Mi-am schimbat parerea despre Fan Courier. In bine

UPDATE: 10. 03. 2013

Articolul asta primeste din ce in ce mai multa atentie si de cand l-am scris pana in zi de azi, lucrurile s-au schimbat. Asa ca nu consider ca e drept din partea mea ca supararea despre  care am scris pe 9 septembrie 2011 sa ramana valabila in continuare. Cum spuneam, Fan Courier si-a revizuit comportamentul sau politica de comunicare si treaba sta cu totul altfel acum. Pe langa faptul ca primesc un mesaj in care sunt anuntata ca urmeaza sa primesc un colet (+ de la cine si data livrarii), mai primesc si-un telefon sa fiu intrebata daca sunt la adresa. Asta numesc serviciu de calitate. Mai mult, cum locuiesc si lucrez in aceeasi zona de livrare, curierul s-a abatut de vreo doua ori de la una dintre adrese pentru a-mi aduce pachetul acolo unde eram. Bravo, Fan Courier, ma bucur ca v-ati schimbat atitudinea. Totusi, las acest articol pentru a nu reveni la practicile anterioare.

Există blogger în România care n-a scris sau care n-a avut de-a face cu „minunatele” servicii ale Fan Courierului? Nu demult scria Oana despre pățania cu ei. Nu de mult.

Deși m-am abținut de câteva ori, acum a venit momentul să fac și eu circ pe blog. Că la telefon am făcut-o deja.

Băi, deci oamenii ăștia sunt incredibili. Sunt curieri numai cu numele, că tot tu, clientule, tre’ să te duci să-ți ridici pachetul de la ei. Ce mi-e Fan Courier-ul, ce mi-e Poșta Română. Nu o dată mi s-a întâmplat să mă deplasez eu până la ei, în fundul grădinii, să îmi ridic coletele sau plicurile, că lor de-asta le sunt plătite serviciile.

În toți acești ani de curierat, ei n-au învățat ca destinatarul TREBUIE SĂ FIE SUNAT ÎNAINTE, să fie acasă să-și primească pachetul. Că nu toată lumea freacă manganul în așteptarea lui. Oamenii mai și lucrează, mai merg și după pâine sau să ducă gunoiul la pubelă. Dar dacă în alea 5 minute, cât presupun că stă curierul la ușa ta sau la interfonul tău, nu i te-ai înfățișat, ghinion. Pachetul tau se întoarce la sediu și tu rămâi cu buza umflată și cu un mesaj automat în care ești anunțat că ai fost căutat de Fan Courier și că ce-ai primit nu ajunge când trebuia să ajungă. Adică să clarificăm: nu au bani să sune, dar au bani să trimită mesaje. Bun așa.

Miercuri am primit un astfel de mesaj: că au fost la mine acasă, nu m-au găsit și au plecat. Io… să iau foc. You messed with the wrong girl… sau poate ați uitat că trec printr-o fază proastă în care spurc pe cine-mi iasă în cale și mă calcă pe coadă. Pun  mâna pe telefon și să te ții. „Doamna” de la dispecerat îmi spune că nu e nimic de făcut, că nu intră în atribuțiile lor să sune destinatarul și că dacă vreau să schimb adresa, pachetul ajunge la mine în 24 de ore. =)) Să mori tu!!? Bine, toată discuția asta a durat în jur de 5 minute, timp în care eu nu i-am vorbit deloc pe un ton calm și dulce, ci pe cel mai autoritar și revoltat de care pot da dovadă. I-am explicat răspicat că pachetul ăla trebuie să ajungă la mine AZI, nu mă interesează cum, dar eu nu mă deplasez la firma lor, că n-am timp. Desigur că le-am spus că oferă cele mai proaste servicii de curierat, că nici o firmă care se respectă nu procedează ca ei și că ne iau de fraieri tot pe banii noștri și am încheiat apoteotic cu amenințarea supremă: reclamația la protecția consumatorului. Pare-se că OPC-ul chiar e autoritatea sfântă, că imediat sus-numita mi-a dat nr. de telefon al unui tip, pe care eu l-am crezut curierul, dar care a ținut morțiș să-mi spună că aia nu era șefa lui, că el e șeful ( :)) ). L-am luat și pe ăsta la trei păzește și mai că i-aș fi sărit la beregată prin telefon. Zeflemitor, tot încercă să-mi explice că la numărul mare de angajați și de clientii pe care îi are Fan Courier-ul, nu își permit să sune pe toată lumea. Zic „Bine că vă permiteți să trimiteți mesaje când nu găsiți destinatarul acasă”. „Alea-s gratuite, că se trimit prin Internet-mobile” (sau ceva de genul). Io, din nou, ardeam în flăcări. Aproape că-i strig „the amount of fuck I do not give” pe bucătăria lor internă și îi spun că dacă până la ora 17, pachetul nu ajunge cumva la mine, fie la lucru, fie acasă, a doua zi va ajunge la ei o reclamație la OPC. S-a conformat „șeful” și pe la ora 15 a ajuns și pachetul meu, care, fie vorba între noi, habar n-aveam ce e, că s-a dovedit a fi un plic. ;))

Scopurile acestui post sunt 2:
1.    Să afle cât mai mulți cât de „bune” sunt serviciile oferite de Fan Courier și, prin urmare, să renunțe la ele.
2.    Să afle și agențiile de publicitate și PR cu ce curieri se asociază. Mă voi ocupa personal de înștiințarea celor cu care am colaborat și cu care colaborez și voi cere expres să nu îmi mai fie trimise plicuri sau contracte prin neserioșii ăștia.

Da’ până când??