Barbatul pe care NU il vrei, n-ai cum sa-l ai
În ultimul timp mă inspir de pe alte bloguri şi simt nevoia să îmi exprim părerea cu privire la anumite subiecte. Aş fi lăsat un comentariu, dar mă intindeam prea mult, aşa că las răspunsul meu aici.
Monica face un fel de profil al bărbatului pe care NU vrea să îl aibă şi enumeră toate defectele care l-ar descalifica pe individ. Cum ar fi: să nu fie prea fiţos, prea aranjat, prea “bărbat” cu bere, râgâieli şi pete pe haine, să nu aibă prea multe numere de telefon de ale piţipoacelor, să nu fie prea siropos, să nu se dea mare cu abilităţile lui kamasutriene, şi multe altele pe care majoritatea dintre noi le respingem de asemenea.
Acuma, eu nu vreau să zic că nu-s de acord cu ce spune Monica. Sunt intru totul de acord, doar că:
La o anumită vârstă, te prinzi cam cum trebuie să fie domnul şi ce nu eşti dispusă să accepţi de dragul lui. E clar ca bună ziua că dacă nu îţi plac “frumuşeii”, niciodată bărbatul tău nu va fi unul dintre ei. Pentru că pur şi simplu nu v-aţi potrivi. Chiar dacă la început e numai zahăr şi miere, până la urmă tot te va pune să-i numeri pătrăţelele de pe abdomen, să îi pensezi sprâncenele său să îi faci programare la epilat. Deci, why take any chances?
Cât despre apucăturile de porcină ce locuieşte la bloc, nici n-ar trebui să se pună problema, atâta vreme cât deteşti specimenul. Nu e oare şi asta clar că n-ai cum să ajungi în braţele unui asemenea bărbat?
Iar dacă respectivul începe cu laudele de sine şi cu ce ţi-ar face de te-ar prinde… astea-s dume de agăţat fufe şi puştoaice, iar dacă pui botul la vreuna dintre ele, poate că acolo ţi-e locul. Lângă el.
Nu zic că există bărbatul perfect (evident nici femeia perfectă), da’ ce rost are să treci în revistă defectele unui bărbat cu care n-ai cum să ajungi într-o relaţie serioasă.
De-a lungul relaţiei descoperi tot felul de chichiţe care te enervează sau care te supără, dar pe unele chiar le poţi ignora, că fac parte din farmecul respectivului şi uneori ajung să-ti fie drag sau dor de ele. Cu chichiţele alea mari, care sunt de-a dreptul probleme, nu te pune nimeni sa te obişnuieşti… aşa că, move on to the next.
Am vrut sa comentez la articolul ei, dar blogspot-ul nu ma iubeste la lucru 🙂
Ce descrie ea e un barbat relativ normal, cam asa cum isi doresc femeile normale 🙂
Bine,mai sunt o multime de alte “calitati” nementionate in articol care i-ar face viata amara daca s-ar intalni cu ele.
Oricum… daca e sa te loveasca Cupidon cu sageata, o vreme cel putin nu mai judeci corect 😀
Apropo de cât de încurcate-s căile feromonilor, am văzut pe Discovery un documentar în care o tipă povestea că, înainte de a se căsători, îşi spunea că îşi doreşte un tip care să nu aibă chelie, să fie mult mai înalt decât ea şi să fie neapărat mai mare cu câţiva ani. Tipul care acum era bărbatul ei avea chelie, era puţin mai scund decât ea şi avea aceeaşi vârstă.
Mă gândesc că nici nu bănuim ce concesii suntem gata să facem când e să vină clipa aia oarbă.
Desigur, asta fizic vorbind.
Dar farmecul nu constă (doar) în asta.
Înseamnă cu mult mai mult şi e imposibil de explicat.
Poţi spune “îmi place că are umor, ochii albaştri, mâinile frumoase”… dar mai sunt o sumedenie de alţii care au aceste caracteristici.
Încă se fac studii ştiinţifice şi de toate felurile, dar fără rezultate notabile.
Cert e că atunci când e să fie, nu mai contează ce ai bifat tu cândva pe o listă de “vreau să fie aşa, nu vreau să fie aşa”. 🙂
Daca femeia nu il vrea cum se face ca il are? Sau ca il va avea? Realitatea contrazice cele scrise. Multe zic ca nu vod asemenea dobitoci, dar tot in bratele lor ajung, pentru ca ei ofera o oarece stare de aventura. Contraziceti-ma.
mie mi se pare destul de superficiala abordarea ei, am citit si eu postul.
de fapt nu spune ce vrea, spune ce nu vrea. iar intre cele doua e o mare diferenta…
dar e interesant, ca m-am apucat si eu sa ma gandesc la cum as vrea sa fie barbatul meu perfect, si l-am descoperit, punct cu punct…. in barbatul de langa mine 🙂 care chiar daca mai are uneori si niste “defecte” (pe care poate le-as fi trecut pe o lista similara cu cea a Monicai), ele sunt imediat sterse de calitati.
Corect si complet de acord 🙂
M-am bucurat ca ai raspuns aici articolului meu. Si nu pot sa spun ca sunt intru totul de acord cu ce scrii, dar in acelasi timp inteleg compelt parerea ta, cat si pe cea a comentatorilor de aici.
Iau prima data parerea ta. E ok, niciodata NU o sa am un barbat ca cel descris in postarea mea, pentru ca din start il resping, nu consider ca am ceva in comun cu el. Consider ca pentru ei sunt alt gen de fete cu care s-ar intelege perfect.
Eu am scris postarea asta pornind de la un caz real pe care il cunosc si anume: o tipa pe care o cunosc destul de bine mereu ii critica pe barbati, mereu spunea asta DA, asta NU. Pana cand intr o zi s-a indragostit orbeste de un EL ce NU avea nimic din ce vroia ea. A acceptat totul doua luni cat a durat magia, dupa doua luni a inceput razboiul. Un razboi de doi lei, sec, ciudat si de prost gust. Cumva articolul e un fel de autoconfirmare ca nu vreau sa ajung in astfel de situatii niciodata si ca ma cunosc destul de bine si stiu ca nu m-as putea indragosti de un asemenea barbat, poate ca daa, sunt prea transanta si poate ar trebui sa merg pe principiul “Never say never!” dar nu pot sa merg pe principiul asta in ceea ce priveste acest aspect al vietii mele.
Apoi, articolul a fost o lamurire si in ceea ce le priveste pe unele persoane apropiate care mereu ma critica pentru ca nu vreau sa am o relatie cu un EL descris in postarea mea, dar el e indragostit orbeste de mine…dar eu nu pot sa trec peste ceea ce cred, simt si da, nu ma pot indragosti de el, oricate ar incerca el sa faca pentru mine.
El pentru mine ramane un simplu tip altfel decat vreau eu langa mine. Simplu ca buna ziua!
Sper sa nu te deranjeze faptul ca raspund si celor care au comentat aici:)
@crinutza – Eu nu consider ca e un barbat normal cel descris de mine in postarea mea. Dar acum am putea scrie un tratat despre ce e normal sau nu pentru un om sau altul, in cazul de fata pentru mine si pentru tine, Cu siguranta ceea ce e normal pentru mine e anormal pentru tine si invers.
In ceea ce il priveste pe Cupidon, nu l-am lasat pana nu a fost EL care sa aoba ceva in comun cu mine. Si niciodata nu a fost un el descris in postarea mea. SI nici nu va fi, te asigur!
>:D<
@Teodora – Sunt de acord cu tine, dar nu stiu daca postarea mea contine ceva legat de fizic ci doar de niste chestii interioare. Ok tatuajele sunt fizice, dar ce se intampla in interior de simte nevoia sa-si tatueze balauri pe maini?
Catdesore ultima ta fraza, e ok, dar merg iar pe ideea ca da, asa cum spunea si Tomata dragostea te face sa treci peste niste chestii si sa adori altele, dar nu stiu daca eu as reusi sa trec peste niste chestii de la inceput si eu nu sunt perfecta, dar pur si simplu consider ca nu am ceva in comun cu unul ca asculta manele, subiectului lui preferat este fotbalul si in rest e cam absent in tot ceea ce inseamna cuplu.
@Manuel – Permite-mi sa te contrazic. Stiu sigur ca nu voi ajunge in bratele unui barbat descris de mine in postare. Daca cumva se va intampla asta , promit ca te voi anunta!
@Bogdana – De ce superficiala? Si de ce o mare diferenta intre cele doua?
Cat despre ultima parte – ma bucur ca ai langa tine barbatul care e perfect pentru tine si te completeaza:)
@Monica – Din raspunsurile anterioare ai inteles opinia mea:)
Ps. Va multumesc pt ca v-ati spus parerile!:)
monica, superficiala nu in sensul rau ci in sensul ca e mult prea mult de discutat, iar tu cred ca doar ai zgariat un pic suprafata :))
iar diferenta este ca in loc sa cauti si sa te gandesti la ce vrei langa tine tu te gandesti la ce nu vrei. nu stiu cum sa explic mai clar… e ceva similar cu paharul care e jumatate plin sau jumatate gol, depinde de punctul de vedere al privitorului 🙂
plus, consider ca a te focusa pe ce nu vrei te duce intr-un final la a nu mai sti foarte clar ce vrei si poate la a te multumi cu mai putin decat te-ai fi multumit daca ai fi stiut exact ce vrei …
cat despre barbatul perfect, nu cred ca el exista. cred ca exista insa multe compatibilitati, multe puncte de vedere comune si extrem de multe valori comune (astea sunt cele mai importante!). asta ca sa functioneze o relatie a la long.
poate par prea serioasa, dar sper sa o iei ca atare 🙂
Bogdana inteleg perfect ce imi spui, dar era ciudat vreau sa am un barbat fara aia, fara aia, fara aia…
Inteleg perfect parerea ta si cu siguranta ai mai multa experienta de viata, mai multe situatii prin care ai trait…si da probabil sunt transanta si pretentioasa, poate peste ani cand viata va trece altfel peste mine nu voi mai gandi asa!?
Cat despre compatibiliatati, sunt multe si probabl eu mai am nevoie de putina maturitate desi e un paradox:P
Multumesc pentru lamuriri si raspuns:)
@ Monica, apropo de răspunsul pe care mi-l dai: unde scrie în postarea mea că mă refer la postarea ta? 🙂
Mi-am dat cu părerea în general, despre sujetul cu pricina.
Şi dacă tot veni vorba: să înţeleg că fizic n-ai nici o pretenţie? 🙂
Are rost ce a scris, ca sa stim fiecare daca suntem sau nu in publicul tinta al ei
Subscriu spuselor Teodorei. Cand te loveste Cupidon, nimic din ceea ce credeai nu mai are importanta. Am fost mereu atrasa de barbatii bruneti, cu ochi caprui, dar m-am indragostit de unul cu ochii verzi, desi mereu spuneam ca nu o voi face. Visam sa ma marit cu un barbat matur, serios si indragostindu-ma, am ales unul mai jucaus decat un pisoi. Stiam sigur ca vreau un barbat cu care sa-mi inpart pasiunile, dar dragostea a ales in locul meu. Avem putine pasiuni in comun, dar asta nu ne impiedica sa ne respectam, sa ne iubim, sa petrecem mult timp impreuna.
Normal ca e totusi putin probabil sa te indragostesti de un porc, daca reusesti sa il eviti. 😉