Pască pentru prima oară

Cele mai frumoase amintiri legate de sărbătorile de Paşte sunt de când eram mică şi  mama mea vopsea ouăle. Lipea de ele câte o frunzuliţă aleasă cu grijă de pe-afară, îmbrăca oul în ciorapi de damă, după care îl scufunda în apa colorată ce fierbea pe aragaz. Iar când mai primeam de pe la cineva abţibilduri speciale pentru ouă, acestea arătau cu adevărat de sărbătoare. Apoi îmi mai aduc aminte de drob şi de ciorbă, dar mai ales de figurinele de ciocolată răspândite printre ouăle vopsite în cuib. Ah, cuibul ăla, cât îmi mai plăcea să adun iarbă de-aia lungă să îi placă Iepuraşului! Deci: drob, ouă vopsite, ciocolată, cuib şi iarbă lungă – astea sunt amintirile mele legate de Paşte. Vă daţi bine seama că lipseşte ceva: mielul şi pasca. Dacă mielul nu l-am prea băgat în seamă pentru că nu mi-a plăcut niciodată carnea de miel, cu pasca altfel stau lucrurile.

pasca de la boromirDin câte îmi amintesc eu, nu am avut niciodată pască pe masa de Paşte. Se poate să mă înşel, da’ cred că dacă aş fi avut, gustul şi aroma mi-ar fi rămas întipărite în minte. Mai ales că acum, după ce am gustat (da, înainte de Paşte) Pasca de la Boromir, nu am retrăit nici un moment în care acest produs să joace rolul principal. Deci, aş putea spune că e un fel de premieră. Nici nu ştiam când anume se mănâncă şi mai ales care e tradiţia legată de ea. Încă un motiv să cred că n-am avut niciodată pască pe masă. Aşa că m-am pus pe căutat pe Google să văd care-i treaba cu mâncarea asta. Treaba e că pasca se prepară numai de Paşte, da’ asta ştiam, că n-am auzit pe nimeni să mănânce cu altă ocazie. Apoi, am mai citit că se mănâncă din ea, toată săptămâna de după Paşte şi nu se aruncă nimic din ea pentru că e sfinţită. Iar legenda spune că: „în timp ce predica împreună cu apostolii, Iisus a fost găzduit la un om foarte primitor care le-a pus în traistă, la plecare, pâine pentru drum fără ştirea lor. Întrebându-l pe Hristos când va fi Paştele, Mântuitorul le-a spus că atunci cand vor gasi pâine în traistă. Căutând, apostolii au gasit în traistă ce le pusese acel om.” (sursa)

Dacă în alţi ani nu am avut pască de Paşte, anul ăsta Boromir s-a asigurat că nu-mi lipseşte de pe masă şi mi-a trimis câteva bucăţi pentru a ajunge întregii familii. Umplută cu brânză şi stafide, aşa cum se obişnuieşte de obicei, Pasca Boromir e pe rafturile magazinelor din 4 aprilie.

Aşa cum n-am pus mare preţ pe existenţa ei până acum, aşa o să mă obişnuiesc şi să îi păstrez tradiţia şi să o am pe masa din duminica Paştelor în fiecare an. Şi nici măcar nu trebuie să o gătesc eu, pentru că Boromir are deja grijă de asta.

Eu vă recomand să o încercaţi şi n-o să vă pară rău.