Adio, arme
Autor: Enerst Hemingway
Nationalitate: american
Titlu original: A Farewell to Arms
Anul aparitiei: 1929
Nr. de pagini: 356 (BPT)
Premii: nu
Ecranizare: A Farewell to Arms (1932), A Farewell to Arms (1957)
Nota mea: 0/5
Alte romane de acelasi autor: Batranul si marea
Vai, dar vai cât mi-a displăcut cartea asta. Nu îmi aduc aminte ultima care să-mi provoace o asemenea reacţie.
Am vrut să o citesc datorită acestui film, dar vreme de câţiva ani a rămas doar pe lista de aşteptare. Într-o zi însă am scris pentru roportal un articol despre Hemingway şi pentru a fi pătrunsă de spiritul lui, am ascultat şi melodia asta. Eh, cheful de a citi Adio, arme pur şi simplu m-a invadat. Abia aşteptam să ajung acasă şi să pun mâna pe cartea cumpărată de la Mihaela.
Citesc o pagină, citesc două, zece şi ceva îmi pare în neregulă. A se citi “nu-mi plăcea”. Se iveşte vizita la Bucureşti şi la sediul Books express, primesc altă carte (Marţi cu Morrie) şi pe drumul de întoarcere acasă vreau să continui cu Adio, arme. Ţi-ai găsit. Am abandonat şi m-am apucat de Mitch Albom.
Am reluat cartea lui Hemingway, dar din nou am abandonat-o pentru a citi altceva. Până la urmă m-am încăpătânat s-o citesc, dar sincer nu-mi explic de ce naiba am pierdut timpul cu ea.
Iniţial mi-am zis că e din cauza traducerii. M-am dus la bibliotecă, am luat o ediţie nouă, parcă era mai citibilă. Am prelungit termenul de vreo 3 ori şi tot n-am terminat-o.
Am căutat-o pe scribd să pot compara cu engleza, să mă conving dacă e sau nu traducerea de vină. Dar nu. Nu traducerea e de vină că această carte nu mi-a plăcut, ci chiar Hemingway. Acuma s-ar putea să îi supăr pe cei care au apreciat cartea, pe fanii scriitorului, dar cred că e singurul roman despre care nu pot spune nimic de bine.
Catherine parcă e retardată, aşa vorbeşte şi aşa prostii spune. Dialogurile sunt îngrozitoare, n-au nici măcar o noimă. Teatrul absurd al lui Ionesco sau piesele lui Beckett au mai mult sens şi mai multă sevă decât conversaţiile personajelor din această carte. – am uitat sa scanez o pagina pe care am vrut sa v-o arat, dar se rezolva maine –
Asta nu este o recenzie pentru că nu voi povesti nimic despre subiect. Dragostea aia care m-a făcut să plâng la film e atât de insipidă, încât atunci când ăştia doi îşi fac declaraţii, parcă ar citi subtitrările unui film dat pe mute.
Nu mi-a plăcut prea mult nici Bătrânul şi marea, iar Adio, arme, de la care aveam aşteptari nici atât. Cred că am cam terminat-o cu Hemingway.
N-am citit “Adio, arme” dar “Batranul si marea” mi-a placut mult.
Incearca-l pe Steinbeck, cred ca e mai “prietenos” decat Hemingway, m-a marcat mult mai mult cu “Soareci si oameni”.
eu il iubesc pe Hamingway pentru “Pentru cine bat clopotele”…
Imi aduc aminte ca, studenta fiind, am vazut acest film in vara lui ’89. Cum bine scria Monica, Hemingway este mult mai cunoscut pentru romanul “Pentru cine bat clopotele”.
O saptamana cu realizari!
N-am citit cartea. Tot filmul îl ştiu şi eu.
La capitolul Hemingway stau foarte prost. Îi ştiu mai bine biografia decât opera 🙂 şi-l admir pentru hărnicie, perseverenţă, ambiţie 8spunea că pentru un scriitor nu trebuie să treacă nici o zi fără să scrie măcar o pagină).
Ok… ai inceput cu piciorul stang 😀 mai da-i o sansa. Eu am vazut un pic din filmul Adio, arme, suficient insa cat sa ma faca sa realizez ca nu vreau sa citesc cartea :D! Nuvelele lui Hemingway sunt insa geniale. In stilul lui Salinger. Par fara noima, fara inceput si fara sfarsit, insa chiar patrund destul de adanc diverse probleme. Cred ca o sa-ti placa. Si da, Steinbeck e foarte tare 😀 – Soareci si oameni, Iarna vrajbei noastre, La rasarit de eden. Mi-au placut toate foarte mult :)! Incearca sa le citesti in engleza (traducerea mai omoara din sens :)… cel putin la Steinbeck)
Nu am citit Adio arme, dar am citit Pentru cine bat clopotele..
Initial am fost speriata de dimensiunea cartii, apoi ma speriasem ca o sa fie un roman “doar” despre razboi insa… e mult mai mult. Cand termini cartea parca nici nu-ti vine sa crezi ca totul s-a petrecut in numai 72 de ore…
Serios, ar trebui sa o incerci 🙂
si eu care mi-am facut ditaii lista cu ernest…. ca sa vezi fac si jocuri de cuvinte…
totusi o sa incerc macar batranul si marea…. desi am persoane care recomanda mai multe adio arme.
plus ca sa nu mai zic de povestile de pe kilimanjaro….
Thank you for all of your efforts on this site. My mum really likes conducting research and it’s really easy to see why. A lot of people learn all relating to the lively manner you make worthwhile steps via the website and as well as improve response from some other people on the content and our favorite simple princess is certainly discovering so much. Take pleasure in the remaining portion of the new year. You’re performing a terrific job.
Subscriu. Mai ales ca intr-un fel am fost fortata sa-l studiez (pe larg), avand in vedere una dintre optiunile mele pentru licenta (literatura si civilizatia americana). Daca eram interesata strict de masa vocabularului si de dialoguri imbecile si personaje feminine fara nici un fel de personalitate (dar proaste cat incape), ma duceam la piatza din Dorobanti.
Adio, arme am citit-o in armata fiind…Mi-a placut , nu pentru ca era un mod placut de a iesi din “atmosfera intelectuala” a cazarmii ci pentru ca fiind alaturi de colegi si avand mirosul de uniforma si postav m-a capacitat diferit…Peste un an , revazand filmul, am inceput sa o recitesc…am avut aceeasi reactie..am abandonat-o.