Ai naste un copil bolnav?

Am stat mult să mă gândesc dacă să scriu acest post sau nu, odată pentru că am cunoştinţe care se află în situaţia asta, a doua oară pentru că e o chestiune delicată şi îi pot supăra şi pe alţii care mă citesc. Aşa că, o să mă prefac că nu va citi nimeni această însemnare, o să-mi bag capul în pământ şi îi dau drumul…

Gândul de a scrie despre femeile însărcinate cu copii bolnavi mă bate demult, dar, cum ziceam, am tot ezitat să-l pun în scris. Acum, pentru că mi-a dat şi Camytzi puţin elan şi pentru că pe zi ce trece aud de tot mai multe cazuri, îmi spun şi eu punctul de vedere, care nu trebuie interpretat ca un adevăr general valabil, ci pur şi simplu ca pe ceva extrem de personal şi incredibl de subiectiv.

Nu înţeleg de ce unele viitoare mămici se încăpătzânează să ducă o sarcină la termen, când ginecologul le spune că fătul are probleme de sănătate. Că sarcina e dificilă şi că la naştere sau, mai târziu în viaţă, copilul va avea de suferit. De ce se încăpătâneaza să îşi satisfacă plăcerea de a fi mamă, fără să se gândească la faptul că peste câţiva ani, viaţa micuţului  va putea deveni un calvar? De ce se gândesc doar la dorinţa arzătoare de a deveni mămici şi de a-şi strânge puiul în braţe, când puiul ăla porneşte la drum cu o sănătate şubredă care îi va afecta traiul cel puţin la două niveluri (social şi al sănătăţii), dacă nu la mai multe?

Probabil unul dintre răspunsuri e dorinţa de nestăvilit de a fi mamă şi altul ar fi teama că e unica lor şansă. Sunt sigură că acele femei îşi doresc un copil pentru că au în minte imaginea unui copil sănătos care se joacă, învaţă şi creşte normal, şi nu sunt pregătite pentru ce le pregăteşte viaţa. Eu cred că sunt îndrăgostite de un ideal, de o himeră şi pun dorinţa lor mai presus de orice. Puţin cam egoiste.

Nu am de unde să ştiu ce e în sufletul sau în mintea lor, însă ştiu sigur că nu m-aş arunca cu capul înainte într-o asemenea decizie şi ştiu că, în acele momente, viaţa copilului meu ar fi mai importantă decât a mea, pentru că oferindu-i o viaţa plină de vizite la doctori, precauţii, medicamente şi griji constante, îmi pregătesc şi mie un viitor încărcat de probleme.

Am mai spus pe blog, şi nu numai, că îmi doresc foarte mult să fiu mamă, dar mi se face pielea de găină la simplul gând că aş putea să îi transmit o boală genetică. şi din păcate, acest risc e extrem de ridicat în cazul meu.

Iar mamele care au dat naştere acestor copii sunt nişte monstrii.

Later Edit: Ok, mea culpa pentru ultima propozitie. Am scris-o fara sa ma gandesc la context si avand in cap doar ideea acestui post. Toti cei care m-ati corectat, aveti dreptate si va multumesc ca mi-ati atras atentia.