Regreti facultatea pe care ai facut-o?

Întreba Maka acum câteva zile ceva ce eu nu m-am întrebat niciodată: dacă regret facultatea pe care am făcut-o. Deşi i-am comentat, am simţit nevoia să dezvolt şi să duc întrebarea lui mai departe.

Aşa cum unii dintre voi ştiu şi alţii poate sunt curioşi să afle, am absolvit Facultatea de Litere (mare surpriză!), specializarea franceză-engleză. Dacă până în clasa a XI-a eram precisă că voi da la Jurnalism, într-a XII-a nu ştiu ce declick s-a produs în tărtăcuţa mea că m-am sucit şi am ales Literele. M-am apucat de meditaţii şi am învăţat în draci pentru admitere. Mda, „pe vremea mea” încă se mai intra la facultate şi în urma unui examen nu numai a depunerii unui dosar.

Dar! înaine de a da examenul la Litere mi-am depus şi dosarul la nu mai ştiu ce secţie de ingineria mediului or something, după dorinţa tatălui meu. Îşi dorea el să mă vadă om cu funcţie. Bucuria mea a fost că n-am intrat. Totuşi rămăsesem cumva speriată fără un plan de rezervă. „Ce mă fac dacă nu iau examenul? Unde mă duc şi ce se va alege de mine?”

Până la urmă am intrat la Litere, însă la cu taxă. N-am fost chiar aşa sclipitoare să intru printre primii. „Bun”, îmi zic. „Acuma tre’ să trec de partea celor drepţi, adică a celor care nu plătesc.”

Am învăţat fonetica aia şi teoria literaturii, plus istoria culturii şi civilizaţiei Franţei (cu toate castelele şi arhitecţii ei) până mi-au ieşit pe nas. Am citit în primul an de facultate cât nu citisem în toţi cei patru ani de liceu la un loc. Și-am reuşit să trec la fără taxă şi-am reuşit să mă menţin acolo şi în următorii 3 ani. Am avut chiar şi bursă un semestru, prin anul 3, dar în anul 4, nemaiavand pentru ce lupta cu ardoare, m-am cam lăsat pe tânjala. Surprinzător, am luat tot note mari, dar cum toată lumea lua note mari, bursă din laterale, că era limited edition.

Şi după ce v-am povestit asta, să vă spun ce i-am spus şi lui Maka: nu regret nici o clipă facultatea pe care am făcut-o pentru că am ales-o cu sufletul, nu cu gândul la viitor. Nu ma gândeam la ce voi face cu ce-am învăţat la şcoală atâta timp cât ce învăţam îmi plăcea la nebunie. N-am fost o chiulangioaică, ci dimpotrivă, colega de la care toţi îşi xeroxau cursurile pentru că scriam tot şi citeţ.

I-am mai spus lui Makavelis ca mi-ar fi plăcut să fac în paralel ceva specializare în Marketing şi PR, dar pe atunci nu ştiam cu ce se mănâncă. Acum, când mă gândesc la ce m-a ajutat facultatea pe care am făcut-o: să am joburi care-mi plac şi pentru care să pun în aplicare ceea ce am învăţat, fără să fiu nevoită să mă fac profesoară în sistemul ăsta mizer. şi nu mă înţelegeţi greşit, mi-ar fi plăcut enorm să fiu profesoara, însa financiar nu că n-aş fi avut nici o satisfacţie, ci m-aş fi simţit de-a dreptul insultată.