La Viena intre 2009 si 2010

Aşa, şi ziceţi că a început 2010-le. Ok, să vedem ce poate şi el.
De început l-am început bine, cu voie bună şi dans, cu râsete şi cu aceeaşi uimire şi admiraţie pentru ospitalitatea oamenilor. Da’ până să vă povestesc cum a fost minunatul moment de la ora 0, am mult mai multe să vă spun înainte.
Sau poate ar trebui să fac două posturi… hm… Ba nu, îl împart pe ăsta in mai multe paragrafe.

Viena

Pentru mine a fost deja a treia oară când am păşit în capitala austriacă, deşi prima oară nu se pune, că în afară de Dunăre, Stephans Dom şi un mall n-am văzut mare lucru. A doua oară însă am puricat-o mai bine şi mă declaram mulţumită şi dacă n-ar mai fi urmat o altă vizită. Acuma, nu zic că nu mi-a plăcut, dar din punct de vedere turistic, Viena nu mai prezintă nici un interes. Adică, de bună voie, nu m-aş mai duce a patra oară. Bun.

Revelionul

Spre deosebire de Budapesta de anul trecut, Viena so rocked! Pe lângă că aveau standuri în oraşul vechi unde puteai cere informaţii despre programul din seara de 31, mai puteai să îţi iei si pliante în care îţi explica în 3 limbi ce urmează să se întâmple şi unde.

Pe mine mă interesa un spectacol ce am crezut eu că erau dansuri de epocă ale unor oameni îmbrăcaţi în costume de-alea faine. Da’ n-a fost ce-am crezut eu, de fapt nu cred că a fost nimic de genul, doar oameni care puteau să valseze liberi pe stradă. Eh… asta e.

în schimb am fost la 3 concerte: Michael Jackson, Bryan Adams şi Robbie Williams. Eh? Ce ziceţi? 😛 Nu au fost ei în persoană, mai ales că bietul Michael nici n-avea cum, ci nişte formaţii care aduceau un tribut acestor artişti cântându-le muzica la indigo. Formaţia Bad Powells am prins-o mai pe la sfârşit, ca fusesem ocupaţi cu învartitul în jurul Vienei să ne găsim drumul, pe cei care au cântat repertoriul lui Bryan Adams i-am abandonat după 3 melodii că am plecat în cautarea sălii de bal pe care voiam să o vad eu şi am luat ţeapă. în schimb The Robbie a fost… cum să zic io?… aproape ca the real Robbie. Dacă nu eram acolo şi nu îl vedeam pe ăla de pe scenă, aş fi putut jura că e Robbie (n-am gasit chiar nici un link sa va arat). Chiar foarte fain. Of, nu vine şi ăsta în România, că aşa aş merge la un concert…

Acolo, în faţă la Rathaus, ne-a prins ora 12, într-o mare de oameni veniţi din toată Europa, cine ştie, poate şi de peste ocean, între italieni, francezi, austrieci şi nemţi, între oameni cu tot felul de chestii pe cap (ba porci, ba peruci, ba baloane împletite, ba ochelari cu luminiţe), între oameni care după ce s-au pupat şi şi-au urat un an mai bun, au început să se învârtă pe acordurile valsului vienez. După care, am dansat pe vreo două melodii dintre care una era Let’s get loud si cealalata Amadeus. Artificii, petarde şi tot arsenalul că doar era Revelion. şi pe la 1 am ajuns acasă şi ne-am culcat. Umblaserăm toată ziua. 😛

Pe 1 am fost la Bratislava pentru câteva ore, să (re)vedem castelul Hrad şi centrul istoric, OZN-ul şi Dunărea. Am ajuns acasă cu dureri de picioare şi am bagat mai multe ture de Nu te supăra frate.

Drumul

N-am avut GPS, nici hartă, doar indicatoarele de prin oraşe, de pe autostradă şi memoria fotografică a lui Iubi. Nici nu ne-am rătăcit, decât de câteva ori, şi după spusele Elenei, ne-am descurcat “mai mult decât OK”. 😀 Ne-am cam încurcat prin Szeged că e deviată ruta din cauza unor lucrări, ne-am dus cu vreo 15km în direcţia Budapestei, când de fapt trebuia să mergem spre Viena, şi ne-am mai învârtit de vreo 2 ori în jurul oraşului că nu găseam un nenorocit de indicator care să ne scoată pe autostrada.

Cazarea

Ne interesa să ieşim din oraş pentru că n-am fost cazaţi chiar în buricul târgului, ci la 15km de Viena, la EuroHotel. Trebuie neapărat să vă spun cum am ajuns aici. La recomandarea lui Bloodie, şi implicit a familiei Sirb, am intrat în contact cu domnul Lucian, care are pensiunea Lucinel. L-am contactat pentru 2 camere, dar pentru că nu mai avea nimic liber acolo, ne-a propus o camera dublă, în care să stăm 4 persoane. La preţul oferit, am acceptat pe loc. O persoană avea de plătit 88 de euro pe 4 nopţi (adică 22 euro pe noapte), iar micul dejun era inclus în preţ şi parcarea era gratuită. Despre dl. Lucian trebuie să vă spun că e un om deosebit, care ştie să aibă grijă de oaspeţii lui şi pe care vreau să îl recomand cu toată căldura. După ce ne-a dus în cameră să ne cazeze, ne-a spus unde să găsim parcări gratuite, unde să mâncăm bine şi ieftin, cum să ajungem la Shopping City (SCS), cum să ajungem mai repede la Schonbrunn şi unde să parcăm moca. Ne-a scutit de multe cheltuieli şi dacă mai aveam un GPS în plus ni l-ar fi dat cu dragă inimă, dar pe toate cele 10 pe care le avea, le dăduse altor oaspeţi. Nota 10. Ah, despre cazarea în sine, tot nota 10. însă nu şi dacă eşti fiţos. Am dormit 4 persoane în cameră, în 2 paturi duble, extrem de încăpătoare, caldură de stăteam în pantaloni scurţi, curăţenie, schimbatul prosoapelor zilnic şi televizor cu sonor reglat la jumătate, astfel încât să nu deranjezi pe nimeni şi nici alţii să nu te deranjeze pe tine. Micul dejun se servea de la 5 dimineaţa până la 10 şi de la 3 feluri de pâine până la 6 sortimente de ceaiuri, puteai mâncă până expolodai. Pentru noi a fost pefect.

Ca o concluzie: ne-a plăcut şi ne declarăm mulţumiţi de cum ne-am început anul. 🙂 La anul, sper să mergem un pic mai departe. 😀

Mai multe poze de la Viena si de la Bratislava.