Tomata pietoană, plină de “noroc”

Posted by On 30.03.2011 21 Comments

Hapciu e la spital, suferind nişte transplanturi. Şi cum n-am vreme să stau lângă ea s-o ţin de oglindă, am lăsat-o acolo şi am pornit pe jos înspre casă şi înspre treburile pe care le am de făcut.

Aşa se face că am descoperit cu uimire că mă simt ciudat să merg pe jos. Parcă n-aş mai şti cum se merge pe stradă. Ce tâmpenie! Am căscat ochii la toate clădirile ce eclozează prin oraş întrebându-mă de când n-am mai trecut pe-acolo şi încercând să-mi amintesc ce era pe locul ăla înainte. N-am reuşit, deşi am bătut unele dintre străzile alea aproape zilnic timp de 8 ani de zile.

Ajung în staţia autobuzului, că deja mersesem pe jos vreo câteva sute de metri şi mi-am zis că nu e momentul să bravez şi să mă întrec cu gluma că mă aşteaptă 5 oraşe pe care le voi bate la pas în următoarele 10 zile. Deci ne menajăm „garofiţele” că o să fie destul de greu încercate. (În acest scop mi-am şi cumpărat deja o unsoare ca să mă scape de durerile musculare. As if…).

Buuun, şi cer io frumos un bilet cu 2 călătorii. Scot 3 lei şi aştept biletul şi restul. Îl primesc, da’ rest din laterale. „3,5 lei e biletul”. Ok, zic io maşinal şi mai scot 50 de bănuţi din portofel. Şi îndreptându-mă cu coama fluturând în vânt către 40-ul care aştepta în staţie, mă gândesc… „Cât o fi oare un litru de motorină?” Undeva peste 4 lei… Păi şi biletul pentru numai 2 călatorii e 3,5.  Ies mai ieftin cu maşina, da’ parcă cu 40-ul e mai palpitant. În fine… acum că noul job e în oraş, o să mai profit de bunăvoinţa RATT-ului, nu de alta, da’ mi s-a făcut dor. Ah, şi trebuie să salvez planeta.

Şi la fel ca şi pe stradă, casc ochii din autobuz şi îmi fac planuri în minte unde ar trebui să cobor ca să mai rezolv din treburi. Şi tot uitându-mă văd un hornar. Iiiiii, de când nu mai văzusem un hornar… era îmbrăcat în salopeta de blugi, da’ ce importanţă are? Avea perii şi chestie de-aia rotundă cu care freacă hornurile, deci trebuia să fie hornar.

M-a binedispus micuţa mea plimbare şi mă gândesc serios să o repet. Dar ceea ce „mi-a făcut ziua” a fost un porumbel care s-a răhăţit pe mine când făceam curăţenie în grădină, acum vreo jumătate de oră. Da’ nu aşa oricum, ci cu toată puterea, tocmai de la etajul 4. :))

Vă las, că fug să-mi iau bilet la loto, nu se poate să nu câştig ceva după asta şi după hornar.  ;))

Articole asemănatoare

TOPICS