Paste fericit… nici anul asta

Nu-s anti-sărbători şi nu vreau să îngroş rândurile celor care încep să urască sau să spună că urăsc orice manifestare religioasă care a devenit consumeristă. Însă am mai spus şi anul trecut: mie nu-mi plac Paştele, iar motivele le găsiţi pe toate în acel post. Nu s-a schimbat nimic. Sunt singură şi mă simt singură şi în momentele astea tatăl meu îmi lipseşte cel mai mult. Acum îmi dau seama că prezenţa lui Iubi m-a ajutat enorm în tot anul ăsta care s-a scurs şi mi-a făcut viaţa mai uşoară (dacă pot spune că viaţa mea e uşoară). Însă când el nu e cu mine, când ştiu că vine seara şi el nu se întoarce de la lucru, mă întristez şi simt cum singurătatea îmi apasă pe umeri şi cum lacrimile încep să-mi joace în ochi. Pentru că simt locul ăla gol. Simt a treia persoană lipsind din casă şi lipsa asta mă înnebuneşte.

Am fost la cimitir acum două zile şi ştergând puţin crucea de praf am mişcat coroniţa de pe ea. Şi am văzut scris acolo ceea ce nu prea citesc când mă duc: „Aici odihneşte Ursu Dan”. M-a lovit atât de tare fraza asta de parcă aş fi citit-o pentru prima oară. De parcă atunci aş fi aflat. Şi n-am putut să nu mă înfurii şi să nu spun: „Ursu Dan ar trebui să se odihnească în patul lui, nu la câţiva metri sub pământ…”

Am tot încercat să îmi răsfoiesc memoria, să-mi aduc aminte de un Paşte fericit, de ceva de care să mă agăt, de o întâmplare memorabilă, însa nimic nu-mi vine în minte. Nimic legat de tatăl meu sau de familia mea. Îmi aduc aminte cum mergeam cu prietenele mele la Înviere, mai mult să ne întâlnim cu nişte băieţi. Şi cum ne întâlneam în spatele blocului să ciocnim ouă în ziua de Paşte. Diseară, după destui ani, mă voi duce din nou la Înviere cu câteva dintre ele la biserica din cartier. Însă nimic nu va mai fi la fel, pentru că după, n-o să mai mergem să trăncănim în curtea grădiniţei, nici n-o să mai stăm cu băieţii să ne aburească la lumina lumânărilor de la biserică. O să mă duc acasă, o să ciocnesc un ou cu mama mea, după care o să mă duc să mă culc.

Şi abia aştept să treacă zilele astea.
Însa voi să aveţi un Paşte mai frumos şi mai plin de iubire şi de viaţă ca al meu.