De ce nu citesc in alte limbi
Zilele astea am timp să cuget la cărţi şi să scriu despre ele mai mult decât am făcut-o până acuma, spre disperarea unora care intră aici şi încă speră să găsească expoziţii de sâni sau funduri (apropos, pentru asta veniţi mai la toamnă).
Unul dintre lucrurile pe care evident că am uitat să le zic cu ocazia asta, mi-a oferit subiectul acestui post. Era printr-o leapşă întrebarea “în câte limbi aţi citit literatură?” Pai eu am citit în franceză şi în engleză, în afară de română bineînteles. dar în engleză n-am citit romane întregi, doar mici paragrafe şi fragmente pe care ni le aduceau la şcoală să facem studiu pe ele. Deci nu cred că se pune.
N-am probleme cu franceza sau cu engleza, că doar le-am studiat 4 ani zi de zi, plus anii de generală şi liceul. Adevărata problemă în a citi în altă limbă decât cea maternă rezidă în faptul că nu simt cartea aşa cum o simt când o citesc pe limba mea. O înţeleg dar rămâne la un stadiu mult prea cerebral pentru a lăsa emoţiile să îmi invadeze simţurile. O percep la nivel de limbă, fără să îi gust mesajele. Un citat dintr-o carte în română are mult mai multe şanse să fie extras de-acolo decât dintr-o carte în limba în care afost scrisă.
Îmi veţi spune că prin traducere se pierd multe întelesuri pentru ca traduttore traditore, nu? Aşa-i, nu contest. Multe cărţi bune au de suferit pentru că traducerea e infectă. Mie de exemplu nu mi-a plăcut Amsterdam din cauza traducerii. Lumea Sofiei conţine câteva expresii traduse mot-a-mot din engleză fără a fi adaptate la expresiile româneşti. Urâtă treabă şi e cu atât mai urât cu cât cititorul percepe asemenea greşeli.
Apoi, să ne gândim câţi dintre noi folosesc expresii în română şi vorbesc romgleza pentru că unele chestii sunt mult mai savuroase exrprimate în limba lor de baştină. De ce atunci nu pot citi un roman în engleză? Curios.
O altă explicaţie ar mai fi şi incapacitatea de a reţine întâmplările pe care le citesc. Din romanul Monsieur şi din piesa lui Anouilh, Antigone, nu mai reţin nimic. În timp ce dialogurile din Ciocarlia sau din piesele lui Sartre îmi gâdilă amintirile şi acum.
În bibliotecă am o singură carte în engleză pe care o voi citi pentru că am primit-o cadou şi pentru că sunt curioasă cum e totuşi să citeşti o carte întreagă în engleză. Poate îmi place şi poate mi-e mai la îndemână ca în franceză. Dacă îmi place continui, dacă nu, o să îmi confirm teoria.
Într-adevăr cel mai nasol e când citeşti ceva în română şi-ţi dai seama de traducerea cu toporu’ făcută. De multe ori am zis că, dacă nu se găseşte echivalentul în română, mai bine ar lăsa expresia în limba de origine şi ar pune o notă de subsol explicativă! Dar ai cu cine!?!
Nici eu nu pot sa citesc in alta limba, desi am auzit diverse opinii cum ca asa pricepi si simti cartea cum trebuie.
Si oricum nu stiu engleza atat de bine incat sa citesc o carte fara dictionar langa mine.
Ma bazez pe traducatorii nostri ca-s geniali (ma rog, unii)
Eu in general refuz sa citesc in romana daca stiu limba in care a fost scrisa cartea. Din fericire, asta se intampla cu mare parte din carti (engleza, franceza, italiana, germana, olandeza, ebraica, idis, spaniola, catalana si poate am uitat ceva…hihihi – poate am scapat una, in fine asta e lista mea de lecturi din ultimii 3 ani aprox: http://blog.joacadeamine.ro/jurnal-de-lectura-nou/). Iar daca limba mi-e necunoscuta, sincer, prefer traducerile intr-o limba de circulatie. Motivele sunt doua. Unu la mana, in romana foarte putini traduc din turca, japoneza sau ebraica in romana, se folosesc de traduceri deja existente in franceza – cum e cazul literaturii japoneze traduse in romana in anii ’70- sau engleza – cum e cazul literaturii ebraice si pana in ziua de azi. Doi la mana, traducerile in romana in general tind sa fie proaste – intr-un fel sau altul se citeste plata traducatorului printre randuri. Am avut experiente proaste (in librarie, ca nu le-as cumpara in romana) cu Nicole Krauss, Jonathan Safran Foer, Jeanette Winterson si Isabel Allende. Despre Amos Oz nici nu mai vorbesc… In fine. Nu vreau sa fiu rau, sunt convins ca exista oameni care fac munca de traducere cu pasiune, dar pana acum am fost dezamagit.
eu cel mai tare m-am scarbit cand am citit Dickens in engleza si am comparat cu traducerea pe care o aveam intamplator in biblioteca. fraze intregi ciopartite, cuvinte in sir care lipseau etc etc
e adevarat ca e mai greu sa te concentrezi cand citesti intr-o limba straina, chiar si cand esti obisnuit, si pe mine ma relaxeaza sa citesc in limba mea, insa mi-am propus sa citesc cartea fie in original, fie in editie bilingva sau cu dictionarul cand limba nu e una pe care o stapanesc. limba restructureaza gandirea si tot asa structura unei limbi schimba universul de gandire a cartii.
daca nu, cea mai buna solutie e sa o citesti macar intr-o limba apropiata.
Eu am incercat engleza si franceza si a fost o experienta interesanta. Daca am ocazia sa citesc ceva in engleza, nu ezit. In franceza…e nevoie de ceva concentrare. Deci cred ca tine si cat de mult suntem obisnuiti cu respectiva limba (straina)… Sa citesti in romana e ok, dar mor cand gasesc greseli cu gramada in cartile traduse, mai ales astea mai noi, facute la misto.
Sincer nici eu nu citesc in alte limbi, nu pentru ca mi se pare greu, dar pentru ca nu am avut ocazia pana acum. Tin minte ca luasem mai demult o carte de la biblioteca cu o tipa care ii placea sa faca shopping in fiecare zi :))
clar, am lasat-o de-o parte si m-am apucat d-ale mele.
Trebuie sa recunosc ca nici mie cititul intr-o alta limba nu mi se pare la fel de savuros ca cel in limba romana. Si cred ca se intampla acest lucru din cauza ca ma concentrez mult prea mult pe a intelege firul actiunii si nu mai dau atentie stilului in care este scrisa cartea. Caci in cazul in care citesc in engleza o carte pe care am citit-o in prealabil in romana, nu mai apare aceasta problema.
Eu sunt fan dedicat al cititului in engleza. Si nu doar ca ma obsedeaza sa citesc in original, dar imi doresc si sa am toate cartile in engleza.
Merg pe principiul “daca poti, de ce sa n’o faci?”. La inceput a mers mai greu, recunosc, mai ales ca prima carte pe care am citit’o in engleza a fost Hamlet. Dar am citit’o de 3 ori pana mi’a iesit si prin urechi, am retinut pasaje intregi (aveam o profa nebuna in anul 1).
Anul trecut, de exemplu, am citit mult mai mult in engleza decat in romana, si de nevoie, si de placere si imi fac ochii ca la melc cand vad la reducere carti in engleza. O fi vreo urma de snobism aici, nu neg, dar eu ma simt bine citind in engleza, pot sa vad progresele pe care le’am facut in toti anii astia.
Si in ceea ce priveste felul in care traducerea afecteaza originalul, mai am de palavragit putin. Eu mi’am facut licenta pe traductologie – ma rog, e mai complicat, a fost o combinatie de literatura si lingvistica. Dar niste prietene care au scris despre The Remains of the Day a lui Ishiguro au avut de comparat originalul cu traducerea lui Radu Paraschivescu. Si nu pot sa’ti descriu ce au gasit acolo! Cand in original scria “inside”, Paraschivescu traducea cu “afara” (asta ca sa’ti dau un exemplu banal). Si am dat de multe carti cu traduceri execrabile, asa ca mi’am propus sa fac mereu un efort sa citesc in original decat sa ma bazez pe asemenea traduceri jenante.
Frate, cat am scris! :))
Eu cred foarte tare în puterea exerciţiului care ajută individul să-şi însuşească limba din ce în ce mai bine. Este fix ca atunci când te afli într-un oraş străin şi nu prea ştii pe unde să o iei, dar după o zi, două în care îl iei la picior… îţi devine familiar şi te poţi simţi ca acasă.
asta merge mână în mână cu vorbitul unei limbi pe care o întelegi, parerea mea.
ex. când am fost în londra la un amic, vorbeam excesiv de usor în engleză pt că în prealabil vorbeam aproape zilnic cu el si alti amici în engleză, pe ventrilo(sau cu doi de “l”?).
dar asta se întampla în 2007, iar acum, cum nu mai vorbesc zilnic cu ei/el, nu mai pot nici să scriu exact ce aş vrea şi cât de repede aş vrea. deci cu cât utilizezi acea limbă mai des, cu atât mai familiară devine..
eu prefer sa citesc in romana..mere mult mai repede lectura si o savurez mai bine 😛
@joacademine
:O :O stii toate limbile alea ???
omgggg
cum ai reusit?
Este chiar OK sa citesti in alta limba. Eu citesc din clasa a cincea in engleza si de prin liceu in franceza. Mai nou ma descurc si in germana. Poate ca singurul argument impotriva citirii textelor in original consta in viteza parcurgerii textului, care e mai mica, evident, daca nu cumva limba ta materna e engleza. In rest feeling-ul cartii e dat de ceea ce tu simti tu fata de limba respectiva. Uite cateva carti care suna mai bine in original: Lolita, The Brief Wondrous Life of Oscar Wao, The New York Trilogy. Sigur ca, in functie de limbile cunoscute, te poti apropia doar de anumite texte. Mi-ar placea mie sa citesc Borges in original, dar nu cred ca o sa fiu vreodata pasionata de spaniola, portugheza si alte limbi din categoria asta.
eu una cand citesc in engleza sau franceza ma concentrez asupra fiecarui cuvant (freaky, stiu) si pierd esenta frazei. O recitesc si imi dau seama ca dureaza mult prea mult pana sa ajung sa pricep ceva din carte. Si atunci iau o versiune in romana. Dar recunosc faptul ca in “original” unele fraze au cu totul alt inteles 🙂
Hmm, prefer să citesc o carte în limba de origine (asta dacă o ştiu) dar cum majoritatea sunt scrise în engleză prefer să o citesc în engleză decât o eventuală traducere în română. Aşa cum cineva a zis mai sus, decât să citesc o traducere din aia făcută “pe budă” mai bine mă chinui în engleză.
Nu sunt de acord sa citesti cu dictionarul langa tine, sau sa te chinui, sau sa incerci sa razbati un text in asa masura in care nu vezi padurea de copaci – asta referitor la unii dintre antecomentatorii mei. Eu una citesc in engleza si in romana, si nu prea mai conteaza care cum. Insa, am inceput sa citesc in engleza ca sa-mi imbogatesc vocabularul, dar asta doar dupa ce gandeam deja in engleza. Asta e problema cu o alta limba, ca suntem tentati sa gandim in limba materna si atunci aici se pierd multe chestii. Am fost din clasa a 2a la profil engleza intensiv si am avut si profesoare exceptionale. Asa ca le sunt recunoscatoare, pentru ca altfel nu cred ca stapaneam acum engleza la asa nivel incat sa nu am niciun fel de probleme. Altfel, desi ma descurc si in franceza si spaniola si vorbesc fluent maghiara, pentru ca nu am bogatia lingvistica pe care o cere literatura, nu ma bag. Stiu ca prin asta as putea sa ma perfectionez in toate aceste 3 limbi, dar mi-ar fi greu si nu as vrea sa-mi refuz placerea lecturii, sa ma lupt cu cartea. Poate altfel, mai trebuie sa citesc chestii de specialitate in franceza, unde n-am de ales, si atunci stau cu dictionarul langa mine. Dar literatura nu, pentru ca este o pasiune nu o corvoada.
hmm… e o provocare sa citesti in alta limba. recunosc ca nu inteleg 100%, dar nici cu dictionarul in mana nu as putea sa stau. 🙂
Bafta cu Jane Austen. Sau nu de ea e vorba?
chiar azi vorbeam cu cineva, ca uram sa citesc la “romana” in liceu, in schimb la germana imi facea mereu placere. Exceptand piesele de teatru, care erau greu digerabile.
Dar lectura in limba germana mi-a fost mereu mai pe suflet..
@Arana: e fff bine ca te descurci si poti citi asa de bine in alte limbi. Si pot spune ca ai avut si bafta de mica fiind la o clasa de specialitate, asta pe langa munca depusa de tine. Pe vremea mea cel putin se bagau alte tampenii in scoala, iar apoi mai tarziu la liceu am fost la profil real (mate info) si la o ora de engleza cum aveam noi pe saptamana iti dai seama ce faceam acolo, facultatea normal tot real, iar engleza de balta o stiu fie din filme (pe care nu le suport sa le vad cu titrare fie din desenele animate cand CN nu era dublat in lb. romana) si pot sa ma mandresc cu faptul ca cel putin oral inteleg orice in engleza, mai greu cu exprimatul si scrisul, cred ca sunt un semi analfabet. numai bine si bafta
“nu simt cartea aşa cum o simt când o citesc pe limba mea. O înţeleg dar rămâne la un stadiu mult prea cerebral pentru a lăsa emoţiile să îmi invadeze simţurile. O percep la nivel de limbă, fără să îi gust mesajele.”—-asta pentru ca poate nu stapanesti limba suficient de bine. Mie ideal mi s-ar parea sa citim totul in original, bineinteles insa ca nu-i posibil. Sunt unele carti care traduse nu mai au niciun sens, si-ti dau doar doua exemple care reprezinta extremele: ” The Hitchhiker’s Guiede to the Galaxy” de Douglas Adams ( ‘ Ghidul autostopistului intergalactic’) si “Ulysses” de James Joyce ca sa nu ma vorbesc de “Finnegan’s Wake”.
Eu am o singura limba pe care o stiu in afara de romana, engleza. Inca de prin clasa a x-a profa de engleza mi-a recomandat sa citesc, pe cat posibil, in engleza autorii care scriu in ea.
La inceput m-a cam speriat faza, dar oricum stiam destul de bine, incat sa am nevoie doar rar de un dictionar. Au mai trecut niste ani de atunci si fac la fel. Caut cartile in engleza si sincer nu se compara cu traducerile. Prind exact savoarea scriiturii initiale si ma bucura de multe ori chestia asta.
In vara asta si “soarele” a citit niste carti in engleza (in concediu), chiar daca o stie la nivel mediu si nu are studii de specialitate. Si cred ca in 500 de pagini inghitite m-a intrebat de 3 ori ce inseamna cate un cuvant. Daca el se descurca, ma gandesc ca noi, cu 20 de ani de studiu deja, ar trebui sa ne descurcam lejer 😀
Am citit carti in engleza, si da, nu pot spune ca se compara cu cele in romana, traduse, dar totusi nu pot spune ca m-au dat pe spate textele. Daca traducerea este buna in romana, si traducatorul stie sa se joace cu nuantele cuvintelor, o carte tradusa este de o mie de ori mai buna decat una in limba originala. Spun asta pentru ca totusi, in privinta nuantelor, engleza este o limba saraca.
Singura limba pe care o stiu suficient de bine pentru a citi literatura, este engleza.
Sincer, imi place sa citesc in engleza daca sunt lucruri care nu se pot traduce. Un exemplu este Aventurile lui Huckleberry Finn de Mark Twain, care este scrisa pe alocuri in dialecte vorbite pe Misissippi si dialectul negrilor din zona St Louis.
citez:
“Oh, it’s de dad-blame’ witches, sah, en I wisht I was dead, I do. Dey’s awluz at it, sah, en dey do mos’ kill me, dey sk’yers me so. Please don’t tell nobody ’bout it, sah, er ole Mars Silas he’ll scole me; ‘kase he says dey ain’t no witches. I jis’ wish to goodness he was heah now — den what would he say! I jis’ bet he couldn’t fine no way to git aroun’ it dis time.” …
cred de vina e creierul,care setat pe alte limbi sa inteleaga,uita sa si simta emotia 🙂
Daca am ocazia sa citesc o carte in limba engleza (fiind singura limba straina pe care o cunosc bine), o citesc. Am imprumutat carti in limba engleza si mi-au placut la nebunie. Nu a fost deloc greu sa inteleg textul, sa traiesc emotiile pentru ca e usor scris.
Singura carte in engleza cu care am niste dificultati e Coliba Unchiului Tom, care e scrisa in engleza din 1800. Oricum, e savuroasa si interesanta.
@TattooFan — nu stiu pe ce te bazezi cand spui ca engleza este o limba saraca in privinta nuantelor. Doar pe propria experienta? Cat de bine stii engleza si ce autori englezi/americani ai citit?
Shakespeare este fantastic in engleza, spre exemplu. Defapt mi se pare redundanta afirmatia asta 🙂
nici eu nu citesc in limbi straine literatura. insa am o surpriza placuta cu oscar wilde – pe care nu l-am prea agreat in ro – dar care in engleza e extraordinar!!! o sa repet chestia asta tot timpul!
Am citit in engleza si a fost bine! Dar se putea si mai bine, nu zic! 🙂
E foarte important mesajul cartii, esenta, si daca, nu stapanesti limbajul la un nivel ridicat, atunci pierzi exact ce e mai important! Si ce daca am inteles cuvant cu cuvant intreaga carte?! Daca n-am stiut sa citesc si printre randuri?!
Nu strica sa incercati Stephen King sau Junot Diaz in engleza. Sunt niste stilisti deosebiti. Sigur, King e uneori mai putin digerabil, dar merita.
Eu recunosc, am citit doar in romana si engleza. Totul depinde de cum prind cartea. Daca nu am rabdare dupa traducere sau daca e mai ieftin sa o comand din Anglia in engleza decat din Ro [da! e posibil :)] atunci citesc in Engleza. Oricum, engleza are farmecul ei. Dupa cum spuneai si tu.. unele lucruri suna mult mai bine in engleza. Traduse.. isi pierd orice farmec. Si uneori te ajuta sa mai imbogatesti bagajul de cuvinte. Cel putin pentru mine este foarte util.
Eu am citit deocamdata doua carti intregi in engleza. Una dintre ele o citisem si in romana acum cativa ani. Pe masura ce exersezi, incepi sa “simti” cartea chiar daca este in alta limba, mai ales cand dispar din expresiile alea pentru care stai cu dictionarul in brate.
hehe, si eu am citit in engleza dupa postul asta… uite: http://www.tomatacuscufita.com/2009/12/09/ok-am-citit-in-engleza/ 😛
He he, scuze, nu mi-am mai dat seama ca articolul e de acum 3 ani.