Delirul

Autor: Marin Preda
Nationalitate: roman
Titlu original: Delirul
Anul aparitiei: 1975
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 9.5/10
Alte romane de acelasi autor: Morometii, Cel mai iubit dintre pamanteni, Viata ca o prada, Marele singuratic, Jurnal intim

Marin Preda este unul dintre scriitorii, dacă nu chiar singurul scriitor, care îmi dau o stare ciudată, indescriptibilă, inefabilă, pe care mă chinui să o pun în scris. Nici măcar nu ştiu dacă pot pentru că, deşi am citit cinci dintre romanele lui , Delirul este prima despre care vorbesc în scris.

N-aş putea spune de ce Marin Preda mă fascinează în felul ăsta, de ce personajele lui mi se lipesc de suflet, dar cert este că de fiecare dată când am un roman de-al lui în mână e ca şi când urmează să mi se dezvăluie răspunsuri căutate dintotdeauna, ca şi când sunt pe punctul de a mă îndrăgosti şi oricum sfârşesc prin a mă amoreza de vreunul dintre personajele lui. Acum s-a nimerit să fie al lu’ Parizianu, flăcău chipeş şi deştept, care pleacă din Siliştea Gumeşti să se facă jurnalist la Bucureşti. Abilitatea fermecătoare cu care Preda smulge, de-a dreptul, cititorul din cadrul rustic pentru a-l aşeza, pe nepusă masă, ca spectator la o scenă necunoscută, unde împreună cu personajul principal, se simte însingurat şi tot împreună cu el descoperă viaţa ca şi când el ar trăi în ea, îmi creează senzaţia că am ieşit dintr-un roman şi am ajuns în altul.

Ştefan Paul este un tânăr ţăran şcolit, nepot de-al lui Moromete, urât de ceilalţi vlăjgani de vârsta lui. Odată şcoala terminată, fără meserie învăţată, pleacă din satul natal să-şi încerce norocul în presă, sub oblăduirea unui Mare Ziarist. Norocul îi surâde, pentru că de la prima întâlnire cu Patriciu, şeful ziarului Ziua, Ştefan îl cucereşte şi este angajat pe loc. Luat sub aripile protectoare ale patronului şi ale lui Nikki Dumitrescu, băiatul este pregătit să îşi înceapă noua viaţă.

Nikki îl îmbracă, îi găseşte o garsonieră frumoasă şi îl invită la masă la el acasă unde îl pune să-i povestească despre el. Ştefan îi povesteşte despre Ioana, fata din satul lui, care îi cade cu tronc şi căreia îi promisese că dacă totul va fi bine, o va aduce şi pe ea la Bucureşti, despre familia Moromeţilor, de unchiul său Ilie şi despre cei trei veri ai lui fugiţi de acasă pentru a se realiza la Bucureşti.

După ce sora lui Nikki, Luchi, îl invită să petreacă Revelionul cu ei, Ştefan se îndrăgosteşte de ea, ea i se dăruieşte, dar legătura este şubrezită de un anumit comportament al băiatului. O uitare de sine şi de restul lumii nemaiîntâlnită la nimeni. Datorită acestei uitări şi a căderii în contemplaţie este atât de neînţeles şi judecat în satul natal. Nu ştie cum să-i explice şi ce să-i motiveze lui Luchi când aceasta se supără că el n-a căutat-o după ce s-au iubit.

Motivul pentru care Ştefan uitase de ea erau vremurile tulburi în care legionarii făceau legea şi generalul Antonescu era prieten cu Hitler. Cu ocazia asta am mai găsit şi am asimilat o piesă din marele puzzle al istoriei româneşti pe care eu n-o stăpânesc aşa de bine.

Delirul nu este un roman de dragoste, deşi în paginile lui, iubirea dintre Ştefan şi Luchi te duce de la extaz la agonie, la fel ca şi pe el. Ah, nu v-am spus, dar poate aţi observat şi voi, personajele lui Preda dansează aşa de frumos, atât de fascinant, n-am mai întalnit în nici o altă carte un sentiment aşa puternic în timpul dansului. Să nu trec de capitolul ăsta, trebuie să-mi mărturisesc impresiile ambivalente lăsate de Luchi. La început am adorat-o, am fost convinsă că doar ea îl poate iubi pe Ştefan aşa cum merită, dar spre sfârşit m-a dezamăgit total cu comportamentul ei de femeie fatală şi care speră că bărbaţii vor alerga după ea la nesfârşit.

Delirul nu este un roman istoric, deşi aproape trei sferturi din conţinutul lui vorbesc despre Hitler, Stalin, Anotnescu şi război. Preda inserează în paginile lui scene din viaţa acestor trei conducători, episoade din familiile lor care pentru un moment îi umanizează şi ne face să uităm de crimele îngrozitoare pe care le-au săvârşit.
Delirul este un roman total, la fel ca şi Cel mai iubit dintre pământeni.