De ce nu citesc in alte limbi

Zilele astea am timp să cuget la cărţi şi să scriu despre ele mai mult decât am făcut-o până acuma, spre disperarea unora care intră aici şi încă speră să găsească expoziţii de sâni sau funduri (apropos, pentru asta veniţi mai la toamnă).

Unul dintre lucrurile pe care evident că am uitat să le zic cu ocazia asta, mi-a oferit subiectul acestui post. Era printr-o leapşă întrebarea “în câte limbi aţi citit literatură?” Pai eu am citit în franceză şi în engleză, în afară de română bineînteles. dar în engleză n-am citit romane întregi, doar mici paragrafe şi fragmente pe care ni le aduceau la şcoală să facem studiu pe ele. Deci nu cred că se pune.

N-am probleme cu franceza sau cu engleza, că doar le-am studiat 4 ani zi de zi, plus anii de generală şi liceul. Adevărata problemă în a citi în altă limbă decât cea maternă rezidă în faptul că nu simt cartea aşa cum o simt când o citesc pe limba mea. O înţeleg dar rămâne la un stadiu mult prea cerebral pentru a lăsa emoţiile să îmi invadeze simţurile. O percep la nivel de limbă, fără să îi gust mesajele. Un citat dintr-o carte în română are mult mai multe şanse să fie extras de-acolo decât dintr-o carte în limba în care afost scrisă.

Îmi veţi spune că prin traducere se pierd multe întelesuri pentru ca traduttore traditore, nu? Aşa-i, nu contest. Multe cărţi bune au de suferit pentru că traducerea e infectă. Mie de exemplu nu mi-a plăcut Amsterdam din cauza traducerii. Lumea Sofiei conţine câteva expresii traduse mot-a-mot din engleză fără a fi adaptate la expresiile româneşti. Urâtă treabă şi e cu atât mai urât cu cât cititorul percepe asemenea greşeli.

Apoi, să ne gândim câţi dintre noi folosesc expresii în română şi vorbesc romgleza pentru că unele chestii sunt mult mai savuroase exrprimate în limba lor de baştină. De ce atunci nu pot citi un roman în engleză? Curios.

O altă explicaţie ar mai fi şi incapacitatea de a reţine întâmplările pe care le citesc. Din romanul Monsieur şi din piesa lui Anouilh, Antigone, nu mai reţin nimic. În timp ce dialogurile din Ciocarlia sau din piesele lui Sartre îmi gâdilă amintirile şi acum.

În bibliotecă am o singură carte în engleză pe care o voi citi pentru că am primit-o cadou şi pentru că sunt curioasă cum e totuşi să citeşti o carte întreagă în engleză. Poate îmi place şi poate mi-e mai la îndemână ca în franceză. Dacă îmi place continui, dacă nu, o să îmi confirm teoria.