2009 retrospectiv

Disclaimer: acest post e din cale-afarã de lung, probabil mulţi n-o sã ajungeţi la capãtul lui, dar pentru mine, acest post trebuia sã existe.

Ziceam anul trecut cã 2008 este cel mai prost an din câţi mi-au fost daţi sã trãiesc pânã acum. Am aşteptat anul 2009 cu speranţe multe, cu superstiţii de genul: “e numãr impar, tre’ sa fie bine” sau “e 9 în coada lui, cifra mea preferatã, n-are cum sã-mi meargã rãu”. Acum, când trag linie… îmi dau seama cã anul ãsta nu mi-a mers chiar rãu: am primit-o pe micuţa Polo, pe care o iubesc ca pe un membru al familiei, am fost în concediu la Barcelona, mi-am schimbat jobul în plinã crizã economicã… pretty good.

DAR, m-aş fi bucurat de toate astea dacã contextul în care s-au întâmplat n-ar fi fost unul aşa de trist. Vacanţa la Barcelona s-a petrecut imediat dupã splenectomia tatãlui meu, schimbul de joburi tot pe-atunci şi acum excursia de Revelion de la Viena, în care o sã plec maine, are pe fundal promisiunea unei operaţii la inimã ce o sã se întâmple în ianuarie. Nici nu vreau sã vã vorbesc despre toate gândurile mele, despre toate temerile, lacrimile, coşmarurile şi nopţile nedormite, despre cum aş vrea sã opresc timpul în loc şi sã nu vinã luna ianuarie aşa de repede.

Scoasã din acest context, viaţa mea n-a fost tocmai grea, dar din nefericire, nu pot sã o scot din el, drept pentru care, 2009 rivalizeaza cu 2008 la titlul de “cel mai trist an din existenţa mea”. De la 2010 nu am aşteptãri, nu am speranţe, nu am nici mãcar planuri. Anul ãsta m-a învãţat cã orice aşteptate îţi poate fi rãsturnatã, orice speranţã se poate dovedi falsã.

Pe capitole, anul ãsta a însemnat:
anul cu cele mai multe lecturi – niciodatã, nici mãcar în facultate n-am citit aşa de mult cât am citit în 2009.
anul cu primul zbor, spre oraşul pe care, pânã la ora actualã îl consider cel mai frumos: Barcelona
anul cel mai bun pentru blogul meu, de câteva sãptãmâni mã lãfãi în top 50 bloggeri din România, da’ nu ştiu cât mai întârzii pe-acolo. 😛

Pe modelul anului trecut, pe luni, lucrurile stau cam aşa:

ianuarie:
– a fost destul de linişte în afara unui Red party cu bloggeri

februarie:
micuţa Polo a venit pe nepregatite, nici mãcar nu ştiam cã a venit pentru mine
– m-am plimbat pe la tot felul de doctori: dentist, ginecolog, endocrinolog
– am fost la Nyiregyhaza

martie:
– am recunoscut cã imi plac sânii şi am propus o expoziţie
– am fost la sat

aprilie:
– au inceput sã vinã posturile plãtite
– am fost la Siria, Castelul Corvinilor (i-am cunoscut live pe Denisuca şi VisUrât) şi prin judetul Maramures
– m-am amorezat de House MD

mai:
– blogul a implinit 2 ani
– am fost la remodelare corporala si nu prea mi-a placut
– am dat jucarii pentru niste copii nevoiasi
– a avut loc primul scandal din blogosfera timisoreana in care am fost direct implicata
– mi-a fost suspendat blogul din cauza unor neîntelegeri între membrii firmei unde era gãzduit

iunie:
– a inceput colaborarea cu inpanamea.ro – munca voluntara mai bine zis
a murit Michael, veste pe care am suportat-o cu muuulte lacrimi – da, am fost fanã
– scriam despre cum m-am însãnãtoşit psihic… nu ştiam ce urmeazã sã se întâmple.

iulie:
– excursie bestialã la Arsenal Park
mi-am dat demisia pentru a mã angaja la altã firmã
– încep vizitele la spital cu tatãl meu şi implicit ganduri negre ca noaptea

august:
– a aparut un articol despre blogul meu în FHM
– am fost o sãptãmânã la Barcelona
Barbie a venit la Timişoara şi m-am bucurat sã o revad, l-am cunoscut si pe Mihai
– am ratat concertul Madonnei pe care aş fi vrut foarte mult sã îl vãd
– am scris unul dintre cele mai personale posturi de pe blog
– am fost cu bloggerii la paintball, ceea ce mi-a plãcut foarte mult

septembrie:

venirea toamnei m-a bucurat ca în fiecare an
– am fost cãlãtoare prin Oradea, singurã şi fãrã muzicã
– am fost invitatã la Plai, am fost în toate cele trei zile şi mi-a plãcut mult
– v-am povestit despre bunicul meu care a implinit 94 de ani şi care acum la final de an a fost aproape pe moarte, dar se pare cã încã nu e pregãtit sã ne pãrãseascã.
– m-am revoltat împotriva bloggerilor mari vs. bloggerii mici

octombrie:
breakdown nervos pe blog cauzat de nesfârşitele probleme de sãnãtate ale tatãlui meu, şi o dovadã absolut uimitoare şi impresionantã de umanitate din partea voastrã
– am fãcut o gafã cu schimbarea temei blogului, pentru care m-aţi sancţionat şi pe care am schimbat-o rapid
– am împlinit 26 de ani
– am fost la concertul Vama
– am participat la Verde pentru biciclete, cea mai frumoasa ediţie
am cunoscut o grãmadã de bloggeri din alte oraşe (Lilişor, Orãdeanul, Piticu, Tiberiu Lovin)
– am primit o carte prin intermediul unei lepşe vii

noiembrie:
– super party de Halloween, m-am costumat în şcolãriţã şi m-au recunoscut câţiva foşti colegi de şcoalã
– l-am revãzut pe Scorţişoarã
– am fost cooptata în echipa Tweetmeet şi am participat la prima editie foarte reusita
– am organizat prima ediţie a Clubului de joc şi a ieşit foarte bine
– am vrut sã vãd Alba Iulia de 1 decembrie, dar din nou situaţia de acasã m-a împiedicat… sper cã la anul…
– mi-a fost doooor de muzica
– am ajutat un cãţel sã îşi gãseascã stãpân

decembrie:
episod trist pentru Timişoara şi o eroare capitalã a primarului
– am citit prima mea carte în englezã şi a fost superbã
– am fost la Porche Timişoara, la un drive test cu Audi A4 si Skoda Octavia
– am devenit dependenta de Twitter şi prin intermediul lui am cunoscut şi mai mulţi oameni faini
– am colindat copii de la un centru de plasament din Timişoara
– am convins o mânã de oameni sã se trezeascã la 8 jumate pentru o cafea
– am trimis un mail de Crãciun şi rãspunsurile pe care le-am primit mi-au umplut inima de bucurie, cred cã ãla a fost spiritul Crãciunului pe care altfel nu l-am simţit
– mi-am petrecut ziua de Crãciun în pijama, în pat, cu televizorul pornit, cu un ochi pe twitter, şi cu o carte lângã mine din care am citit câteva pagini.

Mã pregãtesc sã vizitez Viena şi poate şi Bratislava pentru a doua oarã şi o sã fac tot ce-mi stã în putinţa pentru a mã simţi bine şi pentru a mai uita de necazuri. Pentru ce urmeaza din ianuarie… va trebui sã fiu peste mãsurile mele de puternicã şi rezistentã.
Vã doresc un 2010 cu mult mai bun decât asta care se încheie.