Un pic mai tarziu şi vorbeam pe gratis
Spre deosebire de kinderii din zilele noastre, eu am primit primul celular în clasa a XI-a, mai exact la 17 ani. Deşi eram încântată nevoie mare, nu prea mă foloseam de el pentru că pe vremea aia minutu’ era cam scump, mai ales pentru o elevă fără venituri proprii. Aşa că mă uitam şăgalnic la el şi mă tot sunam de pe fix, măcar să-l aud cum sună. Apropos, ce ringtonuri personalizate pe-atunci, ce melodii preferate pentru fiecare contact în parte? Un ton de apel pentru toată lumea şi la revedere, fără mofturi şi figuri.
Vremurile au evoluat şi am un telefon care sună cum vreau eu, cu care pot să fac orice-mi trece prin cap, doar că mie nu-mi trec prea multe şi atunci îl folosesc la jumătate din capacitatea lui.
Pentru mine, telefonul e telefon, nu mp3 player, nu radio, nu aparat foto. Principala lui funcţie e posibilitatea de a comunica cu cineva rapid şi clar. Şi ieftin, da’ asta nu-i treaba telefonului. Asta e misiunea companiilor de telefonie mobilă, care se întrec să ofere cele mai multe minute, cat mai multe sms-uri gratuite, cele mai avantajoase abonamente, cele mai cele cartele. Oh, de-ar fi fost aşa şi pe vremea mea, ce mă mai conversam eu cu colegele de liceu până târziu în noapte… Cred că le cam invidiez pe adolescentele anului 2010 pentru toate avantajele astea. Mai nou, pe langa toate sutele, miile alea de minute si de mesaje gratuite, pe lângă toate bonusurile pe care le poţi primi cu diferite ocazii, de pe Romtelecom pe Cosmote vorbeşti ca şi cum ai suna pe alt fix. No extra charge. Să nu crăpi de ciudă că te-ai născut prea devreme?
Şi când mă gândesc cât mai vorbeam pe fix cu colegele când nu ne permiteam să ne sunăm pe celular sau când sunam noaptea după ora 23 că era mai ieftin. Acuma, n-ai decât să stai acasă şi sa ihţi suni prietenii, iubita sau iubitul de pe fix pe celular şi nu plăteşti nimic ihn plus, e ca şi când ai vorbi ihn reţea. Mi-a spus cineva, mai demult, că aici se va ajunge, da’ n-am crezut.
În altă ordine de idei, mie îmi place să vorbesc la telefon, şi minutele sunt binevenite de oriunde ar veni. şi dacă nu le am eu, să le aibă alţii şi tot mă bucur 😀
Aceasta a fost o leapşă de la Adi Hădean. Îi invit să vorbească despre pălăvragitul ieftin de pe fix pe mobil pe Dani Sima şi pe Elena Cîrîc.
🙂 ehe, erau mai multe sonerii şi pe vremea aia, aşa, vreo 4-5, numa’ că nu era mare diferenţa între ele
wow..nu stiam de promotia asta de la Romtelecom si Cosmote, un motiv in plus sa renunt la Vodafone!
Ah, eu urăsc să vorbesc la telefon, îmi place doar atunci când sun pe cineva ca să îmi confirme o ieșire, un titlu, o informație etc. Prefer să mă întind la povești personal, stând de vorbă față în față cu persoana respectivă, să îi pot urmări mimica și expresiile chipului etc. Chiar e total neplăcut pentru mine și am o prietenă căreia îi place nevoie mare să mă sune și să-mi povestească toate cele și atunci …. îndur. :))
Tinand cont ca nu imi place in mod deosebit sa stau la povesti la telefon… nu, nu crap de ciuda 😀
Bine, fie, ma pui la treaba, am inteles!
hehe, mersi de leapșă, încerc să o onorez zilele astea 🙂
Eu mi-am cumparat primul telefon, pe la 22-23 de ani, din banii castigati de mine. Nici atunci, si nici acum, nu ma omoram cu vorbitul, desi asa, face to face, is chiar vorbareata 🙂
si cu atatea cai de comunicatie, minute, sms-uri.. nu mai stii ce sa-i zici celui de langa tine :))) pur si simplu zici Alo, esti bine? Pa Paa :)) asta atiunci cand esti si tu o persoana mai culta, de nu stai sa barfesti vrute si nevrute 🙂
eu as fi stat in liceu ore in sir la povesti cu colega de banca pe care abia cu cateva ore in urma o lasasem, apoi a venit vremea marilor iubiri cand descarcam telefonul de 2 ori.iar acum..nu stiu unde sa il mai arunc. cu toate ofertele si cu toate mesajele m.am facut scumpa la vorba.am un buton verde si unul rosu pe care le folosesc strict la nevoie 🙂 atat.
Elena “Proiect” Cîrîc nu va scrie un articol similar deoarece ea nu are acel banner romtelecom si nu trebuie sa faca reclama.
In adolescenta urmarea cum vorbeau la telefonul mobil cei din serialul Beverly Hills, 90210, intraband-ma eu cand voi avea asa ceva.
Primul telefon l-am avut pe la 23 de ani si il pretuiam foarte mult. De atunci am schimbat mai multe telefoane, insa tot functiile de baza le folosesc: SMS si sunat. 🙂
dar pana sa primesc telefon imi fluieram prietena la balcon :))
Peste 10 ani si adolescentele anului 2010 o sa regrete ca nu s-au nascut mai tarziu…si tot asa. Fiindca mereu apar alte lucruri :))
Sincer sa fiu la sfarsitul zilei eu de-abia astept sa scap de telefon si de tot ceea ce suna…are grija telefonul de servici de asta…Vreau sa fiu un om liber
Si noi ne bucuram ac au facuta stia de la ROMTELECOM treaba asta, ca ne saturaseram sa avem 4 telefoane in casa. Acum avem doar trei si speram sa ajungem la 2! 😉
Tot in liceu mi-au luat si mie telefon, pentru ca eram in tara straina si trebuiau sa vada ce fac…
Scump minutul pe atunci eho ho
Eu si acum folosesc un singur ringtone pentru toata agenda.
@Liviu: nu esti singurul! 😛