aceeasi suparare, de ce nu o platim.
Asta era vineri. Tot weekendul ne-am framantat si am fost suparati, deoarece ne era destul de clar ca se reia ceea ce a fost acum un an. Nu este normal sa nu dormi noaptea pentru ca nu stii cum sa te intelegi cu niste oameni fara sa le platesti sume pe care ei cred ca trebuie sa le scoti din buzunar, fara drept de apel. Si sa ai copilul jumatate de zi in institutia care iti pare ca gireaza asa ceva.Punct.
Dupa weekend am vorbit cu invatatoarea de acum, o discutie in regula, zic eu, normala, care a adus o perspectiva mai buna. Adica speram la intelegere si la un loc al nostru acolo (al copilului, de fapt), cu aceasta alegere a noastra acceptata asa cum este. O luam cu pasi mici mai departe si om vedea.
Desigur, nu mai suntem la fel de idealisti si nu ne mai arde de incredere si zambete. Nu ai cum. Asta nu inseamna, cum spunea cineva, ca imi izolez copilul. Nu i-am spus nici macar anul trecut sa nu se joace cu X sau Y pentru ca intre parinti sunt acele conflicte. El este asa cum e un copil, si cuminte si neastamparat, in unele zile abia asteapta sa mearga la scoala, in altele e obosit. Nu cred ca toti copiii ar trebui sa fie la fel, fiecare e o personalitate, insa izolarea de anul trecut venea exact in forma in care am povestit-o “nu ma joc cu tine, ca ma cearta parintii”.
Cat despre generalizari, de genul “toti profesorii fac asa”, din pacate nu cred ca le determina o intamplare ca a noastra, cat faptul ca auzi povestindu-se de catre diversi oameni din diverse locuri aceleasi fenomene. Am auzit lucruri diferite foarte rar, am vazut la scoli de la sat care acum unele nici nu mai exista ca se facea ce se putea cu ce conditii aveau, pentru ca acolo, comunitatea intreaga era in pozitia de a nu marsa sa dea, si aici se termina acest joc. De unde nu ai, nu poti cere.
a-z
http://nihenhao.blogspot.com/2011/10/oare-pana-cand-si-mai-intai-de-ce.html
anatati
offtopic: Andreea, ţi-am scris un e-mail. Cumva nu l-ai primit? Verifici şi spamul?
Tomata
l-am primit, m-am interesat, am raspuns 🙂
alin
http://tribunainvatamantului.ro/d_art.php?id=102&cat=12 sau despre mica coruptie…
maya
eu am predat ceva ani si multi parinti veneau sa aduca un cadou mai mult sau mai putin scump ca sa ii treaca copilul sau sa aibe note mari.insa nu cred ca mintea unui elev se masoara in cadouri asa ca multi dintre acestia au trecut prin note puse de diriginte la materia mea.lucru ilegal si cu toate astea se vorbea ca nu trec copii pentru ca nu e suficient cadoul.
sincer invatamintul e din ce in ce mai prost si elevii neinteresati.nu vad de ce ar fi daca s-ar putea intra curand la facultate fara bac si sa iei si bani pe langa
lala
asta e Romania!asta e sistemul de invatamant, fa fel e si in sanatate etc
Carla
Sunt consternata.
Surprinsa totusi nu… in tara aceasta nu ma mai surprinde nimic, de cand cu legalizarea spagii pentru medici. De ce n-ar fi la fel si pentru alte categoriid e bugetari?! 🙁
Ce e insa cu adevarat revoltator, pentru mine, e lipsa de curaj a altor parinti de a “iesi din turma” si obligativitatea de a te supune vointei unor parinti cretini, care fac dovada marlaniei si dobitoceniei promovand cu forta si cu pumnul coruptia, mafia, ne-scoala, ne-educatia, ne-bunul simt, NESIMTIREA. Inca din clasa I!
Eu astora, in calitate de parinte care doreste un viitor civilizat pentru copii sai, le-as face… oh, dar ce le-as face!!!
Mi-am luat libertatea sa scriu si eu despre acest subiect, spicuind cateva paragrafe din scrisoarea mamei in cauza. Sper ca e in regula…
Marius
Mai intai: solidaritate cu persoana care a avut de suferit din cauza ca nu a acceptat sistemul mafiot de colectare a banilor din scoli. Am inteles punctul de vedere exprimat si sunt de acord cu el.
Traim intr-o lume aberanta. In cazul de fata s-a pus in evidenta aberatia din sistemul de invatamant.
Ce am invatat din acest articol (in caz ca nu stiam deja):
– In scoala nu exista un sistem de valori, ci un sistem de non-valori;
– In scoala nu se face… educatie, ci este primul pas catre indobitocire si catre acceptare a nedreptatii ca mod de viata;
– Scoala incurajeaza inechitatile sociale, nu exista compasiune pentru persoanele cu venituri modeste (nu mai zic de persoanele cu venituri lipsa – persoanele fara loc de munca);
– Scoala incurajeaza si tolereaza violenta;
– In Romania exista foarte multa ipocrizie si ticalosia se ascunde cu nerusinare in spatele unor sabloane verbale fara nicio acoperire;
– Cine incearca sa se comporte in concordanta cu logica sau bunul simt este atacat cu dusmanie din toate partile de societate (chiar asa!). In cazul concret: de politie, de unitatea de invatamant, de ceilalti parinti, de ceilalti copii!!!
Este foarte greu sa traiesti in Romania din cinste si corectitudine. In Romania mafiota, statul de drept = statul de spaga. Cine vrea sa fie altfel, o face pe raspunderea lui, trebuie sa fie bine pregatit fizic si psihic.
Bogdan
Poate nu e chiar la subiect,dar…Nepoata mea e în clasa întâi,şi face gimnastică de app. 2 ani,e la o clasă specială,face şi înot.Dar gimnastică face la un club sportiv,şi a fost recomandată de către antrenoare să treacă la avnsaţi,deoarece este excepţională.Ştiţi care a fost raspunsul directoarei clubului? “Nu poate să treacă aşa…ştiţi..trebuie să…”. Adică?Trebuie să dăm bani pentru că copilul este talentat şi îşi doreşte să continue,altfel nu se poate.
anda
Este revoltator acest cerc vicios: parintii “inerti” care continua sa incurajeze transformarea in magazin a scolilor acuza sistemul si politica ca nu finanteaza scoala, si deh, ce sa-i faci (dar nu se supara ca nu vad facturi si rezultate concrete in urma banilor dati!), iar reactii din partea autoritatilor (am vazut un primar in Navodari cu ceva declaratii contra oricaror bani ceruti dinspre scoala, apoi ceva declaratii la ISJ in Botosani si Salaj, parca) sunt putine, si ei se plang ca mentalitatea parintilor este extrem de fixista, si ca sar ca oile sa dea, si se impotrivesc unei schimbari in bine.
Cine este vinovatul? Cine poate schimba ceva? Este marsav sa se autodeclare “reprezentantii parintilor” cei care se fac luntre si punte ca procedeul sa continue, si ma intreb daca nu aiu si acestia interese deloc neglijabile ca banii sa circule asa: ceva firme-colaboratoare, decontari dinalea ca pe la noi, sau pur si simplu un bonus ceva, un comision, financiar sau doar ca pozitie a lor si a copiilor lor in scoala. Cine stie si cine poate dovedi, in conditiile de jungla in care se defasoara aceasta jecmaneala?
Cu o floare nu se face primvara. Daca doar unul iese cu adevarul la fileu aici, si unul dincolo, ei din pacate sunt usor de alungat, denigrat, detractat. De fapt cu asta si ameninta afaceristii din invatamant: o sa vedeti voi, va aranjam sa pareti voi niste aiuriti care vorbiti in dodii.
Copii sunt la mijloc, si din pacate nu sunt greu de “aranjat”: ori ataca pe latura de comportament (cat de greu e sa incurajezi subtil sau sa provoci un copil sa fie frustrat si tot mai violent), ori ataca pe cea cu invatatura, apoi vin cu justificarea “inventeaza, ca nu ii convine ce note ia”.
Dar aceste lucruri se intampla peste tot. Doar ca lumea mai mult tace si da, decat sa refuze si sa spuna. Pacat. Astfel le usuram actiunile necinstite unora…mult prea mult.
alin
Am citit un articol despre cineva din Arad cu o situatie similara, dar vad ca nu mai e pe observator.info, insa am gasit inceputul lui pe un blog: http://gabrieldima2000.blogspot.com/2009/09/fondul-scolii-este-legal-sau-nu.html. (undeva mai jos, despre un parinte din Arad)
Imi permit sa observ ca s-au perindat multi ministri la educatie, dar toti au parut dispusi sa tolereze aceasta problema. O scoala curata si cinstita nu pare a fi o prioritate nici atunci si nici acum.
E rau ca nu se organizeaza parintii care au aceeasi problema; daca eram in alta tara pana acum primeau scuze pentru incalcarea dreptului la educatie gratuita si cauzarea de daune morale, plus ar fi avut drept reprezentant ceva figura publica de prestanta…
alin
Tot eu. E un link lung, dar e de la raportul organizatie Salvati Copii pe tema asta. Din pacate raportul a ramas raport, la fel si situatia a ramas tot asa.
Insa priviti declaratiile parintilor mai spre final, unde apar in tabele, cat de senini declara ca stiu unde se duc banii, ca primesc facturi etc, si ca iau parte democratic la hotarari. Cred ca participantii la ancheta asta erau veniti in vizita din strainatate, sau au declarat niste aiureli ca sa se simta mai putin fraieriti decat sunt in realitate…
Sau i-au gasit tocmai pe cei de la scolile cinstite (unde sunt, sa ma duc si eu…), iar la celelalte se indeasa in sac pe tacute, ca oricum nu verifica nimeni minutios…??
http://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:2WCzhsqTG_cJ:89.42.11.20/upload/p000600010001_Raport%2520cercetare%2520invatamantul%2520gratuit%2520costa.pdf+un+parinte+spune+ca+se+fac+presiuni+asupra+copiilor+sai+fondul+clasei&hl=ro&gl=ro&pid=bl&srcid=ADGEESge-u4vKtrgaARKnxFN24z6OKk7oV7fqmadSQdSwtXY5nG1QUrXuJk2y_ruXCdjhfV0KaHR2CgQnQ96Wwscfb2IPIYPW4CEdp9DKfDF0TXdZA0VpDxgEe8_ghs8fGQh7hAa36FB&sig=AHIEtbQPZPkv1p8oq_IXvUtGDSbRP8vn7g
Pingback:
Miscellaneous
Da, am citit și eu cu părere de rău acest articol, părere de rău pentru că deși sunt doar o studentă, țin mult la educația din țara asta. Nu comentez, pentru că situația e aiurea rău de tot și sunt multe de zis ( eu una nu am trecut prin așa ceva, slavă Domnului, și am mers la școli nu bune, foarte bune – în Timișoara ).
Însă ce pot să fac este să mă ofer voluntară în cazul în care băiatul are nevoie de anumite ore suplimentare, explicații etc. pentru școală. ( mai ales limba engleză ) 🙂
autoarea mesajului
Multumesc mult pentru oferta, noi am dori asa ceva, pentru ca are nevoie sa interactioneze in cat mai multe contexte pozitive, si sa vada ca poate invata cu placere si face lucruri bune. Am lasat un mail la Andreea legat de cum am putea lua legatura.
bianca
imi pare rau sa citesc ca s-a ajuns asa, dar in scoala unde lucrez eu, sistemul e invers, profesorii trebuie sa doteze scoala /clasa .Eu cumpar hartie glasata, detergent, mop, hartie igienica , servetele si sapun pentru copii.Eu am cumparat jocuri lego, jocuri educative si alte materiale didactice.Tot eu am platit cand copiii au distrus un dulap, si a trebuit cu mana mea sa repar yala si sa pun lacat nou (cei de la atelier sunt vesnic beti si nu vor sa vina sa repare nimic ).Daca vreau calculator in clasa, trebuie sa il aduc pe cel de acasa, al meu.Daca vreau planse didactice, le cumpar din banii mei…. Si toate pentru copii din familii de tigani, care au distrus aproape tot ce le-am cumparat .Si nu ma plang si nu fac sesizari, pentru ca oricum nimeni nu ar lua in seama si mi-ar raspunde “stiai la ce te angajajezi cand ai venit sa lucrezi intr-o scoala speciala) .Da, in scolile speciale e invers situatia .
Nu peste tot e cum a descris femeia de mai sus…
femeia de mai sus :)
Am auzit si de astfel de situatii, in institutii bugetare, ce e drept, in scoala mai rar. Nu mi se pare normal nici asa, exista, trebuie sa existe o cale de mijloc, si ar fi util sa spun poate ca nu am pornit la drum cu ideea sa fac pe justitiarul, insa evenimentele s-au desfasurat in asa fel incat nu am simtit ca pot alege o atitudine mai “blanda”. E trist ca cei care procedeaza corect sa fie o minoritate… Insa situatiile sucite si incorecte creeaza o perdea de ceatza care nu serveste nici cadrelor didactice corecte, nici parintilor.
Singura suparare pe care as avea-o cu acest comentariu e modul in care va referiti la acei copii, care au distrus materialele. Nu e bine, si nu ca as vrea sa fac parada de “corectitudine politica”, cum zic americanii. Insa copii sunt asa cum…ii fac parintii si societatea. Parintii, neprofesionisti, institutiile sociale care au rol in educatie – profesionisti, in cazul dvs, in conditii grele. Daca ii vedem ca pe o cauza, si nu ca pe un efect, azi zicem asa de cei de o etnie, maine de cei raciti, poimaine… Asa cred eu, poate cred gresit, nu stiu.
femeia de mai sus :)
Erata: “Insa copiii sunt asa cum…” (sry, neatentie)
bianca
Prin ” femeia de mai sus “ma refeream la mama acelui baiat, si la situatia pe care ai citat-o , nu la tine , Andreea 🙂 si da, ai dreptate, sunt un efect , nu o cauza .Insa de la un anumit punct sunt si cauza, pentru ca daca ii explici de 20 -poate si mai mult, ori pe zi ca e frumos sa pastrezi curatenia si sa nu injuri cat si alte reguli strict de bun simt social si cu toate astea ti se rade in nas si esti injurat si tu ca profesor si ti se rup in fata materialele pe care le cumperi din banii tai ,tocmai pentru ca acei copii insisi sa beneficieze de o educatie mai buna decat ce ofera in mod sec sistemul asta si asa saracit si invechit, ajungi sa crezi ca intr-adevar o fac intentionat si nu e vina nici a parintilor ( ca nu parintii stau la scoala langa ei si le soptesc sa rupa fisele didactice sau sa isi injure colegii ) si la urma urmei nici a dizabilitatii (am lucrat si lucrez cu copii cu deficiente mult mai grave si IQ mai scazut si totusi nu mi-au creat nici pe departe atatea situatii problematice pe cat mi-au creat copiii din familii de rromi , si nu generalizez cum ca toti ar fi asa, spun doar de cei cu care am lucrat eu pana acum , de aceea nici nu accept situatiile generalizate care sustin ca ” nu e vina lor, e vina noastra , a tuturor,ca nu-i integram si nu-i educam.Ca sa poti fi educat trebuie sa si vrei TU asta, acolo macar putin pe cat posibil .Si daca doreste si poate cineva mult mai dezavantajat de la Dumnezeu decat ei , nu inteleg de ce tocmai ei nu vor :)O seara frumoasa !
bianca
P.S. da, in mod clar nu e bine sa extindem de la situatii particulare la general , pentru ca se pot ajunge de la confuzii, la nedreptati, la tragedii.Pacat ca noi, ca societate in Romania ne-am facut o obisnuinta sa investim in tratament in loc de preventie, sau macar interventie precoce La fel e si sistemul sanitar, ne-am obisnuit sa dam bani pe medicamente in loc sa prevenim boala .De ce? Simplu :”nu sunt bani “Nu pentru educatie, nu pentru sanatate 🙂 Niciodata …
bianca
In alta ordine de idei, vizavi de situatia de a cere bani cu forta parintilor , e unul dintre cele mai abjecte lucruri posibile, in timpurile pe care le traim .Imi pare rau, cum am mai spus, ca s-a ajuns la asa ceva si la situatia in care acei parinti au fost pusi , sa suporte inclusiv jigniri pentru ca nu au vrut sa dea bani …Mai rau e ca nu gasesc sprijin legal din partea cui ar trebui sa ia masuri .Mi se pare incredibil ca in ziua de azi, cand unii dintre dascali, printre care si eu, stam cu frica ca din cauza numarului mic de copii inscrisi (in scoli speciale -da, invatatorii de la sate prefera sa tina cu forta copii cu CES acolo, sa ii promoveze si sa nu se ocupe deloc de ei, doar ca sa aiba numar de copii , in loc sa ii reorienteze spre scolile speciale unde ar primit ajutorul necesar pt recuperare) altii sa faca asemenea lucruri …Imi pare rau pentru baiatul care trebuie sa suporte stressul si necazurile derivate de aici si sper sa nu ramana cu sechele pe termen lung in personalitatea sa .Mare atentie la asta …copilul trebuie sa fie pe primul loc , nevoile si bunastarea lui psihica trebuie sa primeze .As sugera sa fie mutat la alta scoala, ar fi solutia cea mai rapida si mai eficienta in razboiul asta al nervilor contra unui sistem corupt .
Iosif
trist…
autoarea mesajului
Am citit noile comentarii de la Bianca si da, e absurd ca in timp ce unii fac astfel de eforturi in munca lor, altii stau bine-mersi ca in regatul lor in scoala si sunt foarte deranjati de faptul ca in mod scandalos pentru ei unii parinti nu se executa sa vina cu milioanele in dinti si sa le “doneze” de urgenta.
Si am fost si anul trecut si se pare ca in continuare voi fi in cautarea unei solutii, de la consiliere pentru copil la raspunsul la intrebarea “noi ce facem? unde ne ducem sa avem un mediu normal si sa nu fim invatati minte ca nu se poate sa nu cotizam?”. Motivul pentru care nu am alergat catre o alta scoala este ca nu imi permit speranta ca in alta parte sa fie altfel, fara informatii suplimentare. Am auzit din dreapta si din stanga aceleasi situatii, insa de regula parintii estimeaza ca nu are rost sa isi distruga pur si simplu nervii provocand…hidra cu 7 capete.
Anul trecut am apelat pentru copil la niste intalniri cu un psiholog de la organizatia “Salvati Copiii” – acolo am gasit ajutor benevol. Nu mi-au semnalat la final ca ar fi probleme cu el, insa intr-adevar il vedeam si noi ca acolo se simtea bine, se afla intr-un mediu in care considera ca e in siguranta, deci de-abia astepta sa mearga si se comporta ca atare.
Din pacate, cu politica discutiei si a luatului pas cu pas, am lovit iarasi un zid. La momentul actual baietelul nostru este “sursa problemelor” in clasa, iar acasa imi vine in fiecare zi agitat, palid si descriindu-mi cum a trebuit sa “se apere”, ba de unii, ba de altii. In mod clar nu ii este bine. O vreme vedeam doar vanataile de pe picioare si ascultam cu neincredere ce imi spunea despre cum a fost impins, lovit, jignit etc. Ma gandeam ca probabil exagereaza…sau poate in mod las, imi era sila sa ma mai duc iar sa apelez la scoala pentru a afla ce se intampla. Acum a inceput sa se apere singur, si au inceput si plangerile…
Iata-ne exact in mijlocul situatiei incalcite generic denumita “veti vedea voi”. Imi pare rau, dar nu ma pot abtine sa nu gandesc asa. Pentru ca i s-a spus (el imi zice), “de cand ai venit tu au inceput toate relele”, si “o sa pleci si o sa scapam de probleme”. M-am saturat, de o mie de ori mi-e sila.
Vad ca s-a schimbat in rau, ca se poarta ca si cum ar fi haituit. Dupa ce vine de la scoala ii ia cam 2 ore sa se mai linisteasca putin si sa nu mai scrie tremurat. Am trecut si prin faza in care il sfatuiam cum sa se poarte in fiecare zi, de parca pleca sa dezamorseze bombe, nu la scoala. L-am si certat, si mi-a spus ca stie ca el e cel mai rau, sa il las in pace ca gata, asta este…
Am discutat cu invatatoarea si ne-a spus ca el nu trebuie sa se simta ca si cum nu are nici un sprijin, ca ea il va asculta si va urmari ce se intampla. Nu pot sa ii impun lui cum sa se simta, cand il intreb imi citeaza niste fraze care i se spun, destul de lungi – fraze de oameni mari pe care nu stiu daca pot sa presupun ca le inventeaza.
Azi o alta fetita a venit la mine si mi-a spus ca baiatul nostru este cel mai rau, ca ii deranjeaza pe toti si ca o chinuie pe doamna, care trebuie sa aloce cate 5 minute din timpul ei ca sa vada ce se petrece in clasa. Si ca sa fac bine sa vin la sedinta.
Deci urmeaza o sedinta. De fapt, Dumnezeu stie ce mai urmeaza… Cand a fost sotul meu ultima data la scoala sa afle detalii despre niste incidente ca cele de mai sus ultima data, gardianul scolii (pentru care ar trebui sa platim lunar bani), a chemat politia sa il dea afara. Au venit, s-a legitimat si le-a explicat ca asteapta in frig de ceva vreme ca sa poata intreba ce a facut copilul in ziua respectiva, l-au lasat sa discute, cu conditia sa plece imediat dupa aceea. Invatatoarea i-a spus ca se pare ca exista o hotarare a scolii prin care sotul meu are interdictie de a mai intra acolo. Noi nu am primit nici un act din care sa stim asa ceva. Ma rog.
Imi spune si ce face el, si ca ii vine un fel de frica cand se simte incoltit de mai multi colegi, si incearca sa dea orbeste sa isi faca loc in jur. Si ca a fost strans de gat in alta imbranceala, lucru de la care am vazut vanatai pe gat cand a venit acasa vineri. Il vad cat de agitat este, si…nu am idee ce sa mai fac. Simt ca astept sa…se incheie acest chin, sa ne declare pe toti “cei mai rai”, sau mai stiu eu ce, in linistea monumentala a tuturor celor la care am apelat de anul trecut incoace. Si gata.
Urmeaza, amenintator, sedinta…Probabil ca va consta in adunarea manunchi a tuturor plangerilor la adresa copilului nostru, concluzionarea ca acest om de 7 ani nu e dorit si nu isi are locul aici…din pacate sa presupun ceva mai bun imi e imposibil.
Oare e in regula sa ma recunosc depasita? Sa recunosc ca lucrurile au evoluat astfel incat toate relele pe care le-am mai auzit la altii pe tema asta se concretizeaza? Sa zic ca inteleg acea frica soptita pe care am vazut-o la unii cand imi spuneau “aoleu, cum sa nu dai, pai o sa va distruga copilul”?
Sau sa imi dau 2 palme, sa imi spun ca doar noi batem campii si nu ne potrivim in …tara asta, dar ca, lasandu-ne pe noi la o parte, scoala si sistemul sunt nevinovati si bine intentionati, ba chiar exemplari, corecti si integri?
Imi cer scuze ca scriu aici romane, dar…dupa atatea zbateri, e ca si cum apele – destul de neplacut de clare de la prima discutie din clasa intai, s-au tulburat atat de mult incat …parca traim un film…urat.
Elena
Citesc, si-mi creste tensiunea.
Se pare ca acest mititel va avea o viata destul de dificila la scoala. Si singurul lucru la care ma pot gandi este ca are nevoie de ajutor in aceasta directie.
Mergi cu el la o sala de karate. Contra unei sume modice de bani (la noi e 30 lei pe luna), copilul tau va invata sa isi poarte singur de grija. Si, pe langa aceasta, isi va insusi niste principii si un stil de viata diferit de al celorlalti. Imi pare rau ca situatia nu poate fi rezolvata alftel… dar nu cred ca mai ai de ales. Nu ii permite copilului tau sa devina o victima. Astia sunt anii in care isi formeaza caracterul si are nevoie sa stie ca este puternic si ca poate trece peste orice. Ca poate de unul singur sa tina piept acestor scarbe.
In orice caz, mai incearca o treaba. Data viitoare cand vine cu vanatai, mergi si scoate-i un certificat medico-legal. Du-te cu acest certificat la scoala si amenta-i cu un proces. La fel si pe parintii micilor scarbe. Ai putea eventual sa treci si la fapte, dar un proces e destul de costisitor si e posibil sa nu iasa asa cum vrei tu, avand in vedere ca totusi traim in Romania.
Anyway, eu inca n-am copil. Dar daca as avea si ar trece la scoala prin ceea ce trece al tau, probabil ca invatatoarea, directorul, unii dintre parintii micilor bestii ar pati diverse chestii care sa-i puna pe ganduri, gen: dat foc la masina, prins la intuneric si aplicat o corectie fizica egala cu cea pe care a primit-o copilul meu, ranga la genunchi, hartuire… d-astea lejere.
Daca ai senzatia ca exagerez, mai gandeste-te odata. Repet: Traim in Romania! Ne adaptam, sau pierim. Eu m-am adaptat.
autoarea mesajului
Am citit acum comentariul, inca ma doare capul de imi bubuie de cat de suparata sunt si de cat am intors problema pe toate partile. Mi-au spus multe cunostinte, care sunt parinti, ce ai spus si tu. Ce am povestit in ultimul meu comentariu se intampla DE CAND A INCEPUT SA SE APERE. Pana cat doar a incasat mi se explica de catre invatatoare ca acolo se aplica politica “se descurca ei” si copilul imi spunea ca nu mai vrea sa ii spuna ce se intampla, pentru ca nu e ascultat si nu poate insista degeaba. Compensa intr-adevar fiind agitat si incercand sa atraga atentia incontinuu altora alergand pe langa ei si provocandu-i sa-l bage si pe el in seama.
Am fost acolo la serbare cand nu intelegeam de ce nu sta deoparte de cei de care se plange ca il bat si de ce se alearga cu ei. Am fost acolo cand a venit plangand lovit zdravan in tibie. Ca o proasta, l-am consolat si l-am tinut in brate in timp ce plangea, dar nu am facut “scandal” pe tema asta. Mereu imi spune ca el e certat zdravan cand greseste, dar cei care il altoiesc pe el sunt admonestati de forma. Acuma a ajuns sa imi descrie ca simte o frica si un val de suparare cand se strang mai multi in jurul lui, si ca da la nimereala, doar ca sa scape de ei, sa ii faca sa se retraga. Ceilalti se pare ca mereu “dau din greseala”, sau “nu dau de fapt”. Au fost cateva zile cand imi spunea ca are liniste si e ok, pentru ca il lasa in pace daca au vazut ca se apara.
Insa e certat foarte rau cand face asta, plus ca i se face o campanie puternica ca e cel mai rau, ca e mincinos si ca are probleme cu memoria si ca nici pomeneala sa reactioneze in raspuns la provocari. Eu sunt om mare si tot simt ca nu as mai sta acolo, ca provocarea e ambianta asta pe de-a-intregul. Acuma deja i se zdruncina relatia cu noi: invatatoarea ne spune ca ea il ajuta daca i se adreseaza, noi i-am spus sa apeleze la ea, iar cand incearca sa o faca, ceva nu merge in continuare. Vine acasa si nu mai intelege ce ar trebui sa faca, se uita la noi cu neincredere. Ma tem ca cineva e duplicitar in ecuatia asta.
Nu merge la baie deloc acolo de cateva zile, pentru ca zice ca nu poate, toata pauza e fugarit si unghiurit sau trebuie sa faca fata la ce Dumnezeu se intampla acolo. Daca aude ca nu are scoala a doua zi sare in sus de bucurie. Dar nimeni nu pare interesat acolo ce se intampla cu acest copil, ce e in sufletul lui. In schimb e foarte important sa aflu zilnic ca se stramba, ca face galagie, ca nu e atent, ca indrazneste sa dea cate o replica, ca a dat un pumn – cum a indraznit!!?, ca a impins, ca a mutat un obiect din clasa. El imi spune ca a dat un picior pentru ca era atacat si baiatul celalalt s-a lasat in jos si l-a nimerit in barbie, eu aflu ca este un terorist ca a dat cu piciorul in fata cuiva…A inceput sa zica singur ca el are probleme cu memoria si ca nu isi mai aminteste ce a facut, pentru ca i se repeta asta de catre invatatoare.
La ce sa ma adaptez? La legea junglei? Ce sa ii spun? Sa stea sac de box si tinta de batjocura, sau se nu se lase? Cand vin acuzele pe tava de la parinti sau invatatoare si eu ma simt coplesita si satula, cum sa le descurce el? Cred ca nici nu mai intelege ce i se intampla acolo…constat din povestiri ca a ajus sa blocheze si ce mai aude din lectii, pentru ca zice ca s-a saturat sa fie certat si el se gandeste la altceva cand i se adreseaza…
Miscellaneous
Eu zic să-l mutați din semestrul 2 la altă școală, pentru că nu știu cât timp și câți nervi va costa rezolvarea acestei situații – și apare întrebarea: merită să chinui un copil încă vreo 2-3 ani, știind că se va schimba ceva ? Nu. Relația cost-beneficiu nu e deloc echilibrată.
Unde la altă școală ? Poate vă ajută părinții care eventual au mai comentat de-aici și sunt din oraș, care își duc copiii la școli unde nu se procedează astfel …
Dacă vă ajută cu ceva, eu am fost la Pedagogic și nu am avut asemenea probleme. Asta se întâmpla acum mulți ani, nu știu cum este situația acum. Aș putea să mă interesez, bineînțeles, dacă doriți.
Și îmi reiau oferta de ore suplimentare pentru explicații, ajutor la teme etc. 🙂 Este foarte important pentru băiat să iasă cât mai repede din acest mediu care nu-i oferă nimic bun, până nu e prea târziu.
mama cu mesajul
Ca sa inchei postarile- cel putin asa imi propun eu, iata finalul de acum: am fost la sedinta.
Varianta lor e ca noi suntem picati din luna, obsedati de chestia cu banii si plini de ura, ca ei ne platesc pentru copilul nostru (parchetul, clasa, pamantul pe care calca), ca copilul trebuie trimis la un psiholog- de-al lor desigur- sa fie evaluat (deja ii fac un dosar in care noteaza cu minutiozitate tot ce face gresit), ca nimeni nu il bate, nimeni nu il discrimineaza, totul e ok acolo mai putin el si noi. Trebuie sa comunicam la telefon cu invatatoarea sa ii spunem daca lipseste, insa nu trebuie sa o mai deranjam cu telefoane daca avem vreo intrebare…si desigur, cireasa de pe tort, vanataile cu care ne-a venit acasa de la scoala, pe gat, probabil NOI i le-am facut. Dumnezeule! De la aceasta chestie spusa de invatatoare incolo, mie mi s-a facut o scarba uriasa. Sa se spele pe cap cu scoala lor, acolo nu imi mai duc copilul, astfel de aberatii imi ajung.
Varianta nostra am spus-o deja. Ce sa zic…iaca ce se intampla daca te impotrivesti?? Nu vreau sa zic asta ca sa ii demoralizez pe altii. Aparent, cu cat le-am crezut noi mai mult minciunile ca da, va fi ok acolo si copilul e tratat bine, cu atat ei au tras de timp si de nervii nostri, timp probabil necesar sa se acopere…
Ce sa mai adaug…nu am energia de ura, de resentimente adevarate…simt doar o dorinta uriasa sa ma indepartez de asa ceva…mizerabil. Mi s-a zis azi in toate felurile, nu puteam vorbi ca ma taiau ca sa imi faca observatie ca nu cumva sa mai vorbesc la pertu, de exemplu. Sa isi vorbeasca ei intre ei cu ce politete doresc…sa fie sanatosi cu tot cu toate organele statului la pieptul carora se cuibaresc…A spus cineva mai sus ca eram disperata…da…acum deja disperarea lasa loc unei senzatii de nimicnicie, de gol…
Daca asta e invatamantul romanesc, faceti copii cand ati ajuns deja in alta tara. Daca asta e o exceptie nefericita, va doresc sa nu cunoasteti astfel de exceptii pe pielea voastra.
Lavinia D
De cand am vazut articolul postat am tot vrut sa-l citesc dar ma dezarma lungimea lui, azi mi-am facut ceva timp si l-am citit.
Am fata in clasa a VII-a la Calderon, Timisoara si baiatul la gradinita program prelungit in grupa mijlocie si stiu, am trait experientele povestite de tine. Noi din clasa I pana intr-a V-a am renovat 3 sali de clasa, deoarece s-au tot schimbat, si in ritmul in care se pornise ma gandeam ca voi ajunge sa contribui la renovarea a cel putin un sfert din Calderon. Sa nu mai pomenesc de “fondurile de clasa” cerute anual. Ei bine, eu am refuzat sa mai platesc acel fond de 4 ani incoace si am contribuit cu bani doar la prima si ultima sala renovata. A… si da, nu mai contribui la micile chete de 8 martie si craciun pt “atentii” pt profesoare. Consider ca e arhisuficient ca achizitionez manualele care nu le primeste de la scoala sau care sunt prea uzate si curg foile din ele. Cosider ca e destul ca platesc pentru caietele speciale si culegerile optionale dar … obligatorii pana la urma, participarea la diferite concursuri extra scolare de genu’ olimpiada, cursurile la CCF.
Sa nu crezi ca nu au fost reactii, dintre cele mai urate, mai mult din partea parintilor decat din partea invatatoarei (si spun invatatoarei, pt ca la inceputul clasei a III-a am luat atitudinea asta si am pus picioru’n usa, atunci s-au intamplat cele mai violente discutii). Insa eu mi-am mentinut pozitia si o mentin in continuare. Mi-am educat fiica sa stie ce ar putea sa o astepte, sa stie cum sa reactioneze. Au fost si momente in care ea s-a simtit evident si fara motiv persecutata, dar a fost si un moment in care, discret, si fara observatori, “am aranjat putin gulerul” doamnei invatatoare si i-am explicat ca nimeni nu e de neinlocuit. Respectiva invatatoare chiar a fost inlocuita la sfarsitul clasei a 4-a, pe motiv ca “nu intruneste punctajul” pentru liceul Calderon. De atunci nu prea am mai avut probleme, actuala diriginta este ok, nu se amesteca in treburi de genu’.
Insa, undeva in fundal, acelasi nucleu de parinti fuduli si mega snobi, care cred ca ghivecele de flori si atentiile oferite profelor le avantajaza plozii, tot ei hotarasc ca ar mai trebui sa adunam din cand in cand cate 50 lei de elev pt diferite chestii. Spun chestii, ca nu stiu exact pt ce, ca nu ma intereseaza, iar ei nu mai au curajul sa ma sune sa imi ceara 🙂
Poate ca nu tot timpul am avut o atitudine politicoasa fata de cei care reactionau la mine, insa eu mi-am atins scopul. Si se pare ca numai asa merge.
Politie? Inspectorat? Autoritati? Toate-s doar putregai. Pierdere de timp si nervi.
Nu te lasa doborata de ei. Daca iti muti copilul la alta scoala inseamna ca ei au castigat. Si vei da peste aceeasi Marie cu alta palarie. Peste tot e la fel. Vorbeste mult cu fiul tau si fa-l sa inteleaga ceea ce se intampla si cauzele acestora. Cultiva-i putin nepasarea cu efect pozitiv, adica invata-l sa nu mai puna la suflet vorbele si faptele celor din jur, sa fie tare. In felul acesta ii dezvolti integritatea, ambitia si spiritul de invingator. Nu sunt vorbe mari. Chiar functioneaza. Si inca ceva, la fiecare discutie pe care o vei avea de acum incolo cu cadrul didactic sau parintii in cauza, tine telefonul mobil discret in mana, cu camera video pornita si asigura-te ca are destul spatiu de memorie unde sa salvezi inregistrarea. Cand ai ceva concret, incriminator, posteaza inregistrarile pe Youtube si pe toate site-urile de stiri.
Succes!
andrey
Se intampla, se intampla…am mai citit si cu alte ocazii din pacate, vad ca situatiile sunt trase la xerox: ” Dupa nici o luna la noua scoala trecutul ne bantuia din nou, iesind in evidenta caracterizarile primite prin anumite metode neortodoxe de la vechea scoala, care planau ca un stigmat deasupra capului baiatului nostru. A inceput sa fie marginalizat fata de ceilalti copii din clasa chiar de catre diriginta lor, care le spunea celorlalti elevi sa il evite si sa nu il bage in seama, ca este un element negativ si recalcitrant. ” etc etc. ( http://www.uer.ro/?d=rev&sd=87_88&p=forum.html asta cred ca era in 2008)
Cat timp nu se limpezeste mediul asta de sus in jos, se intampla de toate.
costica
Nu vreau sa supar pe nimeni, dar nu inteleg de ce acest mesaj nu este exact. Intr-o scoala dintr-o localitate din Romania, o directoare si o invatatoare isi bat joc. Ce scoala, ce localitate, directoarea are vreun nume?
Daca vreti sa va luptati cu un sistem idiot, pai mergeti pina la capat; daca nu, platiti ce vi se cere.
Sa nu ma intelegeti gresit, va cred, e oribil ce vi s-a intimplat, dar sa veniti aici si sa va plingeti de mila nu va ajuta cu nimic.
autoarea mesajului
E corect ceea ce spuneti, dar am inteles un pic cam tarziu ca trebuie sa imi protejez copilul pentru ca altii nu au constiinta sau limite. Deci – desi alti membri ai familiei nu sunt de aceeasi parere- am ales sa nu cad intr-o atitudine vindicativa. Asa gandesc acum. Imi plang de mila e impropriu spus, mai degraba m-am lamurit ca intr-o astfel de problema nu ne ajuta diverse autoritati, iar de oameni care stau drept si cugeta stramb ce sa mai zic. Ramane de vazut ce putem face…
Emilia
Nu, din pacate nu a exagerat aceasta mamica, chiar nici nu a atins toate aspectele calvarului cu care se confrunta cel care indrazneste sa nu fie de acord cu acest sistem. Patru ani am plans de mila copilului si a mea, dar nu poti sa te schimbi la comanda. Copiii mei mai mari au invatat in alt sistem scolar, cum si eu singura. Asa ca mi-a fost extrem de greu sa ma adaptez.
Am scris si eu despre mafia manualelor alternative, programul scolar, parca special gandit ca sa-i zapaceasca cat mai mult pe copii, nu sa-i invete.
Despre aspectele care le-a descris aceasta mamica nu m-am incumetat, deoarece credeam ca voi gasi aceeasi sustinere, de care am avut parte si la scoala. Credeam ca toata lumea pe aici e contaminata de slugarnicie si ciubuc.
In clasa a treia au atins apogeul, daruindu-i doamnei cercei de aur.
Ma bucur mult ca am gasit acest articol. Caci la un moment dat incepeam sa cred ca poate ar trebui sa ma conformez, lasandu-mi principiile de o viata, sau sa… evadez.
mama
Se pare ca furia acestei institutii nu are totusi limite: updates, ca sa zic asa, desi scrisul nu poate reflecta suficient scarba si amarala pe care o simt:
– am revenit sa vad ce e cu dosarul la Protectia Copilului: cazul a fost preluat ca fiind al scolii, iar sesizarea noastra are valoare aproape nimic, pentru ca suntem doar persoane, nu institutie, si a venit la cateva zile dupa a scolii (anul trecut). Nu pot avea dreptul sa vad concluziile de anul trecut, pentru ca …sunt doar o persoana fizica!!
– scoala ne face plangere contraventionala, probabil, ca nu am inteles din citatie, pe motiv ca nu am parasit incinta la ordinul portarului, cand eram acolo ca sa aflam de la invatatoare ce se intampla cu copilul (acum vreo 2 saptamani) si ca am comentat – zic ei – ceva, care in varianta trasa de par de mintile luminate din aceasta institutie este definit ca amenintare. Aici probabil putin importa ca suntem doar doua persoane…fizice, extenuate de aceasta mizerie si satui de a ne teme ce se intampla cu copilul acolo.
Deci deja nu mai e de ajuns sa vrei sa pleci…ei nu se lasa pana nu isi termina razbunarea. Intre timp nu ii deranjeaza nimeni cand imi ameninta copilul cu bataia alt parinte in scoala, sub privirile eclatante ale dnei invatatoare…sau alte comentarii deplasate pe care a trebuit sa le auzim. Aici institutia lor nu a gresit cu nimic, desigur…
Iar miezul problemei, ca sa citez dintr-un raspuns scris al scolii de anul trecut “nu trebuie sa mai discutam despre el”… si e tratat de parca nici nu ar exista.
Emilia
@mama
Parerea mea este ca ar trebui sa faceti cunoscut publicului numarul scolii, poate si a persoanelor implicate. Oricum situatia mai mult decat atat nu se poate agrava, dar de frica publicitatii poate vor fi nevoiti sa respecte corectitudinea cel putin.
Mie imi este cunoscut pana la lacrimi si durere de suflet tot despre ce ne-ati povestit.
Cel mai ingrozitor moment a fost pentru mine cand am inceput sa cred, ca poate copilul meu, cum si eu, nu ne potrivim cu starea fireasca, cu alte cuvinte nu suntem normali.
Unicul lucru cu care va pot incuraja este cu trecerea in clasa a V lucrurile se vor mai schimba cu ajutorul lui Dumnezeu. Eu m-am rugat mult s-o mai imblanzeasca pe doamna si ne-a lepadat dupa clasa a treia pe neasteptate.
Doamne ajuta.
Revoltatu'
Cu o durere care nu se mai vindecă de ani buni, cu rădăcini adânci în speranţele noastre terfelite de nişte neoameni, iau act de încă un abuz (al câtelea, Doamne?) al autorităţilor din iubita mea ţară. Cazul dumneavoastră, doamnă, este cu atât mai dureros, cu cât loveşte, pe lângă părinţi, un copil nevinovat care este în plin proces de formare ca om. Caracatiţa portocalie distruge orice, fără păs, fără alegere. Atât cei din comitetul de părinţi cât şi conducerea şcolii sunt o gaşcă de hoţi, gaşcă alcătuită după model “superior”. Pe lângă că mint cu aceeaşi uşurinţă cu care respiră, ne râd în nas. Eu, ca profesor pensionar şi fost director de şcoală nu le-aş permite acestor specimene nici să cureţe latrina unei şcoli săteşti.
Un profesor de la o şcoală din Bihor a avut “îndrăzneala” să dea note mici fiului unui PDL-ist. Ofuscat, acesta s-a adresat inspectoratului şcolar judeţean Bihor (nu scriu cu majuscule iniţiale că nu merită). Urmarea a fost că inspectorul şef în persoană s-a deplasat în comuna respectivă şi, împreună cu primarul şi directorul şcolii, ambii, bine-nţeles PDL-işti, l-au căutat pe profesor şi i-au puis în vedere următoarele:
-să modifice notele;
-să se înscrie în PDL:
-să ajute la realegerea lui Flatulescu în funcţia de preşedinte al ţării.
I s-a spus explicit că, dacă nu îndeplineşte aceste “cerinţe” “zboară” din învăţământ.
De ce în Banat ar fi altfel?
Din nefericire nu vă pot da o soluţie, dar trebuie să nu vă lăsaţi şi, cu toate greutăţile, să-l mutaţi de acolo. Până nu este prea târziu. În pofida greutăţilor materiale prin care treceţi!
Aserţiunea următoare nu-mi aparţine, dar v-o scriu: un om îngenunchiat, cu mâinile împreunate şi cu faţa spre cer este mai înalt decât un cuceritor călare cocoţat pe un soclu. Nu vă pierdeţi speranţa, perseveraţi şi o rază de soare se va ivi de undeva şi deasupra dumneavoastră. Dovadă că nu ne-am stricat de tot stau rândurile de încurajare pe care vi le-au trimis mulţi, la care sigur se vor adăuga alţii. Conducerii şcolii, acelor “părinţi” care s-au comportat cum aţi descris, precum şi tuturor celor care vă duc doar cu vorba – tot dispreţul meu generat de scârbă. Şi un avertisment pentru javrele portocalii: vremea socotelii se apropie, gunoaielor, mai repede decât vă imaginaţi! Şi nu în ceruri, ci aici, pe pământ!
Vă doresc din tot sufletul să aveţi putere şi speranţă în lupta cu neoamenii.
Cornea Gheorghe
Problema asta cu “subvenționarea” școlilor de către părinți este cunoscută de către toți acei care au avut copii la școală pe vremea răposatului, dar și după. Vreau să spun că este arhicunoscută la nivelul întregii țări, indiferent de guvernele care ne-au condus. Așa cum s-a prezentat aici, pare să fie din literatura sf deoarece nu se face o localizare căt de cât, să se dea nume. Pe cine vreți să ascundeți? După cîte înțeleg, războiul este declanșat între instituția școală și părinți. De ce nu recurgeți la mass-media? Dacă se umblă cu mănuși, cum putem vorbi de corectitudine? Sunt un fost cadru didactic, actualmente ”tânăr” pensionar ieșit la limită de vârstă, am avut ”norocul” să fiu și director câțiva ani buni, la rând, pe vremea comunismului și capitalismului sălbatic specific românesc. Și noi ne bizuiam pe banii comitetului de părinți, așa era, și văd că este, sistemul dacă nu te descurcai erai directorul Bulă, dar niciodată nu am avut reclamații în această privință deoarece eram conștienți că unii părinți trec prin greutăți mari, că fac sacrificii pentru ca fiul (fiii) lor să ”țină pasul” cu ceilalți. Am întâlnit situații când o colega a unui copil nevoiaș a stăruit pe lângă părinții ei să dea bani și pentru el pentru a putea pleca în excursie. Nu sunt de acord cu atitudinea cadrelor didactice pe la care s-a perindat copilul acesta despre care este vorba în blogul de față. Nu sunt de acord cu atitudinea celorlalți părinți, dacă a fost asa, este condamnabilă. Când luăm o atitudine, este bine să ne punem noi în situația respectivă. Desigur, ar fi de dort ca să nu se mai ceară bani de la părinți pentru perdele, parchet, consumabile, atenții etc. Sunt alte modalități acuma de a aface rost de bani pentru școală: proiecte, sponsorizări, spectacole etc. Dar pentru calea aceasta trebuie să gândească conducerea școlii, cadrele didactice, într-un anume fel, să se implice în acțiuni extracurriculare ceea ce înseamnă efort intelectual în plus, timp. Este mai la îndemână să recurgi la soluția ”comitetul de părinți”, dar actualmente e condamnabil. Ei, cine vreți să condamne atitudinea unor asemenea cadre didactice dacă nu-i nominalizăm, atitudinea unor asemenea părinți, dacă nu-i nominalizăm? De ce este numită presa ”câinele de pază” al societății, comunității. Să nu profităm nici acuma în actuala societate capitalistă? Dacă școala v-a reclamat la Protecția copilului că nu susțineți interesele copilului, ce v-a împiedicat să nu faceți și d-voastră propriul dosar pentru reclamație? Cu siguranță că și atitudinea cadrelor didactice și a părinților se va schimba cand va veni presa să cerceteze cazul. Multi părinți vă vor mulțumi. Cei care vor să sponsorizeze, cu acte, sunt liberi să o facă, chiar i-aș sfătui s-o facă, ar fi mai bine apreciați de întreaga comunitate decât să facă presiuni. Mutatul de la o școală la alta nu e o metodă, după părerea mea. Dacă vreți să ascundeți lucrurile sub preș, atunci e altceva, discutăm degeaba. Să vă dea Dumnezeu gânduri bune în privința descoperirii mafiei din unele școli, nu putem generaliza.
Cornea Gheorghe
Nu înțeleg ce-i atâta mister, de ce nu-și dau oamenii care comenteaza, numele, ce-i împiedică? Asa credeți că vă ia cineva în seamă pentru ideile voastre? E ca și când se făceau anonime pe vremea cealaltă, pentru ca autorii acestor epistole să nu se pună rău cu cineva. Și acu trebuiesc semnate mesajele sub un nume fals cum făceau informatorii securității? Cred cu tărie că o asemenea atitudine nu e bună, când într-adevăr nu avem nimic de ascuns, să nu ascundem.
autoarea postarii
Da, nu am dat numele, sau datele de identificare ale scolii. In aceste postari, pe care le vad ca o forma de presa, pana la urma.
In rest am mers pe caile aflate la dispozitia cetateanului (teoretic) in a sesiza ceea ce ni s-a intamplat, a cauta o rezolvare sau o schimbare in bine, cu nume si tot ce trebuie. Si rezultatul?? La 2 ani de zile dupa primele incidente trebuie sa procesez in minte si suflet ca traiesc intr-un loc unde tot ce poate fi stramb e stramb. Legea are goluri exact acolo unde ar trebui sa vina in ajutor celor slabi intr-o astfel de situatie, in schimb merge foarte bine daca cineva iti jura razbunare si mai intoarce institutii ale statului in pioni personali in aceasta razbunare. Aceasta scoala in care am avut nenorocul de a ne baga copilul umbla cu Protectia Copilului pe post de bau-bau dupa noi, ne reclama la politie daca avem nevoie sa comunicam cu secretariatul scolii si am mers acolo in persoana (“nu am respectat regulile de intrare in institutie”), suna la alte scoli unde ne-am putea duce ca sa se amestece si acolo in viata noastra si, in general, nici nu cred ca poate fi numita scoala, cat un fel de mosie personala, inchisoare sau “doamne fereste”…cei care sunt ca acei parinti care nu vad o problema in a bate la o adica un copil sau pe ai lui se vor simti acolo ca acasa, cei care sunt oameni…sper sa ii fereasca soarta sa ajunga acolo.
Am inteles de ce “romanii nu au spirit civic”. Nu mai cred in mitul asta, nu avem pentru ca nu ti-ar ajunge o viata ca sa poti schimba cat de putin in bine ceva ce e atat de demult si bine instalat.
In ce punct suntem? Inca nu am scos copilul de acolo, pentru ca acesti nemernici care practic sunt incompatibili in a se mai amesteca in viata familiei noastre dupa tot ce au facut inca au actele lui – legea nu ne ofera aparare fata de ce fac ei, iar in plus nu ne permite sa il mutam acum… Sa il las acolo si sa astept sa ma anunte ca i s-a intamplat ceva rau, dar ca a meritat pentru ca e obraznic, nu pot. Faceti mai departe socoteala.
Am primit mesaje pe destule cai pe aceeasi linie, “noi sa nu mai…”. Iata ca noi “nu mai” vorbim de spirit civic, nu ne mai putem gandi si la altii, trebuie nici la ce ne-au facut noua de 2 ani sa nu ne mai gandim, sa privim tot in fatza si sa vedem…ce va fi. Lor se pare ca nu le e de ajuns, inca nu au terminat cu noi in stil maretz, ca sa le fie o lectie peste timp si altora. Am mai auzit intamplator si o alta poveste similara desfasurata tot acolo, in urma cu cativa ani. Deci ei au metoda, perfectata pe spinarea cine stie a catora.
Poate ca presa e o ultima dezamagire a carei data o imping cat mai departe posibil, atata timp cat mai vad o iesire si ne mai rezista sanatatea si nervii.
Intr-o zi, de dimineata pana seara, ma simt si cetatean, si simplu om, si revoltata de atata marsavie, si speriata pentru copilul nostru si pentru noi…toate astea sunt impreuna acolo.
Cristi
Stimata doamna,
Daca e vb de Scoala 7, va rog mult sa ma contactati!
Multumesc!
Cristi
gica dumitru
vad caici ca multa lume nu prea are ce sa faca. lasa ca am sa va pun eu la punct pe toti si sa vad cine mai indrazneste sa spuna ceva de invatatoarele cismaru daniela si gia novacovici.
Tomata
Dna Dumitru, daca intr-adevar sunteti dvs… aici nimeni n-a spus despre ce scoala este vorba, dar prin comentariul dvs nu faceti decat sa va incriminati.
Iar daca comentariul este lasat aici ca sa incrimineze… nu e treaba mea. Dna care mi-a trimis mailul nu a dat nici un nume, nu a aratat cu degetul. Asa ca foarte prost ati procedat.
onix
ce bine, acum macar stim despre cine este vorba…. caracatita s a auto-denuntat
autoarea postarii
Mda. Am stat si eu mult timp si m-am gandit daca mesajul dinainte chiar e “pe bune”. Oricum ar fi, el face foarte bine rezumatul intrgii aventuri traumatice prin care am trecut de mai bine de un an de zile. Observ totusi si pe acest blog, asa cum am observat si in realitate pe pielea noastra, reactia societatii civile la confruntarea directa cu problema. Silenzio stampa. Tin totusi sa va anunt cu mare bucurie faptul ca, dupa mult efort depus, am reusit sa ne salvam copilul din aceasta “scoala”, deci l-am transferat. Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care in acele momente cumplite prin care am trecut ne-au transmis ganduri bune si mesaje de incurajare. Au contat foarte mult pentru noi si ne-au ajutat, ne-am mentinut speranta in momente in care deziluzia crestea. Situatia cu totul inca nu s-a terminat, valul creat este inca destul de mare, dar, ca orice val, imediat va veni momentul refluxului, moment in care vom putea trage linie si face bilantul. Inchei cu un citat in care cred si mi se pare potrivit: “In the end it will all be ok. If it’s not ok, it is not the end”.
Giliola
Eu consider ca este o problema la aceasta familie.
Noi suntem oameni obisnuiti, o familie ce se lupta sa supravietuiasca in lumea asta corupta si rece. Dorim ce-i mai bun pt copilul nostru, asa ca am ales cea mai buna scoala din cartier. Care s-a nimerit a fi intre primele trei in Bucuresti, in ceea ce priveste performantele scolare. Dar si in ce priveste fitzele: copiii vin la scoala adusi de masinile parintilor, hainele, ghiozdanele, rechizitele lor sunt de firma, povestesc despre vacante in locuri exotice, etc. (nu toti, dar mare parte). Noi nu avem masina. Asa ca ducem copilul cu autobuzul, 8 statii dimineata, 8 statii la pranz, inapoi spre casa. Suntem printre putinii in clasa in aceasta situatie. Cu toate astea: copilul meu s-a imprietenit treptat cu majoritatea colegilor ei, indiferent de conditia sociala; nu rade nimeni de ea ca vine la scoala cu RATB-ul; nu e marginalizata de colegi pt ca nu are IPhone sau tableta sau pt ca nu-si serbeaza zilele de nastere in locuri sofisticate; dupa scoala, copiii merg in parcul din apropiere si se joaca impreuna (chiar si colega lor, infiata de bunici, pensionari care abia au cu ce-si tine zilele, dar au ales sa o creasca si pe ea-deci, o situatie mult mai rea decat a noastra), asta a ajutat la inchegarea lor ca si colectiv. Eu sunt presedinta comitetului de parinti (deci, in aceasta functie nu au fost alesi doctorii, avocatii sau patronii din clasa, ci cineva care a avut chef si timp sa se implice). Sigur, strangem bani pt fondul clasei, pt cate un cadou de 8 martie sau Craciun, insa acesti bani sunt optionali; in nici-un caz nu e obligat cineva sda contribuie; mai mult, la excursii sau iesirile la teatru, circ, etc. parintii pun bani sa mearga toti copiii din clasa (chiar si cei care nu ar avea altfel cum!). Toate astea, repet, intr-o scoala cu traditie in “fitze”.
Nu e un caz singular. Lucrez cu copii, cadre didactice si parinti. Asta e job-ul meu. N-am auzit astfel de povesti nicaieri. Sigur, sunt si invatatoare/profesoare mai reci cu copiii, dar nu am vazut nicaieri sa se poarte urat cu un copil anume, pt ca e mai saracut. Si mi-au trecut peste 15.000 de copii “prin mana”., din Bucuresti, dar si din diverse colturi de tara. Cel mai mult m-a impresionat un grup de copii veniti dintr-un sat aproape de Silistra, in excursie in Bucuresti, care aveau la pachet peste, in borcan sau paine unsa cu untura! Dar erau niste copii isteti si cu un bun simt inimaginabil, de care profesorul lor era nespus de mandru!
Am organizat multe serbari de Craciun; parintii, deseori, veneau cu cadouri pt invatatoare, fiecare dupa cum puteau, mai mari si impachetate mai luxos sau, caz real, cu o carte (din partea tuturor parintilor din clasa)! pe care invatatoarea a luat-o cu lacrimi in ochi, le-a multumit tuturor si a imbratisat toti copiii!
Asa ca, parerea mea este ca in cazul acestei familii sensibilitatea excesiva a dat naste la mari si multe complexe, pe care le-au transmis si copilului, iar cei din jur reactioneaza urat la agresivitate nascuta pe fondul complexelor.
Parerea mea!
timișorean
Dacă mai mulți ar fi avut curajul să spună ce este cu acea școală poate nu v-ați mai fi gândit că poate familia respectivă este excesiv de sensibilă. Din păcate în 2022 lucrurile tot nu sunt cum trebuie acolo, nu pot să spun dacă mai sunt asemenea situații ca și cea descrisă, dar sunt destule altele și lumea tot nu vorbește!
luciana
Miine merg la inscriere,sincer mi-e sila sa-l dau la scoala din cartier,dar nu am ce face din cauza serviciului dar promit ca voi intra si cu tELEVIZIUNEA in ei daca ma supara careva,asa am procedat si la gradi,am fost sunata ca doamna x iese la pensie de o mamica ,si nervoasa am intrebat-o de unde are nr.meu de tel si ce credeti voi ca mi-a raspuns bilbiit ca de la cealalta d-na,a sunat-o apoi si pe VECINA mea ptr cadou la d-na ,deci sa nu le impusti?si deatunci nu ma mai suna nimeni !!pe copil il mai marginalizau dar acum are o doamna silvia care e tinerica si il iubeste mult fara sa-i dau cadoaie !!pe d-na Gica o stiu ,si nu stiu ce o deranjeaza,eu am terminat la gen.7 , CA SINT SATULE MAMICILE DE TAXE !!!pina ce si la gradinita din zona fara spaga nu se merge,acum am emotii pentru inscriere,nu il dau la cineva special .. ce o fi o fi,dar sa se fereasca de a-mi goli portofelul …
claudia
buna numele meu este Claudia si sunt mamica unei fetite de 6 ani ma ingrozesc ce citesc …fetita mea sa nascut in madrid si de la 3 ani pana anul trecut a fost la gradi in madrid …acolo mi e cerea 60 euro pe an… fffff putin,,,, si asa multi parinti nu erau deacord cu suma…Anul trecut cand m.am stabilit in rom am inscris.o pt un an la gradinita privata riki priki din resita de atumci au inceput problemele …eu am o situatie financiara destul de buna dar asta pt ca lucrez in afara si asta inplica sa nu stau mult timp cu fetita mea si mai mult probleme acum nici nu am inceput anul scolar si mi se cere 100 de euro programul ,,, scoala dupa scoala,,,, de vina suntem noi parinti ca incurajam altfel ar fi Romania daca nu am mai fi asa darnici…..salutari