De ce ți-e rușine că n-ai bani?
Am tot vrut să scriu despre subiectul ăsta încă de când m-am lovit prima oară de această reacție. Am amânat, am uitat, dar mi-am adus aminte.
Nu înțeleg reacția oamenilor de a se rușina de faptul că n-au bani. De ce ți-ar fi rușine să spui: „nu pot ieși în oraș că n-am bani”, „nu vin la film că n-am bani”, „nu vin cu mașina la lucru că n-am bani”? De ce e asta o rușine? Și cu atât mai mult în fața unor oameni care nu sunt cu mult mai bogați ca tine și care și ei o duc destul de greu. Că doar trăim în România și știm cum stau treburile. Ok, ai rate la casă, la mașină, la laptop, la aparatul foto, ai intrat puțin în datorii și te chinui să le plătești. Însă refuzi invitațiile în oraș sau la diverse evenimente care se plătesc băgând un motiv stupid, care mai mult te face de rușine decât faptul că n-ai bani. Nu de alta, dar poți jigni o persoană dacă pretextezi ceva la nimereală, numai pentru a ascunde adevăratul motiv: acela că n-ai bani.
Aveam un coleg căruia îi era rușine că nu vine cu mașina la lucru și că se deplasează cu tramvaiul. El avea copil acasă, rate la bancă, deci era absolut normal să facă economie și să vină cu tramvaiul. Dar el nu, folosea tot felul de scuze penibile. Ba că mașina e la reparat, ba că a avut mai mult timp de dimineață, etc. când toți ne dădeam seama că nu vine cu mașina pentru că nu are bani de combustibil. Toată lumea ar fi înțeles situația și ar fi respectat-o.
Am fost crescută de doi oameni muncitori de meserie, deci nu am trăit în lux ca să dezvolt gusturi și plăceri scumpe. Purtam o pereche de blugi până se deteriora, aveam o singură geacă de iarnă vreo 3-4 ani, cizme sau bocanci la fel. Ghiozdanele cred că mi le-am schimbat doar de vreo 3-4 ori din clasa I până într-a opta. Și nu mi-a fost niciodată rușine că n-am mai mult. Părinții mei mi-au cumpărat tot ce aveam nevoie, n-am dus lipsă de nimic, însă apreciam mult mai mult când primeam ceva nou și aveam grijă de el de zece ori mai mult. Când am crescut și n-am primit bani de buzunar câți primeau alți copii n-am făcut din asta o dramă și nici nu mi-a părut rău pentru că am înțeles că atâta au să-mi dea și atâta mă pot întinde. De-asta am învățat să nu-mi fie rușine să spun: „nu ies cu voi în seara asta pentru că mi-am cheltuit alocația sau banii pe săptămâna asta”. Sau când mă chemau prin excursii în vacanță, refuzam cu puțină părere de rău, dar fără pic de rușine, pe motiv că nu aveam nici eu bani, nici ai mei nu stăteau prea bine cu finanțele. Deși nu s-a întâmplat de prea multe ori.
De-asta nu reușesc să înțeleg de ce ți-ar fi rușine că n-ai bani să îți comanzi zilnic de mâncare, de ce te jenează să spui că nu îți permiți să mergi în concediu și stai acasă. Iar cei care nu înțeleg că trecem prin vremuri grele și nu trăim într-o țară în care economia e în floare, urât din partea lor.
Poate sunt eu absurdă, de-asta vă cer vouă o explicație, poate știți mai bine ca mine.
Nu imi este deloc rusine sa imi dramuiesc banii, sa ii pastrez pentru lucruricare merita cu adevarat.
In sfarsitul saptamanii trecute, am avut posibilitatea sa imi urc fiul intr-un avion usor si sa zburam peste cartierul in care traim, tocmai pentru ca traiesc cu mare chibzuinta.
Mi s-a parut o extravaganta, o nebuie de care ne-am fi putut dispensa fara suferinta. Si totusi, jumatatea de ora cat s-a aflat in aer a fost ca un moment magic in care iti reuseste o vrajitorie…. Fericirea pe care i-a produs-o aceasta intamplare face toti banii din lume, dar mai ales face sa merite jena cu care (uneori) incerci sa ascunzi pantofii scalciati, camasa ciupita la guler de atata frecat, sacoul cu revere stralucitoare.
Nu am bani pentru tot ceea ce mi-as dori, insa ma rog pentru SANATATE, cea mai mare dintre bogatii.
Ai atata dreptate. Poti sa ai toti banii din lume daca iti lipseste sanatatea.
Ehee! nici nu banuiesti cat de bine stiu asta!
Asa cum ti-am spus si in email, e un gest foarte frumos pe care l-ai facut pentru copilul tau. Insa mare atentie, sa nu prinda slabiciunea ca ai face orice pentru el, pentru ca si-o va lua in cap. Ai mei aveau mereu grija sa-mi spuna: “nu am mai mult, cand o sa am o sa iti dau” si asa m-au invatat sa apreciez cat am. daca mi-ar fi facut toate poftele, asa cum le faceau parintii prietenelor mele, poate as fi fost o razgaiata si as fi avut impresia ca totul mi se cuvine. Nu cred ca e cazul tau si al fiului tau. 🙂
Ce articol frumos. Slava Domnului ca mai sunt oameni care vad ce e cu adevarat important in viata :). Te admir, draga mea si randurile tale ma bucura de fiecare data. Sa ai o zi minunata 🙂
>:D< multumesc mult.
@Simone Nu te cunosc, habar nu am cine ești, și nu aș vrea să te supăr, dar sunt de părere că în viață banii sunt FOARTE importanți. Nu sunt singurii importanți, dar în condițiile în care ASTĂZI societatea funcționează pe temeiul banilor, ei bine DA, banii sunt FOARTE importanți, pentru că de ei depinde și educația (adevărată), și bunăstarea, și sănătatea… deci cam toate. Erudiția nu ține de foame, sau loc de medicamente. Sunt pragmatic, fără a nu fi romantic 😉
Oamenilor le place sa fie priviti cu invidie iar cand acest privilegiu nu mai e se simt prost daca nu continua sa fie priviti la fel. Asta din ce am vazut.
Cand esti crescut intr’o familie cu lipsuri si intelegi acest lucru nu iti este si nu iti va fi rusine sa recunosti ca nu ai cu ce atunci cand nu ai dar cand traiesti mereu pe picior mare iti e greu sa spui ca nu ai… placerea de a fi privit cu invidie.
Nu zic ca am crescut intr-o familie cu lipsuri, insa ai mei m-au invatat simtul masurii. am avut aproape tot ce au avut si ceilalti copii, am mers in tabere, in vacante, la chefuri, dar in limite rezonabile si n-am aruncat cu banii pe geam.
Traim intr-o societate care pune un accent important pe consumerism. Oamenii cumpara lucruri doar pentru a le detine. Parintii de astazi fac orice pentru ca odrasla lor draga sa nu se simta exclus, iar acesti copii nu au nici cea mai vaga idee care este valoarea lucrurilor.
E frumos ca totusi exista oameni care apreciaza viata fara sa puna asa mare accent pe problema banilor. In acest weekend am primit un telefon de la o balanta draga care imi spunea ca ea s-a gandit sa isi ia o carte, doua sandwich-uri si sa se aseze frumos in Herastrau, la umbra unui copac, sa citeasca o carte.
Sunt oameni si oameni, nu? 🙂
Da, asta cred si eu ca e marea greseala a parintilor. Vor sa le ofere copiilor cat mai mult si cat mai bun. Am prieteni care nu vor sa faca copii pentru ca simt ca nu le pot oferi tot ce le trebuie. In fond, noi am avut tot ce ne-a trebuit? Nu. Si tot am crescut normal si ne-am dezvoltat normal si fara sa avem o lume intreaga la picioare.
Imi place planul balantei tale. Mai cunosc si eu una careia i-ar placea la fel de mult sa faca acelasi lucru. 🙂
Oamenii care știu să facă bani cumpără cu banii proprii (dacă fac datorii când cumpără, au grijă să fie extrem de mici, sau să le plătească altcineva, sau chiar ambele)
Oamenii care nu știu să facă bani, cumpără pe datorie, având ca motive lăcomia, sau impostura (speră că lucrurile pe care ”le dețin” îi fac să pară bogați) sau pe amândouă.
Eu am observat la mine fenomenul acesta mai demult :). Se dezvoltase oarecum altfel decat il descrii tu, in sensul ca nu cautam pretexte stupide, admiteam ca nu am bani, insa pe de alta parte ma simteam extrem de rusinata de acest aspect si uneori ma dadeam peste cap sa fac rost tocmai pentru a nu parea mai prejos decat altii (la modul ca renuntam la orice, la banii de paine chiar, pentru a avea un ban de mers in oras).
Acum, de cand sunt pe picioarele mele si in general am bani de lucrurile pe care mi le doresc, insa uneori mi-am cheltuit bugetul pentru saptamana/luna respectiva si tin mult la asta, nu am nici cea mai mica jena sa admit ca nu am bani sa merg acolo sau acolo sau sa propun alternative mai ieftine de petrecere a timpului liber.
Eu aici am o problema cu oamenii care nu admit ca am bani – nu trebuie sa mergem la terasa, eu te-am invitat in oras ca sa ne vedem si imi doresc asta – daca nu ai bani putem merge in parc de exemplu, sau iti pot face cinste.
Ma bucur mult ca ai depasit faza aceea. 🙂 Si ai dreptate, asa zic si eu: ne intalnim pentru ca ne face placere compania unor oameni, nu neaparat locul sau paharul cu lichid din fata noastra conteaza.
Pentru ca oamenii incep sa te descoasa sau sa faca presupuneri… de ce oare n-ai bani? Pe ce s-au dus? I-ai baut? I-ai jucat? I-ai tras pe nas? Ti-ai luat ceva de care ei nu stiu? Ii strangi in banca pentru ca ai in plan “ceva mare” si nu le-ai spus? Si eu vreau doar sa fiu lasata in pace, nu vreau intrebari suplimentare, nu vreau sa-mi poarte altii grija.
mai, eu una n-am intalnit oameni de-astia care sa ma intrebe de ce n-am bani sau sa faca presupuneri. De fapt nu m-au intrebat pentru ca le-am spus eu de ce n-am bani :)) ori ii cheltuisem, ori ii strangeam pentru te miri ce. Si de fiecare data cand cineva imi spune ca n-are bani, nici nu ma intereseaza de ce. Inteleg, pur si simplu si, oricat de curioasa sunt eu din fire, chiar nu-mi pasa de ce n-are bani. Daca vrea imi spune, daca nu, nu. Nu e treaba mea.
Eu am spus mereu atunci cand a fost cazul, ca nu am bani si ca nu pot face una sau alta si ca nu pot merge intr-o parte sau alta. Drept dovada sta ultimul meu articol scris ieri, in care propun unei sali de sport un barter :D. Nu las link, dar daca ai timp/chef, citeste-l :).
am citit. iti doresc bafta si apreciez mult sinceritatea ta. 🙂
Intre timp cu ajutorul lui Arhi s-a rezolvat. Am sala platita pe cateva luni bune in avans. Am scris si despre asta 🙂
Mie nu-mi este rusine sa spun CAND nu am bani. 🙂
Se intampla ca in sapt de dinainte de salar sa ramanem pe “cota de avarie”; mai precis bani de bancare si…atat. Nu avem masina , asa ca mersu pe jos face piciorul frumos; si din cand in cand, tramvaiul.
Dar a trebuit sa refuz iesiri la sf de saptamana pentru ca nu aveam buget pentru asa ceva; chiar duminica am refuzat o iesire la film pentru ca nu ne tinea buzunarul. Eh, alta data.
..bani de “mancare” nu “bancare”..ups. sry
That’s the spirit. 🙂
e absurd sa iti fie rusine din cauze ce tin de finante. doar nu in asta se masoara calitatea unui om. nu faci decat sa iti creezi multe alte frustrari.
pe mine alt lucru ma deranjeaza la prieteni apropiati. orgoliul ala care ii face sa prefere sa nu iasa din casa, sa se retraga in borta lor de socate, in loc sa iasa cu prietenii lor care, cum e si normal, pot plati o bere/doua.
exact: calitatea unui om nu sta in finante. desigur te-ai putea gandi ca daca e un om destept ar avea si bani. ei, aș. nu-i chiar asa. si poate omul ala are nevoie de bani pentru chestii mai importante decat pentru iesit in oras sau sa se inscrie la sala. cred ca cea mai buna formulare, uneori, e: “AM BANI, DAR NU PENTRU ASTA.”
Pentru ca tine de statut si de integrarea intr-un grup. Cand toata lumea bea rom si tu bei bautura spirtoasa cu aroma de rom e de la sine inteles ca nu iti e oricum. Si tu aici vorbesti de un nivel de intelegere pe care nu il are toata lumea. Da, il ai tu, dar nu toata lumea e la fel de ingaduitoare. Pe undeva inteleg genul asta de reactie, nu il am in sange, dar il inteleg. Și daca nu e asa, desi de foooarte multe ori E asa, te simti exclus pentru ca nu ai bani sa iti permiti ceea ce oamenii din jurul tau isi permit. Toata lumea e la cantina si tu molfai un sandwich la birou. E destul de elocventa imaginea
Da, nu iti e oricum, ai dreptate. am fost de multe ori in situatia in care am fost carata de anumite prietene in localuri de fite. si dupa ce mi-am terminat sucul, am tras o fuga pana la buticul de la colt sa-mi iau o apa la jumate’ ca nu mai puteam de sete. dar nu mi-a fost rusine ca nu mai am bani sa imi iau un cocktail in club, am gasit o solutie mai la indemana. sa nu mai vorbim de cum erau ele imbracate si cum eram eu. dar din cauza asta am renuntat la iesitul in acel gen de cluburi. nu ma simteam deloc bine in ele.
Când eram și eu mai mică, printre colegii mei de la școală, da, uneori îmi era și mie cumplit de rușine să recunosc că nu am bani, că părinții mei nu au bani să mă trimită în excursia aia sau să-mi cumpere ailaltă. De ce ? Pentru că m-aș fi simțit marginalizată și m-aș fi simțit prost pentru ai mei.
Timpul a trecut, Miscellaneous a mai crescut … și acum ies și de 3-4 ori în oraș pe săptămână, chiar dacă n-am bani. Nu cumpăr nimic, pentru că îmi iau apă cu mine, doar stau cu oamenii care consumă. Și când mă întreabă ( unii ) de ce nu-mi iau nimic … răspund simplu și senin: n-am bani! Acum nu mai am nici o rușine, pentru că am învățat, în vreme, să nu mă ascund.
la scoala e destul de dur pentru ca_copiii sunt nemilosi. insa daca ai tai iti explica de acasa una si alta si daca te invata ca nu trebuie sa iti fie rusine si ca nimeni nu comanda pe banii tai, ai sanse sa nu mai fi marginalizat. si iti spun asta din proprie experienta. aveam o colega la scoala care organiza mereu tot felul de lucruri si eu ii spuneam ca n-am bani pentru asa ceva. “cum n-ai? zi-le alor tai sa-ti dea.” “draga mea, ai mei n-au asa multi bani ca ai tai, asa ca nu mai comanda tu pe banii altora” i-am inchis gura si nimeni nu a facut misto de mine cand spuneam ca nu merg undeva pentru ca n-am bani. intelegeau pentru ca am incercat sa ma fac inteleasa.
nu e simplu sa procedezi asa.esti cu prietenii,intotdeauna va fi unul dispus sa plateasca un suc pt tine.dar cand povestea se repeta nu vor crede ca profiti?
Aceasta este o veche meteahna a romanului: sa ascunda saracia desi el “se bucura” de ea din plin.
Si pentru a o ascunde mai cu spor minte . Minte si nu-i este rusine de asta . Nu-i ciudat? Aveam (caci s-a pensionat) o colega careia desi i se taiase leafa cu 25% ca si noua , i se parea ca are bani si se mai si lauda cu asta in timp ce noi nu ne puteam plati ratele. Ce zici, o credea cineva?
pai mai bine minte decat sa recunoasca adevarul. ii e mai rusine de saracie decat sa minta…
asta cu rusinea ca n`ai bani…depinde in ce medii te invarti si ce anturaj ai. daca toti prietenii tai au bani si tu stai rau cu banii e de inteles ca ti`e rusine si cauti tot felul de scuze. daca prietenii tai sunt ca tine, nu vad de ce te`ai stresa. in fond situatia in Romania nu`i roz deloc, nici pe altii nu ii dau afara banii din casa si numai un idiot ar putea rade de un om care trece printr`o perioada mai delicata dpdv financiar.
de acord, depinde de anturaj. dar ce anturaj e ala care nu intelege si nu vede ca nu iti poti permite sa traiesti ca el? oare nu-i putina superficialitate in relatiile alea?
de asta poate mi-a fost mai usor sa ma fac inteleasa si sa spun ca n-am bani, pentru ca prietenele si colegele mele erau cam din aceeasi clasa sociala si cam cu aceleasi resurse financiare.
Imi e rusine ca nu am avut bani de ziua mea , macar asa , un pic ,fiindca i-am tinut pt analizele platite,desi sunt asigurat,asa ca sa simt ca traiesc bine in romania.
🙁 mda… totusi, cred ca nu rusinea e cel mai potrivit sentiment. mai degraba furie, revolta si dispret.
bun articol, e sincer, cum rar mai intalnesti… multi se ascund dupa metafore, subtilitati sau ignoranta, doar ca sa nu spuna lucrurilor pe nume 🙂 Eu te felicit
multumesc. 🙂
Mie una nu mi-a fost niciodata rusine sa zic franc “stau prost cu banii perioada asta”. Se intampla: sunt perioade bune si perioade mai putin bune. De ce sa ne fie rusine?
exact, sunt perioade si perioade. n-ai de ce sa-ti fie rusine de necunoscuti sau de prieteni.
eu de obicei inainte de salar stau prost cu banii 🙂 si nu mi e rusine sa spun.
foarte bine.
un raspuns?
ORGÓLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil.
Sursa: DEX ’98 | Adăugată de RACAI | Greșeală de tipar | Permalink
orgoliu? poate mai degraba lasitate.
de ce sa-ti fie rusine ca n-ai bani, nici eu nu pot sa inteleg, dar pot sa inteleg de ce minti uneori.
ca sa nu fii privit cu mila, de exemplu.
iar mie mi s-a intamplat mai mereu sa lucrez (ca secretara, etc) in locuri in care toti ceilalti aveau o multime de bani. iar daca refuzam o iesire ceva pe motivul asta, mereu se oferea cineva sa dea bani pentru mine. si nu vroiam. daca nu am bani sa fac un lucru, nu il fac.
de multe ori cand refuzam persoana care se oferise se simtea lezata
tocmai aici e problema. de ce sa fii privit cu mila? de ce sa iti fie frica de mila aia? atata timp cat stii ca nu esti un lenes, un cersetor sau un pierde-vara, atat timp cat muncesti pentru niste bani, nu ai de ce sa-ti fie rusine sau teama ca inspiri mila… mila e uneori un sentiment prost perceput atat de cei care o ofera cat si de cei care o primesc.
Eu trebuie sa recunosc ca nu imi place sa ii aud ca nu au bani, ma deprima si ma enerveaza.
Cei mai multi nu spun: “Nu am bani” doar pentru a nu dezvalui faptul ca nu stiu sa isi gestioneze bine banii si cei mai multi nu stiu sa isi gestioneze bine banii. Si de asta ar trebui sa le fie rusine. Eu spun ca propozitia asta de fapt asta ascunde, proasta gestionare a banilor proprii.
Recunosc, nu spun fraza: Nu am bani, ci doar: “Am banii planificati pentru altceva”.
Aceeasi discutie de la: “Nu am bani” se poate transpune la: “Nu am avut timp”.
e drept ca daca auzi pe cineva in permanenta spunand ca nu are bani, ceva nu e prea in regula acolo…
asa cum ziceam mai sus, uneori la mine “nu am bani” se traduce prin “am bani, dar nu pentru asta”. pot sa zic ca mereu am bani, insa banii aia sunt pentru zile negre. daca am 10 mil de ce sa ma duc sa-i sparg pe haine sau pe mancare, cand poate maine mama mea sau eu sau prietenul meu sau cainii mei ar putea avea nevoie de spitalizare. daca mi se strica masina, cum de altfel mi s-a intamplat azi, daca n-as avea cativa banuti pusi de-o parte, de unde i-as lua? de la altii?
oricum ar fi, nu-mi place sa fiu mintita cand chem pe cineva undeva. prefer sa mi se spuna: stau prost cu banii, vin cand am mai multi.
mai,ce va mai place sa dati verdicte.hai sa luam cazul meu.ia gestioneaza tu 8milioane stand la bloc,fara nici un ajutor de la parinti,nu neamuri la sat,un copil de 18 ani,inca elev si vezi ce ramane dupa ce platesti intretinere,facturi,dupa ce cumperi mancare.cu ce te mai imbraci,cum mai iesi undeva?baiatul meu cu ce scoate o fata la un suc?invata-ma sa-i gestionez,te rog
Eu nu am avut bani niciodata. Nu am avut in exces. Ai mei ne au crescut pe mine si pe fratii mei cu lectia chibzuintei. Au muncit enrom amandoi. Sa faci oameni mari 13 copii nu e simplu. Cand nu am bani spun direct. Nu am bani. Nu am cum. Nu pot. Nu mi-e rusine deloc. Sunt mandra de ce au facut ai mei pt mine, de ce am facut eu pt mine si da, am avut o coplarie fericita desi nu am fost bogati.
Te admir:)
exact la fel au spus si ai mei. asa ca inteleg perfect despre ce vorbesti, desi eu am fost singura la parintii. ai tai sunt niste eroi si cinste lor ca v-au crescut asa. si eu te admir si ii admir si pe ei. 🙂
E mai complicată asta cu banii, mulți simt că ar fi suficient de inteligenți încât TREBUIE să aibă bani (cel puțin suficienți). Nu că nu ar fi inteligenți, dar sunt ei convinși că inteligența SINGURĂ ar trebui să aducă bani. Din păcate, prea puțini află că e nevoie și de educație (financiară, că de multe altele mulți au parte, măcar obligatoriu), nu e suficientă inteligența. Iar când află, nu pot fi de acord: toată viața li s-a spus altceva (mai mult sau mai puțin, ceva de genul ”du-te la școală, învață cât mai bine, ca să îți poți găsi o slujbă sigură și cu salariu bun” – și asta în condițiile în care număr pe degetele de la o mână câți oameni sunt mulțumiți măcar din restul punctelor de vedere decât financiar, de joburile pe care le au, sau sunt mulțumiți oarecum financiar, dar sunt secătuiți de resurse psihice în doar câțiva ani, de nu se mai pot bucura de acești bani).
Din ce în ce mai bine vă doresc!!! 🙂
aaah, de-astia cunosc si eu, care au impresia ca-s atat de destepti incat banii ar trebui sa se lipeasca de ei. fara ca ei sa ridice vreun deget. au stralucit in facultate si toata lumea se astepta sa prinda niste super posturi, dar ei de fapt se complac cu un job pe care-l urasc. stiu ce zici.
De obicei, majoritatea persoanelor de acest gen sunt cele care doresc sa para ceva ce nu sunt, care nu sunt multumite, in primul rand, ele de ele insele. Cunosc o persoana care chiar a refuzat o invitatie la ziua unei prietene, pretextand ca lucreaza, cand, de fapt, nu avea bani de cadou si i-a fost mult prea rusine sa vorbeasca cu noi sa o ajutam sau cu ea si sa-i explice situatia, caci fata respectiva era mult mai interesata de prezenta ei acolo decat de a primi vreun cadou.
Pentru ca romanul nu a invatat sa respecte banul si se rusineaza fata de alti ‘bostani’ ca el, daca nu isi permite sa cheltuie nus’ cat pe prostii. Este bine sa stii pe ce dai banii si mai ales sa incerci sa reduci din cheltuieli acolo unde se poate. Si asta nu este motiv de rusine. Dar intr-o tara in care tot prostul baleste dupa un nivel de trai ce nu i se cuvine si se pune pe el si familia in pericol incercat sa epateze, cam asta e reactia.
Da, prefer un raspuns sincer de genul asta decat prostioare. Sau, daca ti-e rusine sa spui ca nu ai bani, poti preciza ca nu consideri ca e o cheltuiala utila 😀
Doamne, ce mă enervează cei care se ascund și vin cu argumente stupide.
Așa făceam în copilărie (și eu, la fel ca tine, am fost crescută de părinți muncitori) și acuma asociez scuzele astea cu infantilism și superficialitate. Dacă cineva mă minte ca să nu recunoască faptul că n-are bani de ceva e clar că mă va judeca dacă voi fi vreodată în situația asta așa că mai bine răcim relațiile.
mie mi se pare normal sa-i ofer copilului meu cat mai multe. si daca il cresc asa cum trebuie, in echilibru, dar si fara sa-l privez de tabere, haine, educatie, nu o sa se dea cu fundul de pamant. Tomata, ai copii?
nu, n-am copii, dar imi doresc. sunt de acord ca unui copil nu trebuie sa-i lipseasca nimic, insa daca ii pui la dispozitie tot ce isi doreste cand se da cu fundul de pamant, acel copil nu va mai sti sa aprecieze nimic. dar aici nu e vorba de copii, e vorba de a-ti fi rusine sa spui ca n-ai bani.
aici ai dreptate. si sunt multi asa. eu de exemplu cand nu am bani nu ies. nu incep sa ma imprumut in stanga si-n dreapta. pana la urma, si o seara petrecuta cu TV-ul poate fi o reusita.
probabil ca ne este rusine cand nu avem bani pentru ca in mentalul colectiv banii sunt asociati cu ideea de performanta. Performanta generica, profesionala/personala si, evident, sociala.
Nu ai bani = nu esti performant.
A nu se intelege ca absolutizez aceasta idee (care are insa un anumit sambure de adevar), este explicatia pe care mi-o dau eu la aceasta jena a lipsei banilor.
rușine ne-a fost tuturor, într-o măsură mai mare sau mai mică…
cine spune că nu i-a fost rușine, nu prea spune adevărul sau poate a primit totul de la părinți…
ceilalți trebuie să își drămuiască bănuții câștigați cu greu… aia nu înseamnă că nu au bani…
societatea e de vină pentru faptul că ne este rușine… și din acest motiv încercăm să “băgăm motive stupide”…
poate că unii chiar recunosc că nu au bani, sau nu au bani pentru a presta anumite activități, poate au alte priorități, însă cei din jur nu înțeleg acest lucru, și trag concluzii pripite…
Eu cred ca aceasta “teama” de a spune ca nu ai bani vine tocmai dintr-un complex pe care ni-l cream automat din cauza a ceea ce se intampla in jurul nostru. La tv sunt prezentate pitipoance pline de bani care s-au ajuns dupa urma altora, in tabloide la fel, in reviste de moda ne sunt aratate haine de mii de euro. Iar tinerilor din ziua de azi le va fi rusine sa recunoasca de unde isi cumpara hainele. Sau va prefera sa flamanzeasca pe la scoala pentru a strange bani sa-si cumpere o pereche de adidasi de firma.
E normal ca noi gandim altfel, si eu umblam cu un treining si o pereche de blugi toata saptamana in generala, dar pe atunci nu era atata opulenta in randul colegilor mei. Era perioada de dupa `90, mai nimeni nu avea bani, sau daca aveau nu erau tentati sa se afiseze ca acum. Nu stiu, era mai mult respect atunci pentru colegi, respect pe care din pacate eu nu-l mai vad in randul generatiei tinere.
Nu-i bai! :))) Eu n-am bani si mi se rupe… nu se lipesc de mine nicicum, dar nu pot sa ma plang ca in rest le am pe toate si sunt fericita. Romanul ar trebui sa invete sa se bucure de tot ceea ce are (familie, prieteni, catei, purcei, soarele pe cer etc.) si sa nu mai umble imbufnat si rusinat. Putina seninatate nu stricala nimeni! Fain articol!
Mai, eu de obicei adopt atitudinea “nu-i treaba ta” cand vine vorba de bani. Mai ales cand nu-i am. Asta pt ca am patit niste chestii care m-au facut sa-mi dau seama ca in general oamenii se hranesc din raul altora. Ultima data cand le-am spus unor prieteni buni ca nu putem merge cu ei la mare pentru ca nu aveam bani, tipul a reactionat scotand din portofel un teanc de bani si exclamand “ia uite taticu ce am facut eu luna asta” :)) nu ma intreba de unde pana unde ca si pe noi ne-a lasat masca. Bineinteles ca am rupt legatura
cu oamenii aia
ahahaha! am patit si eu ceva de genu.. cu un tip care si-a scos teancu de bani si la pus pe masa… si pennrtu ca el era ocupat cu vorbitu la telefon si batea vantu sa-i ia banii… i-am luat foarte natural si i-am bagat sub scrumiera ca sa nu asist la alergatura lui disperata dupa ei prin strada…. in rest ma cam bufnea rasul… si incercam din rasputeri sa ma abtin… pentru ca era destul de clar ca ia scos numai ca sa impresioneze asistenta… chestie foarte lame dupa parerea mea (mai ales ca toata lumea stia ca nu ii face prea curat)… sunt destui “lenti” in jurul nostru… restul lumii nu are de ce sa se jeneze de ei :)))))
Cred ca tine de varsta,anturaj si educatie. Depinde prin ce cercuri te invarti.Daca nu ai bani inseamna ca nu stii sa te invarti daca esti printre cei de genul Daca nu ai,nu esti demn de ei si se lasa cu mistouri.Mai sunt si cei care au tot timpul sau daca nu au, fac tot posibilul sa para ca au. Asa ca minti, dai scuze si tu stii ca minti,ei stiu ca minti si doar astepti zile mai bune in care spargi tot in materie de bani doar ca sa arati ca ai cu ce.Si viata merge mai departe. Patit,facut la 16-22 ani. Acu 15 ani faceam pe dracu`n 4 sa fac rost de bani pt o iesire, ceva. Acu?Daca am, bine , daca nu, iara bine, ca nu imi cresc banii in ghiveci pe balcon. O apa,un suc la 2 si 1 ceas de povesti pe banca in parc. Sau, eu dau suc si voi niste chipsuri si ne vedem la un film la mine. Nu mi-e rusine ca nu am bani, se intampla. Sa zicem ca luna asta am platit rata la facultate/masina, chiria marita, ca am avut o medicala ceva sau doar am luat o amenda. Bugetul pt iesiri, dupa amenda, s-a dus. Asa ca stau pe apa de la robinet. Ghinion. Oameni de genul care sa ma faca sa ma simt “vinovat” ca nu am bani nu se numara printre cunostintele mele. Mai exact, nu se mai numara. Si aci am ajuns la varsta. Atunci- tre sa fii intre oameni, nu conteaza de care, doar sa ai expunere,cum se zice. Acu, cu varsta,mai cernem din liota de prieteni si cunostinte si tinem aproape pe cei cu care-si- carora ne/le face placere timpul petrecut impreuna, indiferent daca e la mall, club sau doar la povesti pe banca sau acasa. Daca nu ai ajuns la faza asta asta inseamna ca esti inca suferind de “romanism”. Ex- eu de sa nu am? da ala de ce are? Poate nu are, dar sa creada lumea ca EU nu am si sa imi aud vorbe???
Pff, ca mult scrisei. Nu le am cu comentatul, tot timpul scriu ditamai articolul,my bad 🙂
Sa-ti fie rusine ca nu ai bani este un sentiment bun si sanataos. Cand ti-e rusine ca nu ai bani, ar trebui sa realizezi ca nu faci destul. Ca esti lenes(a). Ca te multumesti cu (prea) putin. Ca te complaci in autosificienta.
Asa ca, da, ar trebui sa-ti fie rusine ca nu ai bani!
Daca nu ti-e rusine, inseamna ca esti si te complaci sa fi un(o) mediocru(-a).
Deci, cei care ati scris ca nu va e rusine, va multumesc ca existati! Astfel, noua, celor care ne e rusine, ne e mai simplu sa depasim niste indivizi cu standarde atat de scazute ca voi!
Apoi, cand nu ti-e rusine ca nu ai bani, e mult mai simplu sa incepi sa ceri de pomana. Asistatii oare ce tip de oameni sunt? Dar cersetorii de pe strada? Dar cei care pretind pomana, de la stat sau de aiurea, in general? Te intrebi vreodata cum de au ajuns asa? Au inceput prin a nu le fi rusine ca nu au bani.
Vin de pe un alt blog unde era link la articolul acesta si daca tot m-am prins in jocul comentariilor de ce sa nu o fac si aici.
Din nou (ca si pe blogul de unde am aterizat ce linka aici) cu un punct de vedere poate mai putin prizabil…prin care as putea “risca” huiduieli din partea celorlalti.
Trebuie sa ai ceva lipsuri in domeniul simtului (eufemism) astfel incat sa nu ai o problema cu faptul ca nu ai bani. Ah…poti poza in persoana lipsita de prejudecati careia nu ii pasa ca nu are bani…asta e alta discutie. Dar nu exista om cu simtul realitatii care sa nu aiba o problema cu faptul ca nu are bani.
Problemele pot fi variate…de la complexe fata de ceilalti care te imping intr-o izolare, la tentative disperate de a castiga bani prin orice mijloace.
Oameni care sa recunoasca faptul ca nu au bani…pot fi…cunosc si eu. Dar nu o recunosc senini si zambitori…o recunosc preocupati tocmai de faptul ca nu au bani. Si asa mi se pare normal sa fie.
Daca porti o pereche de blugi 2 ani pentru ca nu mai ai bani de o a doua pereche, dar in tot acest timp tu fumezi minim un pachet de tzigari pe zi….e cazul sa iti pui mari semne de intrebare+exclamare. E plin de astfel de exemple.
Daca nu ai bani si nici nu fumezi/bei…atunci ar trebui sa iti pui problema ceva mai departe si sa te intrebi de ce esti in situatia asta. Incearca sa nu dai vina pe criza/soarta/lumea rea/etc. Mai degraba incearca sa vezi de ce ai dat la facultatea aia de rahat doar pentru ca ai auzit ca e mai usor, de ce in toti anii de facultate ai frecat-o aiurea si nu ai invatat nimic, sau ai preferat sa lucrezi (pentru ca proveneai dintr-o familie fara bani) in loc sa inveti si sa obtii o bursa echivalenta cu salariul de rahat castigat la job.
Da…e greu pentru multi…nimeni nu contesta asta. Ceea ce as vrea e sa avem un istoric pentru fiecare in parte. Sa vedem cum si de ce a ajuns in situatia de a nu avea bani de haine/mancare/locuinta (chiar si in chirie) si mai ales de ce i se pare asa de normal acest lucru.
Din partea mea nu vei avea parte de huiduieli pentru ca parerea ta e argumentata si imi plac parerile sustinute cu explicatii. Nu toata lumea trebuie sa fie de acord cu mine si nici eu nu trebuie sa fiu de acord cu toata lumea. Sunt insa de acord cu argumentele tale.
Eu nu vorbeam de faptul ca lumea nu ar trebui sa aiba nici o problema cu faptul ca nu are bani. Pe mine ma deranjeaza faptul ca unora le e rusine cu asta. Da, pot fi complexe, insa exaact complexele astea nu le inteleg eu. Si cred ca daca te invarti intr-un cerc in care lumea are bani si tu nu, inseamna ca problema e la tine. Cum de ai ajuns in cercul ala si tu de ce nu ai bani, daca ai un asemenea anturaj?
Nu am spus nici ca trebuie sa fii senin si impacat cu faptul ca nu ai bani. Insa asa cum am zis intr-un comentariu mai sus: a nu avea bani nu inseamna intotdeauna nu am bani deloc, poate insemna “nu am bani sa ies la suc/film”, “nu am bani sa merg in concediu”, “nu am bani sa-mi cumpar masina” pentru ca poate “am o mama bolnava”, “trebuie sa-mi renovez casa” sau “sotia mea e insarcinata si avem nevoie de economii”. Cred ca mai mult la genul asta de “nu am bani” ma refeream in post, insa n-am fost destul de clara sau specifica.
Sunt de acord, din nou, cu tine cand spui ca problema e la tine cand ai ajuns la o anumita varsta si n-ai facut nimic cu viata ta, la fel cum sunt de acord ca n-ai dreptul sa te plangi de lipsa banilor cand esti rupt in fund, da’ fumezi si bei de stingi. Din nou, nu la genul ala de oameni ma refeream, dar bine ca am clarificat. 🙂
Mie nu mi-e RUSINE sa recunosc ca nu am bani. Sunt frustrata uneori, mi-e ciuda, ma rog, dar cand vine vorba de asta recunosc. Si mai recunosc si cand, pur si simplu, ceva mi se pare prea scump. De exemplu, ca tot veni vorba de copii, am “socat” (cred) ieri o vanzatoare spunandu-i sa nu-mi mai arate pijamale de 80 de lei bucata pentru copilul meu de 2 ani, pentru ca mi se par scumpe. Cred ca am incalcat vreo regula nescrisa a mall-urilor, ca fetei i-a cazut fatza (desi sunt convinsa ca nici ea nu ar da 80 de lei pe una). Nu vad ce e rusinos in a spune “nu arunc cu banii”…
Pe de alta parte, nu am bani multi (ca ne ducem, de bine, de rau, existenta, coplul e satul, are 3 cosuri de jucarii si il duc la doctor in sistem privat, dar extravagante nu ne permitem) pentru ca am luat, la un moment dat, unele decizii legate de cariera mea pe care nu le regret nicicum. Nu mi-e rusine ca am ales, multa vreme, sa fac ce-mi place. Sunt mandra de partea aia a existentei mele, asa ca nu am cum sa ma rusinez de consecinte- ca am un venit mai mic decat fostele mele colege devenite corporatiste la terminarea facultatii.
Da, sunt frustrata si mi-as dori mai mult uneori. As vrea sa-i iau plodului alimente bio (si nu pot), as vrea sa merg la masaj si impachetari cu dracii care miros frumos, si nu pot, sa merg si sa imi iau 4 rochite de toamna, nici asta nu pot. Dar nu mi-ar trece prin gand sa spun ca mi-a furat un catel cardul Platinum sau i l-am imprumutat saptamana asta matusii de la Buzau sa-si plateasca lemnele… 😀
nu mi-e rusine ca n-am bani. MI-E CIUDA!
Mai există și rușinea de a nu avea bani a unuia care are bani. Lipsa de bani poate fi relativă. Apari mai sărac față de unul mai bogat decat tine.
De exemplu (dialoguri imaginare):
– Mi-am luat Renault!
– Eu mi-am luat Lamborghini!
sau
– Mi-am luat șalupă!
– Eu am un yaht de 20 de metri!
Se poate continua cu orice, de la camașă la cont în bancă.
În ambele cazuri prima persoană face o față amărâtă și îi vine să intre în pământ de rușine. Se poate întâmpla.
aia nu-i rusine, e snobism…
Stiu ca nu e o rusine sa nu ai bani…Sunt adolescenta si nu am pretentii,parerea mea. Evident ca imi doresc si eu lucruri scumpe, insa imi strang singura banii pentru acestea. Dar, desi nici ceilalti colegi de la scoala nu au bani…nu au posibilitati,avand in vedere ca ne mai cer si noua sandwich-uri(de exemplu),nu ai curajul sa spui ca nu ai bani, pentru ca stii ca vor rade de tine si vor spune ca esti zgarcit/a etc. sau ca esti un tocilar/a si asculti de parinti si nu te duci in cluburi sau unde mai vor ei. Adevarul este ca nu ma duc in cluburi pentru ca pur si simplu nu-mi place sa beau sau sa vad toti drogatii si betivii acolo. Deci …viata unui adolescent nu este simpla deloc….:(…Chiar astazi mi-au spus ca sunt o ciudata si ca ma tin parintii sechestrata in casa (nu in sensul propriu al cuvantului,ci ca nu imi dau voie sa ies noaptea)….lucru care,bineinteles ca nu este adevarat.
viata de adolescent si de licean nu e una usoara. anturajul are, in cele mai multe cazuri, influente negative asupra individului. dar daca ramai fidela principiilor tale… daca nu-i mai important pentru tine sa fii cool decat sa faci ce-ti place… o sa fii mai fericita-n viata. eu asa cred. daca ai merge in cluburi doar ca sa pari ceea ce nu esti, nu faci altceva decat sa cultivi niste frustrari. ramai ferma si tine la principiile tale.
intre prieteni si colegi, persoane cu care iti petreci 8 ore pe zi/5 zile pe saptamana nu cred ca exista secrete de genul financiar..mai bine spui ca nu ai bani si nu poti iesi decat sa bagi scuze pe care oricum nu le crede nimeni:)
Pentru ca unii oameni tin sa faca misto, sa te faca de ras, sa isi bata joc de tine iar tu risti sa te simti nasol? Dar asa sunt unii oameni 🙁
P.S. Imi place mult site-ul tau. 😀
Aseara , cumnata mea mi-a spus ca m-am injosit in fata unui vecin din bloc , atunci cand i-am spus ca nu am bani pt. ceva anume . Este oare rusinos si injositor atunci cand ai o pensie de 750 ron si recunosti ca nu ai bani ? Eu cred ca este mai rusinos sa minti ca ai bani atunci cand nu-i ai.