Casanova – Povestea vietii mele

povestea vietii mele giacomo casanovaAutor: Giacomo Casanova
Nationalitate: italian
Titlu original: Histoire de ma vie
Anul aparitiei: 1822 – 1828 (prima traducere) 1826 – 1838 (editia Laforgue)
Premii: nu
Ecranizare: Casanova (2005), Il Casanova de Federico Fellini (1976)
Nota mea: 8/10
Alte romane de acelasi autor: nu

Uf, au trecut mai bine de două luni de când n-am mai terminat o carte. Am început vreo 2 între timp dar le-am lăsat baltă pentru că nu erau nici prea captivante şi nici nu aveam starea necesară pentru a mă delecta cu lectura. Da’ într-o zi m-am îmbiat singura şi am scos din biblioteca Povestea vieţii lui Casanova. Mă gândeam că nu poate fi ceva solicitant, ceva care să mă consume sufleteşte mai mult decât mă consumă deja viaţa mea.

Într-adevăr a fost o lectură uşoară de o săptămână şi un pic, care mi-a readus bucuria de a citi şi foamea de a devora literatură. însă o să mă rezum tot la cărţi uşurele, că nu e momentul să mă arunc în vâltori nebănuite.

Despre Casanova, toată lumea ştie un lucru: că era un afemeiat şi orice fustă sau rochie îi apărea în câmpul vizual, acesta era cuprins de o erecţie subită. Greşit! şi în acelaşi timp nu complet. într-adevăr îi plăceau femeile, iar frumuseţea unora dintre ele îl subjugau fără drept de apel. Toate femeile despre care vorbeşte în memoriile lui erau de o frumuseţe nemaiîntâlnită, cu chipuri de păpuşă sau coborâte parcă din tablourile marilor pictori ai lumii. însă ce ne scapă despre aceste femei, ce nu cunoaştem dacă nu îi citim povestea lui Casanova, e că toate aceste femei erau inteligente. Stimulat de isteţimea acestor frumoase, Casanova le cade pradă lor, deşi realitatea ar putea să contrazică acest fapt, îndrăgostindu-se cu adevărat de fiecare dintre ele. De vreo 2 sau 3 ori se gândeşte chiar să-şi pună capăt zilelor pentru că nu se poate bucura de plăcerile oferite de vreuna dintre ele, alteori se simte atât de jignit de respingerea uneia, încât îşi face bagajele, îşi strânge jucăriile, se urcă pe-un vapor şi pleacă. Iar alteori îi este deosebit de uşor să obţină ce râvneşte, după care ia drumul altei destinaţii unde probabil îl va aştepta o altă aventură carnală.

Un astfel de bărbat care iubeşte femeile şi pe care femeile îl iubesc deopotrivă, nu se gândeşte la căsătorie. Dar când Casanova o găseşte pe cea cu care e convins că vrea să îşi unească destinul, ce să vezi? Era fiica-sa, mă! Puţin telenovelistic, altfel n-ar avea farmec, dar totuşi nu e de mirare, având în vedere că zborul lui din floare în floare l-a făcut să-şi asume acest risc de prea multe ori. Află la timp, înainte de a păcătui cu ea, însă nesimţind faţă de ea treburi paterne, n-are nici o jenă când dorinţa devine insuportabilă. şi cum nici fata nu se prea împotriveşte, ba dimpotrivă e chiar dornică, se mai întâmplă de câteva ori.

Ce mi-a plăcut foarte mult a fost lipsa vulgarităţii. Un stil atât de preţios şi de elegant încât trebuie să citeşti anumite pasaje de vreo 2 ori ca să te prinzi daca într-adevăr s-a întâmplat ceva sau nu. Nici o urmă de pornografie, de întinare a actului sexual prezent în atâtea pagini şi capitole. Cu excepţia câtorva cuvinte, nimic din cartea asta n-o poate incrimina de prea multa lejeritate în exprimare.

O recomand.

10 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge