Încă 13 filme

Posted by On 29.09.2010 15 Comments

Hai că de data asta m-am mişcat mai repede şi am văzut 13 filme într-o perioadă mai scurtă de timp.

Data trecută am uitat să vă spun că m-am uitat într-un final şi la New Moon. Dacă la Twilight, Edward mi se părea un bunoc şi m-a cam răvăşit, la New Moon mi-a trecut de tot. N-o să bravez şi puţin îmi pasă de comentariile răutăcioase referitoare la saga Twilight. Mă amuz şi mi se par comice toate miştourile făcute pe seama actorilor şi a acţiunii, dar asta n-o să mă îmipiedice nici să mă uit la următoarele filme, nici să citesc cărţile. 3/5

The Kite Runner – l-am văzut după ce am citit cartea, dar de film am aflat înainte de ea. Ca orice ecranizare, nu se ridică la înălţimea cărţii, dar totuşi emoţionează. Oricum cred că ar fi fost aproape imposibil de redat intensitatea cărţii şi încărcătura emoţională. Ah, şi o chestie mişto, la final apare şi Khaled Hosseini într-o scenă. 😛 4/5

Tuesdays with Morrie – Îhî, o altă ecranizare. Din punct de vedere al redării exacte şi al transmiterii sentimentelor, şi-a făcut treaba mai bine decât filmul precedent. Jack Lemon e extrem de expresiv şi filmul e foarte înduioşător. Chiar merită să-l vedeţi şi să citiţi şi cartea pentru o lecţie de viaţa. 4/5

My Big Fat Greek Wedding – l-am văzut la TV, da’ ce contează? Puteam la fel de bine să-l văd şi pe computer sau la cinema. De fapt… la cinema nu cred că mi-ar fi plăcut să-l văd, dar la televizor a fost chiar comic. E cu Aidan din Totul despre sex. 😀 4/5

The Green Mile – revăzut şi plâns din nou. N-am ştiut până nu l-am revăzut că scenariul e semnat de acelaşi Frank Darabont care a scris şi scenariul pentru The Shawshank Redemption (ştiu că ambele sunt două romane de-ale lui Stephen King). Ambele filme sunt printre filmele mele preferate of all time. 5/5

Shutter Island – cum să vă vorbesc eu despre filmul ăsta să nu vă stric surpriza? Mai bine nu vă zic nimic, decât ceea ce ştiţi deja: Leo di Caprio e Actor cu majuscula, iar povestea mi se pare ca îi e deja specifică. Nu cred că aş putea vedea pe altcineva în rolul lui. 5/5

Leap Year – comedioară romantică pe acelaşi pattern pe care-s toate făcute. şi totuşi ceva mi-a plăcut. Nu mă dau în vânt nici după Amy Adams, nici după subiectul cu Irlanda, clişeizat şi atât de des folosit ca şi Roma, Paris şi New York. But still… cred că o fi fost din pricina lui Matthew Goode. 😀 4/5

Toy Story – am evitat desenele astea cam la fel cum evit Star Wars şi Rain Man (nu’ntrebati). Şi vă zic şi de ce le-am evitat: pentru că atâta lume vorbea despre ele şi atâta le ridica în slăvi, încât n-au mai prezentat nici un interes. Şi în plus, Woody ăla era atât de urât. Dar bine că m-am uitat, că m-am spart de râs. După ce am fugit de ele atâţia ani (1995), acum îl aşez în top chiar lângă Ice Age. 5/5

Toy Story 2 – nu puteam să nu ne uităm şi la partea a doua, la cât de fain a fost prima. Şi cum partea a III-a era la cinema (la care n-am mai ajuns), am zis că ne facem temele din timp şi nu aterizăm acolo în necunoştinţă de cauză. Buna şi partea a doua, dar a treia părea cam nasoală din trailer. Oricum n-o s-o ratez. 😛 5/5

Remember me – dacă nu ajungeam în spital la Gheorgheni, nu ştiu când vedeam filmul ăsta. Am auzit multe despre el, mulţi m-au îndemnat să-l văd, aşa că am ascultat. Trist, frumos, mi-a plăcut. Ah, şi nu m-am uitat la el pentru că joacă Rob Pattinson. O surpriză plăcută a fost tipa şi o dulceaţă de fată, surioara lui Tyler. 4/5

Last Station – nu mai ştiu unde am dat de titlul ăsta, da’ am vrut să-l văd că e despre viaţa lui Tolstoi. Mă rog, despre o parte din ea, de fapt, chiar despre ultima parte a vietii lui. Aia în care decide să renunte la drepturile de autor în favoarea mujicilor. Însă filmul nu e doar despre Tolstoi, ci şi despre soţia lui, Sofia Tostaia, interpretata magistral de Helen Mirren. 3/5

L’arnacoeur – ideea mi s-a părut genială şi am savurat fiecare cuvant în parte. Ideea de a desparţi cuplurile nefericite şi de a le face pe femei să înţeleagă că nu sunt iubite şi tratate aşa cum merită e puţin umbrită de americanizarea subiectului: adică finalul fericit putea fi totuşi fericit şi dacă nu se termina aşa. În fine… Am vrut să văd filmul mai mult pentru Vanessa Paradis şi n-aveam nu ştiu ce aşteptări. Până la urmă mi-a plăcut mult. 5/5

Letters to Juliett – altă comedioară romantică, dar cu un subiect puţin mai interesant decât cel din Leap Year. Desigur e veşnica neînţelegere între un el şi o ea, care până la urmă ajung împreună. Ioi, da’ când el-ul e Christopher Egan… şi dacă ar fi o prostie de film şi tot m-aş uita de câteva ori la el. Bine că n-a fost. 😛 4/5

Până data viitoare… aştept recomandări. 😉

Articole asemănatoare

TOPICS