O fată ca ea
De vineri mă tot abțin să scriu articolul ăsta. L-am lăsat la dospit și de fiecare dată când mă duc la lucru sau când mă întorc, mai adaug o propoziție în minte, mai scriu un rând imaginar până să-l aștern, la semafor, în agenda cu Garfield. Și, în sfârșit mi-am oferit plăcerea de a-l scrie.
Dintre toate formațiile românești, Direcția 5 e, cred, preferata mea. Nu dezbat însă subiectul ăsta, pentru că îi rezerv un articol separat. Săptămâna trecută am ascultat pentru prima oară O fată ca ea. Și mi-au năvălit în minte toate nopțile de după câte o despărțire, toate discuțiile cu prietenele mele post-eveniment, toate promisiunile și toate scenariile în care el avea să se întoarcă în genunchi la ușa mea să mă implore să ma întorc la el, spunându-mi că nu va mai găsi niciodată una ca mine. 🙂
Pentru că noi femeile, așa cum avem impresia că îi putem salva, așa nutrim, măcar până ne trece, că vom fi mereu ținute minte. Și spunem de fiecare dată: „Nu știe el ce-a pierdut. Alta ca mine nu mai găsește”. Si îmi permit să generalizez pentru că am auzit replica asta nu doar din gura mea ci și de pe buzele mușcate ale multor prietene care găseau în concluzia asta consolarea supremă. Să fim convinse că am fost unice în viețile bărbaților care ne-au părăsit e o dorință aproape mai mare decât aceea de a-i vedea venind înapoi cu privirea plecată și cu scuzele în buzunar. Ne dorim să știm că ne regretă, că am fost pentru ei ce nu va mai fi niciodată nici o femeie, nici măcar aia care îi va convinge să se căsătorească cu ea. Avem o plăcere deosebită când aflăm că, după ce nu mai suntem noi în peisaj, prieteni comuni au fost martori la jelanii și păreri de rău, un amărât de: „Ce prost am fost că am lăsat-o să plece.” Și, ah! ce sublim e sentimentul când o auzim…
Vorbeam sâmbătă seara cu o prietenă la o nuntă și îi spuneam că toți băieții de care am fost îndrăgostită, s-au întors la mine mai devreme sau mai târziu. Chiar dacă cu unii am fost de-a dreptul insuportabilă, se pare că n-a contat și tot și-au făcut curaj să-mi spună: „Am fost un fraier”. 🙂 Și chiar dacă declarația venea la 3 ani după despărțire, când chiar nu mai conta deloc, satisfacția și orgoliul meu erau la cote maxime.
De asta, când am auzit O fată ca ea… am simțit că Direcția 5 ne răzbună pe toate cele care ne-am dorit ca pentru niște ei să fim „ACEEA”.
Ah, dar între timp nu m-am mai despărțit de nimeni, trăiesc și eu din amintiri. 😛
Din nu stiu ce motiv, nu merge sa embedui clipul. Aici aveti linkul melodiei.
PS. Cred că din aceeași categorie fac parte și Am fost un fraier de la Voltaj și One more try de la Timmy T.
PPS. Păcat că barbații nu ascultă muzica de-asta siropoasă. Sau ascultă? ;))
Sa stii ca nici sa te regrete asa, vesnic, nu-i confortabil uneori.
Eu m-am despratit de un fost dupa o relatie de 6 ani. Asta a fost acum 6 ani. O lunga perioada nu am mai vorbit cu fostul acela.
Pana anul trecut, chiar inainte de nunta mea, cand, printr-o coincidenta, ne-am revazut la o cafea. Ei, viata lui nu-i deloc roz, nici dupa atata timp. Se pare ca eu am fost femeia pe care el o vedea perfecta pt el si urmatoarelor de dupa mine nu le-a dat sanse reale sau nu a avut el noroc sa intalneasca pe cineva ok, cert e ca a fost in cateva relatii total nepotrivite si tot viseaza sa o intalneasca pe printesa care sa-mi semene.
Am fost extrem de trista cand am aflat lucrurile astea. Preferam de 100 de ori sa fi zis ca eu nu eram ok pt el si ca a fost bine ca ne-am despartit iar acum a intalnit femeia perfecta pentru el. E greu sa porti povara asta… 🙁
Eu zic cã ascultã şi ei muzicã dinasta mai siropoasã, doar in anumite momente. Fratemiu de fiecare datã dupã ce se despãrţea de o tipã, asculta o melodie de genu ãsta pe repeat, care sigur ii amintea de ea…cam greu sa înduri o despãrţire pe versuri dinastea :))
Ma intreb cu ce prietena vorbeai 😛
Desi au fost 2 situatii in care mi-as fi dorit ca un anume EL sa se intoarca la mine, acum ma bucur ca n-a facut-o.u Cred cu tarie ca in viata ai o singura sansa pentru a face ceva si daca sansa respectiva a trecut si nu s-a intamplat nimic e pentru ca nu a fost pentru tine, iar destinul tau e altul. Mai bun sau mai rau, ramane de vazut. Oricum, am invatat sa traiesc dupa cum imi spunea o buna prietena “Cu fiecare despartire esti mai aproape de cel care iti e sortit” >:D<. Deci, sa tot facem pasi 😛
Directia 5 imi place si mie mult..ma leaga de niste amintiri frumoase. anii de liceu,prima mea iubire de la care am primit prima caseta cu Directia 5 pe care o ascultam zi si noapte..Obsesia era melodia noastra 🙂 iar acum dupa ani lui i.as dedica piesa asta care imi merge la suflet..
Stii, se intampla mereu din astea… Ei pleaca si mai apoi se intorc. Uneori pleaca pentru totdeauna, dar de cele mai multe ori se intorc sa ne mangaie orgoliile. Uneori ii primim, dar de cele mai multe ori iubirea pe care credeam ca le-o purtam pentru totdeauna se stinge undeva. Cred ca suntem in stare sa iubim pentru totdeauna doar atunci cand iubirea ne e impartasita… restul e poveste… sau tacere…
PS. Frumoasa melodie. Stie Directia ce stie 😉
eu, privind in urma, zic: “Ce destept am fost că am lăsat-o să plece.” … desi daca nu regret nici o secunda petrecuta cu ea (indiferent c-au fost si multe super-naspa), in timp s-a dovedit c-am decis atunci corect.
as comenta insa referitor la unicitate … care (imho) ni se urca des la cap, uitand ca fiecare om poate fi inlocuit (fie ca-i barbat sau femeie). iar daca vreti o relatie pe termen lung … teoria cu “eu sunt cel mai cel/cea mai cea” e primul pas spre esec. in plus, atunci cand consideri ca “ti se cuvine” … ignori cu multa nonsalanta toate chestiile alea mici si zilnice care cimenteaza o relatie … si asa avem al doilea pas spre esec. da’ nah, indiferent ca-i barbat sau femeie, fiecare isi traieste viata asa cum considera …
referitor la melodie … n-am acum timp de ea, da’ as spune ca numa’ ieri am schimbat postul de radio cand se vaita una’ acolo cantand “i can’t live without you” … ca deh: ea nu mai poate trai fara el … da’ inca nu se sinucide (u can’t live? kill yourself and you won’t live! it’s that simple!) pana nu ne chinuie pe noi cu vaicarelile ei de micuta acefala.
ii tare ultima parte:)))))))))
Aveam si eu o colega de clasa, in liceu, care asculta tot timpul Directia 5 si Roxette. Erau preferatele ei. Eu nu pot spune ca ‘ma omor’ dupa melodiile celor doua formatii, dar ascultand piesa asta ‘o fata ca ea’, desi poate parea ciudat, mi-am adus aminte de colega mea. Ne intelegeam foarte bine si am continuat prietenia pana in anul 2 de facultate cand ea s-a resemnat ca nu poate avea niciodata ceva serios cu barbatul pe care il iubea si s-a resemnat in bratele altuia cu care s-a si mutat si cu care este si in ziua de azi. Da…”o fata ca ea’ imi aduce aminte de colega mea si de dramele ei. Si, doamne, cat de frumos scria si cat o invidiam pentru cat de bine isi exprima in scris trairile si sentimentele.
Eh, amintiri…