Prin #timisoaranoastra

Post început sâmbată
Scriu şi eu repede, ca să nu se aglomereze informaţia. Nu de alta, da’ diseară e party din nou şi na, mi-e că poate n-o să-mi mai amintesc multe. 😀

Dacă n-aţi citit încă pe alte bloguri, pe twitter sigur aţi aflat câte ceva din ce s-a întâmplat azi prin #timisoaranoastra. şi cu siguranţă deja ştiţi că a fost minunat şi extrem de bine organizat. Adevărul e că nici n-avea cum să iasă altfel, având în vedere că de la organizatori nu te puteai aştepta să dea greş în vreun fel.

în zori de zi, la 9 şi un sfert ne-am întâlnit la Catedrală, ne-am plimbat prin centru, ne-am oprit la Muzeul Banatului, unde n-am intrat, am ajuns la Operă, am intrat înautru, am luat-o prin Libertăţii, am ajuns în Unirii la Muzeul de Artă, l-am vizitat, am revăzut (cu alţi ochi) colecţia lui Baba, am zăbovit pe băncuţe pentru a mânca papa bun de la KFC, după care am luat-o înspre Piaţa Traian de unde am pornit cu tramvaiul vechi (cel mai mişto lucru) înspre Piaţa 700 – am aflat si eu de unde ii vine numele, apoi Piaţa Maria şi am coborât în Bălcescu. Ne-am dus la Scârţ, am băut o limonadă şi am avut o discuţie extrem de savuroasă despre lumea arabă şi lumea modernă. Apoi am luat-o pe jos înspre Maria din nou, pe malul Begăi, să ne pozăm ca miresele, şi am terminat în Porto Arte unde am băut bere. Ei nefi, io fără alcool. ăsta ne-a fost traseul, da’ ce nu v-am spus e că a fost presărat cu muuulte pauze pentru explicaţii. Ghidul nostru, Dan, a fost bestial. Atâta informaţie despre oraş n-am primit decând trăiesc eu în frumoasa Timişoara şi trăiesc aici de aproape 27 de ani. Am aflat atât de multe lucruri noi şi lucruri pe care, ca timişoreancă, ar fi trebuit deja să le ştiu – cum ar fi locul unde a început revoluţia din ’89. Mai multe, a notat Adelina.

continuat duminică

Deci cum ziceam, turul Timişoarei a fost extrem de enrichissant şi mi-am dat seama abia prin Porto Arte că mă dureau picioarele. Am cunoscut lume incredibil de faină cu care am glumit, am râs, am povestit.

La party-ul pe care îl anunţam la început a fost foarte foarte tare. N-am băut decât suc, dar m-am trezit ca şi când aş fi băut toată noaptea. Nici n-o să vă spun mai mult decât că am jucat mimă. şi la mimă râzi de te spargi, ba când îl vezi pe Crivăţu’ că mimează “arhanghel” sau “scufiţă” (fără să arate înspre mine), ba pe Maka mimând “alură” sau “nomenclatură” – moment de neuitat, mai ales pentru Daniel, cand încearcă Cristi să-ţi explice ce înseamnă nişte semne explicate prin aceleaşi semne şi mai ales când mimeaza “clisma”. =)) La vacă. =)) Să vezi cât entuziasm pe o echipă şi câtă dezamăgire pe cealaltă când se nimeresc cuvinte precum “diateză”, “pauper” sau “perpetuu” (în 3 secunde). şi, desigur, să nu uităm de mirobolantul “aristă”. :)) Echipele s-au tot schimbat, unii au dezertat, alţii au abandonat, da’ vă zic de echipa mea: Bloo, Iubi, Maka, Cristi, Radu (pe cine am uitat?). Ok, mă opresc aici cu mima, că aş putea continua la nesfârsit. Ideea e că io sunt pentru organizarea unor astfel de seri cât mai des. Who’s wif me? 🙂

Cum fac io de obicei o să vă spun câte ceva despre musafirii noştrii ca tare drag mi-a fost de toţi.

Bucureştiul a fost reprezentat cu succes de Corina, mama proiectului, fără de care totul ar fi fost greu de realizat şi pe care m-am bucurat tare mult să o revăd, de Alex Negrea, cu care am apucat să vorbesc mai mult decât data trecută şi care mi-a părut şi mai prietenos şi deschis, Miruna, cu care mi s-a întâmplat la fel ca şi cu Alina CST la blogrip – am dat mâna cordial pentru a face cunoştinţă şi când ne-am dat seama cine suntem, îmbrăţişări, pupături, alea alea, ca doar ne ştiam de-o viaţă, nu? 🙂 Am revăzut-o pe Iulia, care e o fostă timişoreancă pe care am cunoscut-o la schimb de cărţi şi am aflat ce s-a mai întâmplat în viaţa ei de când a plecat de aici. Si Ana. Oh, pe Ana tre’ să o cunoşti ca să poţi spune cât e de cool şi de simpatică şi cum râde din tot sufletul. 🙂

Apoi Clujul ni i-a trimis pe Andrei Crivăţ şi pe Tvdecei. No, cum să vă spun io de ăştia 3? Eşti trist? Ieşi la o bere cu ei şi-ţi trece. Instant, pe loc şi subit. La fel ca Elena, şi io mă aşteptam să-l văd pe Zicu (Răzvan) un munte de om – cum să ţi-l imaginezi altfel cu un aşa nume de renume? Ne-am înşelat pentru că Zicu e unul dintre cei mai zglobii omulteţi pe care i-am văzut io ever. Ah, şi mi-a spus că are două cuvinte care nu-i sunt dragi deloc şi dacă vrei să faci praf limba română, e suficient să pui “capot” şi “borcan” în aceeaşi propoziţie. :)) Florica e o doamnă, nu vă lăsaţi amăgiţi de ce vă povesteşte ea că se întâmplă în capătul satului. 🙂 Alina, că în viaţa reală sub identitatea asta funcţionează, are o voce care mi-a rămas în minte. Mi-ar plăcea să o aud vorbind mai des.

Alba Iulia s-a urcat în aceeaşi maşină (dotată cu staţie pentru tirişti – “drumuri bune şi un weekend cât mai bun, dacă se poate“) cu Clujul şi l-a adus pe Maka înapoi printre sectanţi. După cum l-am văzut io că se simţea de bine, mă aştept să-l revăd pe-aici cât de curând. 😛 Nu-i bai, că şi nouă ne place de el. şi pe Diana, cu care deşi m-am nimerit de vreo 3 ori în acelaşi rând de mers, abia ultima oară am avut inspiraţia să o întreb cine e şi ce blog are. şi când am aflat, aceleaşi îmbrăţişari. 🙂

Nici Oradea n-a lipsit pentru că au fost alături de noi Lilişor şi Siropel. Lili s-a tuns, s-a vopsit şi e într-o formă de zile mari, ceea ce nu se poate spune despre accidentatul Orădean. Bine că evenimentul nu se numea Verde pentru biciclete, că ne făcea cu mâna de pe trotuar 😛

O să îi înşir şi pe bloggerii timişoreni de care îmi aduc aminte. Dacă uit pe cineva, pretty please (with sugar on it) să nu se supere şi să mă tragă de mânecuţă să îl notez la prezenţă: Richie, Daciana, Crina, Dan, Sora, Elena, Nicoletta, Ovi, Corina, Milo, Sirg, Deme, Dani Sima, Ily, Adelina, Alex Bleau, Cristi, Dan Patrascu, Boghi, Raul, Bloo Adi Dragos şi chiar nu mai ştiu cine. ştiu că au fost şi Bogdan şi Mihai de la StartUp Days, dacă am fost eu destul de atentă şi mai câteva persoane care nu ştiu cine au fost.

Am păstrat pentru la final inima acestui weekend. Adică persoanele care au făcut posibil aceasta distracţie în masă, această culturalizare şi această demonstraţie că avem cu ce ne mândri (deşi, vorba vine, e loc şi de muuult mai bine). Aceste persoane au fost mai multe, dar eu vreau să felicit, în special, pe 3 dintre ele: Nebuloasa, Cristina şi Amalia Matei. Când îşi unesc forţele… ei bine, aţi văzut şi voi ce-a ieşit, iar dacă nu… sper să aveţi ocazia să luaţi parte măcar la un eveniment organizat de ele. Jos pălăria. şi mai vrem. 🙂

Să nu uit să zic şi de sponsori, că fără ei… ar fi fost oleacă mai greu: Blue Air i-a adus pe cei de la Bucureşti, Porsche Timişoara i-a plimbat, Hotel Timişoara i-a cazat la Şag la o vilă superbă, cu piscină, KFC ne-a dat tuturor să mâncăm , iar atmosfera a fost întreţinută de trabucuri.com.

Vă mulţumesc tuturor pentru un weekend de neuitat şi, cu siguranţă, de repetat!

Toate pozele