Fericire nu, bucurie da

Fericirea nu mai e demult un sentiment care trece prin mine. De stat acolo nici nu mai poate fi vorba. Însă în viața mea există lucruri care o înlocuiesc cu o bucurie mare sau cu o satisfacție sufletească ce pot mima cu brio expresia fericirii. Acestea sunt:

–    Cărțile

Din când în când mai uit de lumea fascinantă pe care o găsesc în cărți. Însă întotdeauna se găsește o carte fabuloasă care să-mi redea pofta de citit și de făcut cunoștință cu și mai mulți autori. Biblioteca mea crește pe zi ce trece și-mi vine să plâng de ciudă că n-am mai mult timp pentru a citi și nici nu mă autodisciplinez să citesc mai mult.

–    Călătoriile

Nu-i nici un secret pentru nimeni. Aș călători peste tot dacă aș putea. Însă am descoperit că nu aș face-o non stop. La un moment dat mă satur de umblat, de văzut și de fotografiat și nu mai am chef de nici un oraș, de nici un loc. Și-atunci aștept un timp, să mă ia din nou dorul de ducă. Acum, de exemplu nu m-aș duce să mai văd nimic, eventual m-aș duce undeva la mare, la plajă, dar nu la bătut orașe la pas.

–    Ciocolata

Nu cred că pot descrie în cuvinte cât am suferit când nu puteam mânca ciocolată. Sinceră să fiu, nu știu dacă există aliment sau mâncare care să-mi excite papilele gustative în halul în care o face ciocolata. Nu fac mofturi, poa’ să fie cu lapte, albă, neagră, cu alune, cu stafide, cu cremă, cu fructe, cu orice.

–    Comentariile de pe blog

Da, mă bucur tare mult când văd că lumea comentează articolele mele, pentru că, deși nu-i așa, pentru mine e o dovadă că au citit. Știu că sunteți mult mai mulți care citiți și care nu spuneți nimic, însă comentariile sunt urmele trecerii voastre pe aici și mereu îmi doresc să fie tot mai multe.

–    Concertele artiștilor pe care îi ador

Din păcate n-am fost decât la un concert al unei formatii a cărei fană sunt. Lenny nu se pune că nu eram tocmai fană, însă cu toate astea, tot mi-a plăcut. Îmi doresc să merg la cât mai multe și concertele pe care aș vrea musai să le văd ar fi al următorilor: Garou, Lady Gaga, Bruno Mars, Robbie Williams, Snow Patrol, Faithleș, Rîanna, Justin Timberlake și mulți alții pe care nu mi-i amintesc acum.

–    Caietele sau agendele

Am o grămdă și toate-s goale. Nu știu cu ce să le umplu, dar din când în când, mai deschid dulapul unde sunt stivuite, le deschid, le mângâi paginile și le pun la loc. Dorindu-mi să am ce să scriu în ele. Dar cum laptopul ține loc și de caiet și de agendă… tot acolo vor rămâne pentru alți câțiva ani.

–    Poșetele

Și din astea am cu duiumul. Păcat că uit să le schimb sau mă axez pe cea mai practică și pe celelalte le uit în dulap. Am de toate culori, de toate materialele, dar ce folos, dacă nu folosesc decât două?

–    Bălăceala în mare/lac/bazin

Un moment de fericire, da chiar fericire, a fost în 2008 la Budva, când am dat de o mare puțin mai agitată, cu valuri și cu bulbuci. Ce m-am mai bălăcit, ce m-am mai amuzat… nu făceai diferența între mine și un țânc de 5-6 ani. Dovada (dati next) A fost ultima bălăceală în valuri și sufăr după una.

–    Mașina mea

Nu știu cum să vă spun eu că mă face să mă simt Hapciu când o găsesc în garaj, răcoroasă, gata să ne mergem împreună la lucru. Sau când mă întorc de undeva și o văd zâmbind în parcare. Are așa o moacă de zici că mereu îmi zâmbește și mi-e tare dragă.

–    Vorbele și cuvintele frumoase la adresa mea

N-are rost să fac uz de falsă modestie pentru că vorbele frumoase, pe care nu știu dacă le merit, mă fac să mă simt bine. Și nu cred că sunt singura, însă lășând la o parte narcisismul recunosc asta aici pe blog. Vorbele prietenelor mele, declarațiile de prietenie, recunoașterea unor merite, complimente din comentarii sau cuvinte apreciative și prietenoase pe alte bloguri… toate astea mă fac să plâng puțin pe dinăuntru (de bucurie) și niciodată nu mă aștept la ele.

Cam astea ar fi unele dintre micile bucurii ale vieții. Mi-ar plăcea să știu ce le face traiul mai frumos următorilor: Denisei, Ninei, Mirunei, lui Dorin, lui Richie și lui Liviu.