Furtună într-un pahar cu apă

Posted by On 19.09.2011 15 Comments

Când am ascultat sfatul vostru şi am luat atitudine, chiar nu ştiam ce are să se întâmple, nici măcar nu ştiam ce vreau „să rezolv”, însă m-aţi încurajat şi m-am auto-încurajat că dacă nimeni nu zice nimic, lucrurile or să rămână la fel.

Însă chiar şi cu scandal şi puţină vâlvă, tot la fel au rămas. Nimeni nu va face nimic până când datele problemei nu vor fi mult mai grave.

Faptul că mama mea a ajuns teafără acasă şi dup-aia înapoi la spital a făcut ca întâmplarea să nu fie un subiect demn de ştire. I-a lipsit senzaţionalul, deşi, dacă mă întrebaţi pe mine, n-aş fi de aceeaşi părere. În afară de Ora de Timiş şi Kanal D, nici un alt ziar, televiziune sau publicaţie online n-a preluat subiectul.

Să nu mai zic că nimeni nu mi-a răspuns la mailul trimis directorului Spitalului. Bine, la asta nici nu mă aşteptam.

Aşadar, faptul că mama mea a părăsit Spitalul Judeţean, în cămaşă de noapte, fără nici o problemă, nu e decât o altă întâmplare nesemnificativă. Concluzia asistentei şi a infirmierei „Bine că a ajuns întragă acasă” pare să fie concluzia tuturor şi rezolvarea situaţiei.

Dragii mei, eu mă opresc aici, am alte războaie şi lupte de dus în perioada asta pentru a mă mai încărca şi cu o luptă aproape imposibil de câştigat cu sistemul sanitar din România. Poate sunt o laşă, poate nu sunt altfel decât ceilalţi, însă sunt obosită, sunt epuizată de-a dreptul şi oricum aş fi singură împotriva tuturor. Încă o dată: vă mulţumesc pentru tot sprijinul, pentru toate contactele pe care mi le-aţi dat şi pentru toate mailurile pe care mi le-aţi trimis. Şi nu uitaţi: orice vi se întâmplă, luaţi atitudine, nu plecaţi capul pentru că altfel nimic nu se va schimba.

UPDATE: azi dimineata am fost la spital sa iau actele de externare ale mamei mele si am aflat ca pentru plecarea ei din spital, CHIAR EU as putea fi trasa la raspundere, din punct de vedere legal, daca eu eram tutorele mamei mele. Insa cum inca nu sunt, nu exista acte legale care sa demonstreze ca nu are discernamant. Deci spitalul se spala pe maini si eu trebuie sa tac. La fel ca noi toti. Sistemul e mult prea puternic pentru a i se impotrivi un singur om. De-asta am aflat pe propria piele de ce romanii tac si inghit. Pentru ca li se baga legea pe gat, care numai in favoarea lor nu e… trist. trist. trist. In zile ca astea, mi-as dori sa fug si sa las Romania in urma, oricat as iubi-o.

Articole asemănatoare

TOPICS