Sherlock Holmes

Sunteţi de acord cu mine când zic că unele filme trebuie văzute la cinema, nu? Nu toate, că multe nu sunt bune, multe sunt searbede si banii se duc degeaba pe bilete şi popcorn.

Sherlock Holmes evident că nu face parte din a doua categorie, pentru că, pentru mine, a fost unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în ultimul timp. (în afară de Law abiding citizen). Cu trupa de bloggeri*, ne-am aşezat în rândul 4 în sala 1 de la Cinema City în aşteptarea mult mediatizatului film – îl aşteptasem încă de pe vremea când am fost la  Ice Age 3 şi am văzut trailerul.

Să nu care cumva să uit să vă zic că am văzut şi eu, în ultimele momente trailerul de la Alice în ţara minunilor. OMG! OMG! Abia aştept să îl văd şi pe ăla, la fel ca şi The Imaginarium of Doctor Parnassus.
şi acum, după toată întroducerea asta inutilă pentru mulţi dintre voi, dar relevantă pentru mine, să vă zic una-două chestii despre film.

Io nu-s la curent cu peliculele regizate de Guy Ritchie, da’ Sherlock Holmes chiar mi-a lăsat o impresie foarte bună cu privire la acest aspect. Actorii (Robert Downey Jr, Jude Law şi Rachel McAdams), să nu mai vorbesc. Mi-au plăcut toţi, iar frumuseţea candidă a lui Rachel şi trupul minunat lucrat al lui Downey Jr. m-au fermecat. Jude Law, cu mustăcioara lui m-a pus un pic pe gânduri, drept pentru care aştept Dr. Parnassus să îl revăd în adevarata lui splendoare.

Despre film în sine: dacă eşti fan House şi vezi Sherlock Holmes… aproape că ai fi spectator la acelaşi lucru, atât doar ca Watson are mai multe cojones ca Wilson şi Holmes e uuuun picuţ mai soft decât House, da’ la fel de atent, inteligent şi suspicios, la fel de determinat să îl facă pe Watson să nu se căsătorească, la fel de stângaci în preajma femeii pe care o iubeşte, la fel de obsedat de rezolvarea puzzle-ului. Despre acţiunea filmului… e simplu: unu’ Blackwood se dă mare magician care învie din morţi şi care plănuieşte să preia controlul lumii. Evident că Sherlock tre’ să rezolve misterul, să-l oprească din pornirile sale anarhiste şi să îl bage la zdup. în toate acţiunile lui, Sherlock e ajutat de Watson, care mai nu vrea, mai se lasă, intrigat şi ispitit fiind de entuziasmul fratelui său de sânge. Simpatic în film e şi bietul căţel pe care detectivul face tot felul de experimente, da’ care îşi revine de fiecare dată pentru că e deja obişnuit.

Nu mai zic altceva decât că e un film pe care musai să-l vedeţi şi faceţi bine să mergeţi la cinema – nu zic asta să le aduc lor clienţi, că n-avem nici un contract, ci pentru experienţa care nu se compară cu cea din faţa monitorului care lipseşte cu desăvârşire.

Trupa: Camytzi, Clawd, Iubi, Rob, Ovi, Richie, Luci + 2 prieteni de-ai lui cu care n-am apucat să fac cunoştinţă.