O zi la Stuttgart

După 13 ore de codus pe austrăzile Europei am ajuns într-un final la prietenii noştri care stau într-un orăşel de lângă Stuttgart. Ne-am bucurat să îi revedem pentru că trecuse deja ceva vreme de cand nu i-am vazut. Lore ne-a aşteptat cu o ciorbă buuuunăăă de perişoare tipic românească, după care am mai recuperate din poveştile pierdute pe drumul distanţei care s-a pus între noi şi pe care nici messul şi nici facebook-ul n-au reuşit să o reducă.

A doua zi, primăvara s-a comportat mai mult ca vara şi ne-am bucurat să ne plimbăm prin Stuttgart la mânecă scurtă. Am parcat maşina în zona gării, unde nu se plătea parcare şi am luat-o la pas către Schlossplatz. Însă înainte să ajungem acolo am trecut pe lângă un parc care semăna mai mult cu un camping. Acuma oricât de deschişi par nemţii sau restul europenilor, baş camping în mijlocul oraşului nu cred că există în vreo metropolă. Ni s-a explicat că nu e camping ci sunt protestatari care se opun demolării gării şi a distrugerii parcului. Însă am înţeles că protestează degeaba pentru că deja actele sunt  întocmite şi semnate şi oricât ar sta ei acolo (cred că pierd vremea pe acolo de vre-un an), tot nu vor avea câştig de cauză.

gara din stuttgart

Gara din Stuttgart

schlosplatz

Schlossplatz

protestatari in parc

Protestatari din parc

jucarii de plus legate de pom

Jucarii legate de pom in semn de protest

Schlossplatz e o piaţă mare, dreptunghiulară, cu o statuie în mijloc. După schemă seamănă cu Piaţa Unirii din Timişoara. Are chiar şi terase primprejur.  Din Schlossplatz am luat-o spre altă piaţă unde era un lac cu apă foarte mică, special pentru raţe. Tot aici era şi clădirea teatrului.

lac cu rate

La lacul pentru rate

teatrul din stuttgart

Teatrul din Suttgart

Pe la ora 14 credeam noi că avem  rezervare la Planetarium, însă socoteala de pe net nu se potriveşte cu cea de la ghişeu şi ajunşi acolo am cumpărat bilete pentru ora 16. Având timp încă două ore, am tras o fugă până la Fernsehturm, care este (conform Wikipedia) primul turn TV  din lume construit din beton. Urcarea până sus costa 5 euro, puţing cam piperat pentru o simplă urcare cu liftul. De sus, panorama e tăietoare de picioare.

planetarium stuttgart

Planetariumul din Stuttgart

fernsehturm

Fernsehturm

Cu Lore in Fernsehturm

După ce ne-am pozat în turn, cu priveliştea în spate sau privind în zare, ne-am întors la Planetarium, unde am uitat să luăm în considerare că povestea va fi  în germană. Germana mea nu-i chiar atât de avansată încât să pricep istoria Universului, aşa că m-am bucurat mai mult de imagini şi de sunete decât de poveste. Totuşi am reţinut că steaua care credeam eu că e Steaua Polară nu e nici măcar aproape de Steaua Polară, ci este însuşi Sirius. Şi nici linia de stele care credeam eu că face parte din Carul Mare nu e ceea ce credeam ci tocmai centura lui Orion. Sper să merg la un Planetarium unde să pricep şi eu tot ce povestesc ăia acolo. Că de interesant e foarte interesant şi eu sunt foarte interesată.

Ah, am uitat să zic că înainte să intrăm la Planetarium am stat puţin pe iarbă în parcul ăla imens unde erau protestatarii. Atâta lume acolo… de ziceai că e, vorba lui Miţă, o datorie morală să ieşi afară din casă în weekend pe aşa o vreme. Vremea era superbă, după cum se vede din poze.

Pe iarba

pe iarba in parc

Oameni relaxati in parc

Ultimul obiectiv a fost o cetate situată la vreo 30 km de Stuttgart. Deosebit de bine întreţinută . Ne-am ospătat şi am coborât cu burţile pline să ne odînim pentru că a doua zi plecam din loc. Revin cu poveşti şi poze din Bruxelles. Până atunci, aruncaţi un ochi peste cele din Stuttgart.

cetate langa stuttgart

In poarta cetatii

Cu Iubi sus pe cetate