Admirand o femeie puternica si independenta

Posted by On 12.07.2010 33 Comments

Long, long time ago (I can still remember) scriam un post de care azi nu mai sunt mândră. Nu ştiu cât de mândră eram atunci când l-am scris, dar oricum în 2007 credeam cu tărie fiecare cuvinţel. Până nu demult, când cineva, fără să îşi propună şi fără să ştie ce părere aveam eu despre femeia puternică şi independentă, mi-a schimbat atât de radical viziunea, încât acum sunt dipusă să îmi fac mea culpa pe blog şi să accept în văzul lumii că am renunţat la ochelarii de cal care îmi îngrădeau concepţiile. Să accept că am greşit.

Spuneam pe atunci că femeie puternică tre’ să fie aşa şi pe dincolo, decretam lovindu-mă cu cărămida în piept că numai idealurile în care credeam eu şi modelul pe care îl acceptam eu încropesc cu adevărat o femeie puternică şi independentă. Vedeţi voi… acuma după 3 ani, după nişte experienţe acumulate şi după nişte schimbări dramatice în viaţa mea, cuvintele “puternic” şi “independent” au altă definiţie pentru mine.

Pe atunci criticam femeia de carieră, muuult prea robotizată, mult prea prinsă în viaţa ei profesională, mult prea preocupată de interesele companiei pentru care lucrează. Eram condusă în manifestul meu de imaginea femeii pe care o văd la televizor, fără a fi stat vreodată cu adevărat de vorbă cu o astfel de femeie. Dar nu reiau ideile de acolo, pentru că puteţi citi şi singuri. însă, unul dintre lucrurile pe care le păstrez din acel post şi pe care n-o să-l reneg este următorul:în viziunea mea, o femeie e completă când devine mamă. Deşi am înţeles şi am acceptat şi motivele pentru care o femeie nu îşi doreşte copii.

Să vă spun cum văd eu azi femeia de carieră, femeia independentă, puternică, femeia care refuză ataşamente (fie de o casă, fie de un copil). O văd o femeie liberă, care refuzând aceste ataşamente se scuteşte de o grămadă de probleme, de sentimente care i-ar rupe inima, de momente în care alegerea dintre două variante i-ar sfâşia sufletul.

Femeia de carieră pe care am cunoscut-o eu are parte de atâta intensitate sufletească, de atâta bucurie pricinuită de ceilalţi, de o asemenea înţelegere a vieţii cum poate femeia mea puternică, cea cu copii, familie, călătorii n-ar putea experimenta în toată viaţa. Am aflat că femeia puternică îi poate aduce zâmbetul unui om doar cu puterea numelui ei, îi poate crea o clipă de fericire din nimic, am mai aflat că scopul ei în viaţă e să îşi ofere cât mai multă hrană spirituală, deşi pare că mereu munceşte sau mereu studiază pentru a fi mai bună. Am aflat că şi femeia puternică şi de carieră se poate bucura de o carte la fel ca şi femeia despre care am vorbit eu, că nu trece nepăsătoare pe lângă clădirile şi oamenii din călătoriile ei, că ştie să aprecieze o lacrimă şi ştie mereu cum să aline durerea cuiva.

Aveam dreptate când spuneam că “O femeie puternica e aceea care isi alege meseria in functie de placerea pe care i-o aduce, nu pentru satisfactia materiala”, pentru că mi-a fost demonstrat cât de mult îşi iubeşte meseria şi câtă pasiune pune în tot ce face, desi nu eram conştientă de satisfacţia sufletească incomensurabilă pe care i-o aduce jobul ăla pentru care a trudit atât.

Am ajuns la concluzia că femeia puternică se bucură de toate simţurile ei într-o manieră în care poate nici cei mai notorii boemi n-o fac. Gustul, văzul, auzul, mirosul, tactilul sunt toate gâdilate de cele mai rafinate experienţe pentru că şi le oferă şi conform reclamei L’Oreal, le merită.

Acum, stau şi ma întreb: cum să nu fii bucuros să închizi ochii după o viaţă în care nu ţi-ai refuzat nimic, însă ţi-ai sacrificat posibila familie? Cum să nu te desparţi de lume când ai văzut-o şi ai simţit-o aşa cum trebuia simţită. N-o mai compătimesc pe această femeie fără copii, n-o mai blamez pentru alegerea ei de a avea o carieră. O ridic pe piedestalul vieţii trăite, nu visate, nu închipuite, nu dorite.

Articole asemănatoare

TOPICS