Taietoare de respiratie

Dojo a inițiat o leapșă ieri și, deși i-am zis că îmi va lua ceva timp până o voi face, m-am gândit mai bine și mi-am zis că e un subiect numai bun pentru o zi de vineri. Și n-o mai lungesc cu vorba, că am poze să vă arat. Zicea Dojo în postul ei că dacă n-ar fi avut aparatul foto i-ar fi părut tare rău să nu poată revedea anumite locuri și lucruri de pe unde a fost. Cum și eu sunt cam asiatică atunci când vine vorba de poze, astea de mai jos sunt printre preferatele mele. Îmi aduc aminte perfect senzațiile pe care mi le-au lăsat peisajele astea:

Cea mai recentă e priveliștea asta din Ghent. Nu mă pot sătura de ea și de fiecare dată când o văd mă transpun pe podul ăla, cu respirația tăiată.

ghent

Asta a fost a doua poză la care m-am gândit când am citit postul lui Dojo. A fost prima oară câdn am simțit că rămân fără aer în fața muncii naturii. Transfagarasanul.

transfagarasanul

În față muncii omului era să mă sufoc în Barcelona, în Placa d’ Espana, când am văzut priveliștea Muzeului National de Arta Contemporana (MNAC) și fântâna magică.

muzeul de arta contemporana din barcelona

Asta este o altă poză preferată din Budapesta: Bastionul Pescarilor. Ca intr-o poveste.

bastionul pescarilor budapesta

Copilașul ăsta mi-a rămas multă vreme în minte după ce l-am pozat cu apăratul lui Iubi. Flirta cu mine și m-am îndrăgostit de el pe loc. E un copil pe care nu-l voi mai vedea niciodată în viața mea, însă pentru mine va rămâne mereu așa cum îl vedeți. L-am pozat la Jaz Beach in Muntenegru.

Poza asta pur și simplu îmi place cum mi-a ieșit. Nu știu cât e de frumoasă din punct de vedere tehnic și nici nu-mi pasă. Am fost tare mândră când am văzut-o pe calculator.

budva muntenegru

Parlamentul din Viena e clădirea mea preferată din capitala austriacă.

parlamentul din viena

De aici izvorăște Dunărea. Mi se face pielea de găînă când mă gândesc cât drum străbate și cât de mare se face până ajunge la noi, la Marea Neagră.

izvorul dunarii din muntii padurea neagra

Parcul Krka din Croația e pur și simplu… minunat. Păcat că n-am mai multe poze. Pasiunea mea pentru călătorit și pentru pozat pe atunci se năstea.

parcul krka din croatia

Clădirile astea bombardate sunt motivul pentru care am vrut să văd Belgradul.

cladire bombardata belgrad

După mine, Bârsana e cea mai frumoasă mănăstire din România. Cert e că nu le-am văzut pe toate 😛

manastirea barsana din maramures

Ah, și cu greu mă opresc aici, că oricum toate pozele pe care le-am făcut îmi sunt nespus de dragi și întotdeaună mă uit cu drag la ele.

Pentru că e leapșă, știu că Biancăi îi va face plăcere să o facă, poate și Vulpiței, Barbie are și ea ce să ne arate, fac pariu că și Richie și aș mai încercă să-l conving și pe Dorin (că-l știu Balanț de-al meu și cu microbu’n sânge) și poate și pe Dugy, că el e prin Dubai. 😛