Cozonacul de acasa

Posted by On 17.12.2010 22 Comments

Recunosc, am vrut să pregătesc acest articol altfel. Am vrut, dintr-un exces de zel să mă apuc de copt. Să fac ce abia aştept să fac peste câteva zile, adică să exersez puţin gătitul înainte de Crăciun. Încă nu ştiţi ce simt eu vis-a-vis de Sărbătorile astea de iarnă, da’ mai răbdaţi un pic, o să vină peste câteva zile şi pe alt blog şi explicaţia asta.

Am vrut să coc un cozonac. Deşi v-am bombardat pe twitter şi facebook cu tot felul de statusuri că fac nu ştiu ce friptură, că am nu ştiu ce ciorbă pe foc său că sorb nu ştiu ce shake, mi-ar fi plăcut să mă dau mare că fac un cozonac. Da’ asta a fost una dintre săptămânile  nebune în care s-au adunat o grămadă de sarcini de rezolvat, aşa că, n-am mai apucat să vă ţin la curent cu trăznăile mele din bucătărie.

Şi nici n-o să mai vedeţi un asemenea status pentru că nu mai e nevoie să fac nici un cozonac. Şi totuşi, pe masa mea de Crăciun, oriunde ar fi ea, voi avea unul. Nu orice cozonac, ci chiar acel cozonac despre care eu am auzit la radio si a carei reclama am zărit-o fugitiv şi pe la TV: Boromir.

Nu am cumpărat niciodată cozonac Boromir, dar întotdeauna mi-am spus că trebuie să fie ceva extrem de special pentru că şi la radio, şi la TV se vorbea mereu despre el. Era ca o vedetă internaţională pe care numai privilegiaţii aveau ocazia să pună mâna.

Daaaar, se pare că n-am fost eu destul de atentă (sau de pofticioasă), pentru că Boromir se găseşte în supermarketuri şi hypermarketuri. Însă a trebuit să primesc un mail ca să ştiu asta şi ca să-mi casc ochii că merg la cumpărături.

Acum câteva zile am primit doi cozonaci din ediţia specială de Crăciun, pe numele lor Cozonaci de acasă. Mă tot uitam la ei şi mă gândeam ce victorioasă îi voi pune unul pe masa mătuşii mele şi altul pe masa părinţilor lui Iubi. Numai că oricât mi-aş dori să fac asta, nu puteam scrie un articol fără să fi gustat un pic din ei. Aşa că, salivând ca şi câinii lui Pavlov am deschis cutia şi am tăiat puţin dintr-unul. Pe celălalt îl ţin pentru Crăciun şi mă mai găndesc pe care masă îl voi pune. În funcţie de asta va trebui să mă gândesc şi la ce mesaj să scriu pe el, pentru că ambalajul e foarte mişto şi poţi scrie o dedicaţie sau un gand pentru cei dragi.

Cum arată, vedeţi şi voi în poză…

Dar ce gust are… ei, pentru asta tre’ să-l cumpăraţi şi să-l gustaţi. Pun rămăşag că n-o să mă înjuraţi că v-am pus s-o faceţi. E bun. Atat de bun că abia aştept dimineaţa de sâmbătă să-l mănânc la micul dejun cu un ceai bun şi aburind. Dacă vă plac nucile, stafidele, portocalele şi cacaoa la un loc… he’s your guy. Le are pe toate şi jur că-i o combinaţie excelentă.

N-am avut cred că niciodată cozonac de Crăciun, deşi colindele, tradiţia şi obiceiurile mereu vorbesc despre el. Mă înreb dacă voi respectaţi datina asta, dacă ţineţi musai să aveţi cozonaci pe masa de Crăciun?

Articole asemănatoare

TOPICS