Sunt nedreaptă cu viața mea

O citesc pe Alice Năstase de când mi-a dat Elena linkul blogului ei. Nu am comentat niciodată pe blogul ei, pentru că pur și simplu nu aveam nimic de spus. Dar și pentru că aveam o reținere să intru într-o comunitate deja formată unde comentatoarele se știu deja între ele. Însă vineri am avut ceva de spus, pentru că prea mi-a ajuns la suflet articolul ăsta și m-a făcut să scriu și pe blog un gând care îmi dă târcoale de ceva vreme: sunt puțin cam nedreaptă cu viața mea. O critic mult, o doresc alta și mă plâng că-mi lipsește libertatea. Și fac asta fără să mă gândesc că de ceva vreme viața mea e destul de frumoasă și nicidecum atât de lipsită de libertate cum a fost anul trecut să zicem. Oricum anul trecut a fost cel mai trist an din viața mea și oricâtă libertate aș fi avut, nimic nu ar fi putut fi frumos. Pentru că l-am pierdut pe omul pe care l-am iubit cel mai mult.

Însă noua mea viață, viața care a început pe 24 martie 2010, a început să fie satisfăcătoare. Scria Ovi acum multă vreme, chiar anul trecut, un post despre viața lui bestială. Și am scris și eu unul atunci, însă nu l-am publicat niciodată. Pentru că era un text în care încercam să mă încurajez singură, să-mi înșir motivele pentru care viața mea era bestială, deși era goală.  Nu l-am publicat nu pentru că nu credeam ce am scris, ci pentru că era prea patetic și prea mirosea a bravură. Nici un motiv din lume nu te poate face să spui, la câteva luni după moartea tatălui tău că viața ta e bestială.

Însă acum sunt nedreaptă când spun că viața mea e grea, că vai, nu și-ar dori nimeni să fie în locul meu, că aș face oricând schimb de probleme cu cele mai bune prietene ale mele. Da, mama mea e bolnavă de o boală care mai mult ne afectează pe noi, cei din jurul ei, decât pe ea. Da, e o boală ereditară și sunt 95% șanse să o fac și eu peste minim 10-15 ani. Da, am deseori senzația că tinerețea trece pe lângă mine făcându-mi cu mâna și vrând parcă să se oprească din când în când să mai sufle puțin și peste mine. Da, uneori am o senzație de sfârșire și de epuizare psihică și nu văd niciunde luminița aia blestemată în a cărei existență încep să nu mai cred.

DAR

De anul ăsta lucrurile nu mai sunt atât de negre. Am fost într-un concediu pe care mi l-am dorit de anul trecut și în iulie o să plec în al doilea. Între ele și după ele am făcut și-o să mai fac excursii de-o zi în țară și prin țările învecinate. Tot în iulie voi merge la concertul Bon Jovi, pe care îl aștept de multă vreme și sper din inimă să aud live Bed of Roses. Da’ și dacă n-aud, n-are bai, că o să îmi aud sufletul cântând de bucurie. Mira-m-aș să nu mă smiorcăi un pic, pentru că mă cunosc și știu ce efect au asupra mea emoțiile puternice.  În plus, am un iubit minunat, un job care-mi place, o casă a mea, o mașină bună, doi câini, câteva prietene extraordinare și un blog. E tot ce-mi trebuie pentru a fi mulțumită și e timpul să nu mai vorbesc urât despre viața mea.

19 Comments

  • Sela

    Şi eu am tendinţa asta, dar totuşi cand fac o analizã mai amplã îmi dau seama cã nu e chiar asa de rãu, şi ar fi cazul sã încep sa fiu mulţumitã de viaţa mea. Asta nu înseamnã sã nu îndrãznesc a-mi dori mai mult, dar sã fie acolo o stare de echilibru. Eu mã mir de ce când ma întâlnesc cu prietene prima oara ne plângem şi câteodata chiar rãmânem numa la faza asta, aşa mã indispune!

    • Tomata

      stiu cum e la intalnirea cu prietenele… toate incep la fel: cu depanarea tuturor nenorocirilor, neplacerilor si tristetilor. 🙁 E pacat, parca mai demult erau mai vesele intalnirile astea.

  • Gerhald

    Probabil ca ai trecut peste “valea” din perioada asta de viata si acum urmeaza doar urcusuri. Te rog sa renunti la tristete ca Tomata pleostita chiar nu e simpatica. 😀

    • Tomata

      ar fi bine sa pot renunta la tristete asa cu una cu doua. 🙂 insa, din nefericire pentru mine si pentru cititorii blogului, posturi triste vor mai tot fi.

  • Oana

    Tomata, dar e dreptul tau sa te plangi! Te gandesti ce nu iti place si asa vei stii ce ar trebui sa schimbi. Intr-adevar, trebuie observate chestiile bune, dar trebuie sa fii si sincera cu tine ca sa stii ce poti schimba si ce ramane.

  • ice4you

    Pentru mine gandirea pozitiva are efectul apei sfintite tot la fel ca si aia negativa. Pana la urma toata viata noastra este (tele)ghidata de autosugestie, cred ca cea mai buna treaba care am reusit sa o fac este sa raman neutru si sa nu imi mai sugestionez nimic. Cumva, in modul asta mi’am dobandit libertatea de mine, pentru ca eu sunt prinzionerul meu si tot eu sunt cel mai mare dusman al meu. Nu sunt nici drept si nici nedrept cu mine … le iau cum sunt si ii multumesc ca sunt. Nu ma gandesc la azi cum nici la maine … chiar daca omul din mine are scapari si il mai apuca unele … altele. 😀 Tie se pare ca iti prinde bine genul asta de autosugestii si ce scriu altii (esti balanta, este de inteles 😉 ) de aia e bine sa te inconjori doar de oameni care gandesc pozitiv si sa incerci sa ii pastrezi pe langa tine, deoarece este una din dependentele tale ce iti dau starea de spirit necesara … trecand peste faptul ca esti meteosensibila si alte alea 😀 Nu sunt sfaturi … desi cumva poate ca asa suna … doar poate confirmari la ceia ce sti sau stiai deja.

    Pe final mai spun ca poate ar fi bine daca ai … renunta doar la … DAR … restul tu stii mai bine!

    Toate bune!

    • Tomata

      nu m-am gandit la asta, dar ai dreptate. chiar cred ca am nevoie de oameni pozitivi in viata mea. nu prea inteleg de ce ma sfatuiesti sa renunt la DAR, ca doar dupa el e partea pozitiva. 🙂

  • INTJ

    ce functioneaza-n cazul meu e sa-mi iau ragaz … ragaz pentru a (re)descoperi ce-i in jurul meu (fie ca e vorba de oameni, lucruri sau natura). traim intr-o continua goana dupa nu-stiu-ce … si uitam sa ne bucuram de viata. motive? motive sunt destule … daca le acceptam si nu le respingem ca fiind “neinteresante”. un exemplu simplist: cand ai stat ultima oara sa savurezi gustul unei bucati de paine goala? da, stiu: e “doar” paine si noi o mancam zilnic … uitand gustul ei, senzatia aceea placuta cand ea se topeste-n gura, etc. …

    o concluzie generala, fara referire la cineva anume, ar suna cam asa: “ai o viata de rahat? bravo! ai reusit sa ti-o faci de tot rahatul (chiar daca te-au mai ajutat si altii) … keep up the ‘good’ work!

  • Monica

    ai scris atat de frumos aici, atat de din inima si atat de sincer

    >:D< esti frumoasa, si cand spun asta o spun cu drag si admiratie!:)

  • ice4you

    DAR va aduce mereu ceva dupa el ca pozitiv ca negativ … va mai lasa loc de inca unul si tot asa! 😉 Din punctul meu de vedere, aplicabilitatea cea mai buna a fost cea in care am eliminat acel DAR: “imi este bine, dar … imi este rau, dar … vreau aia, dar … am primit aia, dar … am aia, dar … ” si asa mai departe 😀 Tu Balanta fiind esti extrem de influentabila de stare celor din jurul tau de gandirea lor… Stiu toate astea ca am avut de a face cu Balante si am ajuns la concluzia ca daca ai cunoscut cu adevarat una, le cunosti pe toate diferentele fiind date doar de personalitatea dezvoltata in urma povestilor de viata personale, eveniment, mediu in care au crescut … cred ca as putea rezuma … ca … personalitatea le este cumva data/transmisa de catre oameni langa care au crescut si trait! Iti va face din ce in ce mai bine daca nu vei lasa in viata ta omeni negativi cu vederi sumbre sau pesimiste. 🙂 Ma bucur ca in momentul asta esti inconjurat de oameni pozitivi (iubitul tau, prietenele tale etc) care te’au ajutat sa treci peste latura ta depresiva ce iti este nativa dealtfel. 😀 Ai nevoie de asemenea oameni …. tine’i langa tine cat poti si lasa DAR’ul … ca oricum prin natura ta vei gasi mereu unul oricat de perfect ar fi totul 😀

    O zi linistita sa ai!

  • lala

    si eu cred ca ai nevoie de persoane mai vesele, mai optimiste langa tine.
    eu cand ma intalnesc cu prietenele mele nu scoatem in evidenta raul din preajma nostra, nu ne plangem ca vai ce rau ne este ci din contra ne incurajam, mai facem haz de necaz, glumim etc…
    nu imi place cand zici “imi pare rau dar posturi triste vor mai fi”, pai daca din start gandesti asa nu are cum sa nu fie rau, nu are cum sa nu fii trista si deprimata!!parca iti doresti sa mai fie posturi triste, parca ti ar parea rau daca nu ar mai fii!!( asa am inteles eu din comentariul care l ai facut mai sus).
    sper ca nu te am suparat cu acest comentariu, si daca am facut o scuza ma !!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge