Ziua morţilor e la fel ca ziua îndrăgostiţilor
Nu mai sunt adepta zilei îndrăgostiţilor de ceva vreme deja. De vreo câţiva ani. Totuşi nu sunt împotriva ei şi n-am prea fost de acord cu alţii când spuneau: “Da’ ce? Avem nevoie de o singură zi să ne arătăm că ne iubim? O singură zi în care ne iubim? De ce nu poate fi Valentine’s Day everyday?”
însă acum înţeleg, şi deşi nu sunt de acord nici acum cu întrebările de mai sus, le aplic zilei morţilor. Apropos de asta, o mică paranteză: numai în Banat există ziua asta? Ca Iubi, care e din Baia Mare zice că îi spune Luminaţie şi e altfel. Elena zice că ea până să vină în Timişoara n-a auzit de aşa ceva. Pfff şi mă contraziceam susţinând că e la nivelul întregii tări. Dumiriţi-mă şi pe mine. Am închis paranteza.
De ce există o zi a morţilor? De ce doar într-o anumită zi trebuie să mergem la mormântul celui drag să jelim de faţă cu toţi într-o suferinţa comună?
Am fost ieri să plantez nişte crizanteme. Majoritatea mormintelor erau frumoase, curăţate, luminate, înflorate. E trist că facem asta doar o dată pe an. Pentru că până să moară tatăl meu, mai aveam pe cineva în acelaşi cimitir, pe străbunica mea. şi, la fel ca cei pe care îi criticam ieri, mă duceam şi eu de câteva ori pe an, în special de ziua morţilor. Să fac curat, să aprind o lumânare.
Acum, când suferinţa şi durerea e mult mai mare şi mai proaspătă, n-aş suporta să treacă o săptămână şi să nu merg să aprind o lumânare.
însă nu-mi place să sufăr în public. Mi-e greu şi de faţă cu mama mea. şi tati ştie că e în sufletul meu, nu singur în groapa aia rece şi întunecată. Sâmbătă seara, fiind singură, am avut răgazul să îmi aduc aminte. Mai bine zis, mi-am permis să-mi aduc aminte, pentru că am reprimat orice amintire. Nu duceam nici o întâmplare din trecut până la capat, pentru că durerea era prea mare. Sâmbătă mi-am lăsat mintea să se întoarca în vremurile în care mai trăia şi odată cu ea mi-am lăsat şi lacrimile să curgă. Până n-am mai putut respira. Iar noaptea, tati a venit în visul meu, la fel cum face din ce în ce mai des, în visul ăla recurent în care mami mă trimite la el în dormitor şi unde îl găsesc dormind. 🙂 Chiar dacă la trezire sunt tristă că nu e adevărat, măcar în vis sunt tot cu el…
1 noiembrie-ziua mortilor.
da..stiu si eu de ea de la Schatz.
in austria este zi de sarbatoare si libera si schatz ma intreba aseara daca nu avem si noi liber.
i-am spus ca la noi e in fiecare zi asta daca vrem,nu trebuie o data anume.
Luminatie stiu si eu ca se spune, popular cel putin. Dar e aceeasi chestie parca, tot ,,ziua mortilor”. I se spune luminatie in ideea ca toata lumea merge si aprinde o lumanare pentru cei dragi trecuti in nefiinta.
Si nu ar trebui sa avem nevoie de o zi speciala pentru asta, ai dreptate…
Te apreciez, sa stii..
la mine in moldova nu exista ziua asta
Eu sunt din Sighisoara si la noi exista aceasta zi. Noi ne strangem de obicei toti la bunica mea, mergem impreuna la cimitir cu flori si lumanari si apoi ne intoarcem la ea acasa pentru a manca gogosi sau kurtos kolacs ( sper ca am scris bine) 🙂
la mine in oltenia se sarbatoresc sambetele mortilor. sunt vreo cateva (nu multe, 2 sau 4, nu mai stiu exact) sambete din an.
de ziua mortilor, pe 30 octombrie n-am auzit.
E o sarbatoare de origine catolica, de-aia in restul tarii nu se prea stie de ea (cel putin nu in forma asta).
La Cluj se sărbătorește mai ceva ca cele mai mari sărbători, e plin orașul de flori și lumânări de vânzare. Dar la Ineu și în zona Aradului se ține doar de către catolici.
Sincer la noi, ziua morților se sărbătorește la o săptămâna după Paște și se numește “Paștele morților”, dar până și acest obicei variază de la o localitate la alta 🙁
E un pic complicat cu ziua mortilor, mi mi-a luat mult timp sa inteleg.
Asa cum noi ortodoxi avem Pastele mortilor (care sa fiu sincera nu stiu exact cand este), catolicii au ziua mortilor. Si nu inseamnca ca trebuie sa mergi la cimitir doar in ziua asta, e pur si simplu sarbatoare religioasa foarte veche si a devenit in timp si sarbatoare nationala. Deci mai peste tot in tarile catolice, Austia, Germania, Franta etc 1 noiembrie e si zi libera.
Apoi din cate am mai citit si vorbit cu oamenii am inteles ca la baza 1 noiembrie este de fapt in calendarul catolic sarbatoarea tuturor fintilor si ca apoi daca tot se sarbatoresc toti sfinti, a doua zi, pe 2 noiembrie se face o slujba la biserica si pentru toti mortii care au apartinut bisericii catolice. Dar in timp, cum sunt 2 zile una dupa alta si cum 1 noiembrie a devenit sarbatoare nationala, cele doua sarbatori au cam devenit una singura.
A! Si cu zonele din tara unde se sarbatoreste si unde nu se sarbatoreste… Difera in functie de minoritati. Adica acolo unde sunt si au fost un numar mai mare de sasi sau unguri sau alte minoritati catolice sarbatoarea este cunoscuta si se sarbatoreste. In zone in care nu prea sunt minoritati importante catolice, ca Dobrogea sau Moldova mai nimeni nu stie de ea.
Pentru cei care simt, ziua mortilor este in fiece saptamana. Unii se duc duminica de duminica cu lumanare la mormantul parintelui plecat dintre noi.
Ai perfecta dreptate, sentimentele profunde de iubire sau tristete n-au nevoie de fast sau de lumina reflectoarelor.
Si in Moldova sunt ceva zile de morti, dar nu asa celebre. Joia dinainte de Paste e la fel ceva cu mortii.Doar maica-mea ce mai stie. Nici eu nu am auzit de Luminatie pana acuma.
Cred ca exista in Romania aceasta zi/sarbatoare, dar sub diferite denumiri si probabil ca se sarbatoreste in diferite zile. Poate numai cei care au fost intr-o zona cu influenta catolica o sarbatoresc in aceste zile.
Cei plecati dintre noi si care au fost foarte aproape de noi traiesc in noi prin amintirile pe care le avem despre ei, dupa un timp amintirile dureroase si durerea vor disparea (nu mai are rost sa te supei foarte tare pt ceva ce a fost). Aia cu ziua indragostitilor e o sarbatoare comerciala, pur comerciala si deh Dragobetele e prea taranesc si neoas fata de Valentin’s day 🙂 !!!
Eu merg in fiecare duminica la cimitir pt o lumanare si niste flori puse la mormantul celor plecat in alta lume, poate mai buna; dar duminica trecuta nu am putut sa merg mi-am paradit tzoacla din cauza unor teroristi de maidanezi (data viitoare cand mai atenteaza la mine le voi trage un sut in bot sa plece cantand), autobuz ciuciu, taxiul e prea scump, iar pe jos e cale de vreo ora.
1 noiembrie – o zi ca celelalte 🙂
Astazi, o colega din Craiova mi-a spus ca ea nu a auzit de aceasta sarbatoare.
nici eu nu am auzit in viata mea de ziua mortilor, in ardeal ii spune luminatie!
Asa cum ziceau pers de mai sus. Originea vine de la catolici (Luminatia)…de aceea in alte zone nu se stie.
De asemenea mai este si in Duminica Tomii (la o sapt dupa Paste) si poarta numele de Pastita. De ex la mami in sat se merge si in Joia Mare, dar de ex la 40 de km distanta, la tati in sat, nu se merge in Joia Mare.
Deci depinde de la zona la zona.
Daca va veti uita la stiri, veti vedea ca se pomeneste de zona Ardealului 🙂 (legat de 1 nov si Luminatie).
Asa cum ziceati toti, si eu cred ca nu e nevoie de o zi anume…mie imi pare rau ca nu am mai ajuns de mult la buni la mormant. I miss her so much 🙁
e asa cum spune oana (preluat de la sasii, svabii si maghiarii catolici) … si (imho) e un obicei mult mai inofensiv decat in alte parti (unde se deschide cavoul, se scoate mortul si duce acasa pentru o zi). pe de alta parte, e un reminder la faptul ca avem doar o singura viata (restul fiind promisiuni) … o viata pe care ar trebui s-o traim si nu sa o irosim (“cariera”, “succes”, “bani”, etc.).
Si in Arad e. Si eu stiam ca e la nivelul intregii tari.
Sincer? Habar n-aveam despre chestia asta.
Macar in vise .. mai putem scapa de piatra asta.
sursa: http://www.unexplainedstuff.com/Superstitions-Strange-Customs-Taboos-and-Urban-Legends/Strange-Customs-and-Taboos-Burials-and-funerals.html
“Among the original people of Patagonia in South America, it was the custom to open the coffins of the dead and redress them each year on the anniversary of the person’s death.” … se pare ca-mi aminteam eu gresit “ocazia” … desi si “ziua mortilor” e intr-un fel o “aniversare” pentru morti.
oricum, conform unui documentar, obiceiul inca n-a disparut de tot de pe acele meleaguri …
Sigur ca nu e bine sa ne aducem aminte de mortii nostri doar de sarbatori, insa Biserica Ortodoxa a randuit anumite zile din an cand ducem coliva la biserica si dam pomelnic pentru toti ai nostri trecuti in nefiinta:
* sâmbăta lăsatului sec de carne pentru Postul Paştelui
* sâmbetele din săptămâna a 2-a, a 3-a şi a 4-a din Postul Paştelui
* sâmbăta dinaintea Rusaliilor (Sâmbăta morţilor sau a Moşilor, sau “Moşii de vară”)
* lunea sau marţea după Duminica Tomii (Paştile Blajinilor)
* la Praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august)
* în sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril (zis Sâmbăta morţilor sau “Moşii de toamnă”)
* Joia Mare (Joi Mari) din Săptămâna Sfintelor Patimi
Sambata asta, pe 6 noiembrie sunt Mosii de Toamna. La catolici nu stiu ce randuieli sunt. Te imbratisez!
a). Eu PARCA imi amintesc (de prin lecturi) ca si in satele de munte din Arges se sarbatoreste o “zi a mortilor” (si parca tot in 1 nov – dar nu sunt sigur).
b). FELUL IN CARE si DATA EXACTA CAND – IN VREUN LOC ANUME – se sarbatoreste o zi dedicata celor disparuti dintre noi (sau – a propos – celor indragostiti) consider eu ca sunt mai putin relevante, mai putin importante – “cheia” cred ca sta in verbul folosit (acelasi pe care l-am folosit si eu in propozitia initiala din acest alineat): “a sarbatori”; din cate inteleg eu, acest verb inseamna a atribui o anume semnificatie festiva unui anumit moment (indiferent de durata acestui moment – o zi sau o luna sau doar o ora), semnificatie impartasita de o comunitate intreaga (indiferent cat de ampla este acea comunitate – un grup de prieteni/colegi sau o familie, sau toata populatia planetei, sau o natiune, sau adeptii unei religii – sau membrii unei congregatii religioase).
Cu referire specifica la acest tip anume de sarbatoare (de comemorare colectiva a mortilor, respectiv de celebrare colectiva a dragostei), eu consider ca importanta sa rezida in adjectivul “colectiva”. BINEINTELES ca fiecare dintre noi isi aminteste (mai frecvent sau mai rar, cu mai mult sau mai putin drag) de mortii lui (de toti impreuna sau de fiecare in parte) SI INAFARA acestei zile – respectiv ca indragostitii se iubesc nu numai “la ocazii festive” – dar acea zi anume de sarbatorire are EXACT semnificatia ORICAREI sarbatori: pe de o parte de comuniune, de intarire a senzatiei ca nu esti singur ci ca apartii unei colectivitati, si pe de alta parte de accentuare (poate chiar DE EXACERBARE) a sentimentelor proprii prin impartasirea lor de catre (cu) toti cei din jurul tau (indiferent de amploarea acestui “jur”).
…
5. “Ziua mortilor” nu este in 30 (sau 31) oct, ci in 1 nov. – autoarea doar SE GANDISE la ea sambata, 30 oct.
…
10. Nu neaparat in fiecare saptamana – poate fi si numai lunar, sau chiar si in fiecare zi (dar mai putin amplu, altfel devine psihoza) – si nu neaparat duminica. Iar pt cineva disparut poti sa aprinzi o lumanare si acasa (sau in alta parte) – sau sa te gandesti intens la acea persoana (oriunde te-ai afla) chiar si fara sa aprinzi lumanare.
ziua mortilor e in ardeal si banat pe 1 noiembrie. ca era la catolici si protestanti si s-a extins si la ceilalti.
in alte zone ale tarii(dar si in ardeal) exista ”mosii”, pe 6 noiembrie, care e tot o zi a mortilor.
dragobetele ala in schimb nu e ardelenesc 🙂