Unde se duc bloggerii care nu mai scriu?

Aseară am făcut curat în Reader, mi-am făcut un excel care cred că o să-mi fie mai uşor de folosit pentru că de fiecare dată când intru şi văd 1000+ de unread items mă apucă groaza şi închid mintenaş. Şi posturile se adună şi eu nu mai ajung să citesc bloguri decât în weekend. Şi cum blogurile sunt sortate în ordine alfabetică… mereu le citesc pe aceleaşi că până ajung la D, L, S, T, deja m-am plictisit de scroll-uit. Să nu mai zic că tot cheful mi-l cheltui dacă zăbovesc în folderul cu „chestii amuzante” unde am tot felul de poze. Aşa că mi-am zis să mă mai dezabonez de la unele pe care oricum nu le citesc. Aşa se face că am verificat multe adrese şi la fel de multe au dispărut. Lumea şi-a şters colţişorul unde nota o idee, un gând, o trăire şi îşi vede de viaţă. Alţii pur şi simplu l-au abandonat, n-au mai dat prin căsuţa virtuală de cam un an sau de mai multe luni. Şi ăsta e motivul pentru care m-am apucat să scriu despre Google Reader. Mă întrebam oare ce s-a întâmplat cu bloggerii care nu mai scriu, oameni în a căror viaţă am pătruns puţin şi pe care i-am simţit aproape, fie prin comentariile pe care le lăsau aici, fie prin ceea ce scriau la ei. Oare ce mai fac? Oare mai citesc bloguri? Oare nu le e dor de lumea asta?

Mă întreb toate astea pentru că eu încă nu mă pot imagina fără blog, încă nu îmi pot vedea viaţa fără rutina zilnică de a scrie, de a citi comentariile, de a verifica statisticile, de a participa activ în discuţiile de pe twitter sau de pe alte bloguri. Chiar dacă am cam rărit-o cu twitterul, din când în când doar intru să citesc, deşi sunt mai mult absentă. Şi atunci îmi vine o idee buclată: oare cei care au renunţat la a mai scrie pe blogurile proprii ni se simt superiori? Abandonul lor înseamnă: „voi scrieţi pe bloguri, eu aleg să-mi trăiesc viaţa”? Faptul că îmi pun întrebările astea nu înseamnă că îi consider pe bloggeri sau pe facebook-işti nişte antisociali, că am stabilit deja că nu-i aşa. Însă mă gândesc la mine şi la felul meu de trai şi îmi dau seama că scrisul pe blog e cam toată distracţia ce mi-a mai rămas. Şi nu pentru că sunt eu vreo antisocială, ci pentru că nu sunt liberă să mă bucur de timpul şi de tinereţea mea. Dar asta e din altă poveste, să revenim la întrebările mele. Cunoaşteţi motivele de abandon ale vreunui ex-blogger? Sau am printre cititori foşti scriitori de jurnale virtuale? Că dacă da, mi-ar plăcea să ştiu ce mai faceţi.