Vis-a-vis de Clubul Heaven

Am tot vrut sa ocolesc subiectul Heaven din acelasi motiv pentru care ocolesc fiecare subiect fierbinte: pentru ca scrie toata lumea despre el. Insa asta nu inseamna ca nu am o parere si inca una foarte inversunata. Sa n-o mai lungesc, ca nu despre asta voiam sa scriu, condamn cu toata fiinta mea gestul clubului Heaven, club pe care il detest inca dinainte de scandalul asta (dar asta e alta poveste). Nu se poate ca in secolul 21, in Timisoara sau oriunde, lumea sa mai fie discriminata. Din orice motiv: ca e negru, ca e homosexual sau ca e handicapat. Eu una nu pot intelege, nu pot cuprinde cu toata mintea mea CUM sa discriminezi un om? Nu pot si pace. Ma revolta peste masura. Asa ca m-am inscris in randul celor care au dat like pe pagina de boicot a clubului, am raportat-o la Facebook asa cum ne arata Trotineta, il sustin cu tot dragul pe Groparu in toate demersurile lui viitoare in ceea ce priveste concertele sau evenimentele care s-ar putea intampla acolo si acum scriu articolul asta ca lumea care va cauta informatii pe google despre Clubul Heaven sa stie (asa cum zice si Groparu) ca se asociaza cu o locatie care discrimineaza persoanele cu dizabilitati.

Bun. Acum despre ce e articolul asta.

Miruna* si-a scris si ea parerea despre acest subiect. O parere cu care nu sunt deloc de acord, si pe care nu am vrut sa mi-o las intr-un comentariu. Nu e acelasi lucru sa nu lasi pe cineva sa intre in club ca e incaltat in adidasi sau ca e beat mort sau sa nu-l lasi pentru ca nu poate merge si iti incomodeaza ceilalti clienti. Pur si simplu nu cred ca se inscrie la capitolul “ne rezervam dreptul de a ne selecta clientela.” Atenteaza la moralitate.

Si recunosc ca m-a socat ultima ei propozitie: “faptul că ea se gândeşte să dea clubul Heaven în judecată mi se pare ca un show marca Măruţă: incredibil!” De ce incredibil? De ce sa ne lasam calcati in picioare? Ca sa poata sa faca din nou la fel peste cateva luni sau peste cativa ani? Ca sa le urmeze si altii exemplul si ca sa ne plangem tot noi ca traim intr-o tara uitata de Dumnezeu, necivilizata? Sa tanjim la tari precum Austria, Spania sau Franta?

In Spania exista rampe pentru handicapati PESTE TOT. Autobuzele se inclina cand ajung in statie astfel incat persoanele cu handicap sa poata urca cu tot cu scaun. Apropos de asta, a scris si Dojo un articol despre cum americanii cu dizabilitati AU O VIATA, nu ca aici. Eu in Timisoara nici nu-i vad pe strada si de multe ori am impresia ca nici nu exista. Pentru ca oamenii astia stau inchisi in casa din cauza discriminarii la care sunt supusi zilnic. Priviri urate, gesturi de-alde Heaven, cuvinte grele si alte batjocuri pe care noi, “oamenii normali” nici nu ni le inchipuim. Am avut ocazia sa cunosc indeaproape o persoana cu dizabilitati si care sa-mi povesteasca la ce tratamente a fost supusa si m-am crucit.

Asa ca, Miruna, de ce sa nu dea clubul in judecata? Ba sa-l dea si sa obtina inchiderea lui, pentru ca Timisoara nu se mandreste cu asemenea cluburi si cu asemenea oameni care sunt in stare sa spuna, de doua ori inca, acelasi lucru. A incalcat cu mult selectia clientelei.

________________________________

* Miruna e o bloggerita pe care o respect si pe care imi face placere sa o citesc, insa nu pot fi de acord cu nimic din ce spune despre acest subiect.