Despre frumusete

Autor: Zadie Smith
Nationalitate: englezoaica
Titlu original: On Beauty
Anul aparitiei: 2005
Premii: Orange Prize for Fiction (2006); Somerset Maugham Award (2006)
Ecranizare: nu
Nota mea: 9.5/10
Alte recenzii de acelasi autor: Dinti albi

Ca de fiecare dată în introducerea posturilor despre cărţi, ar trebui să vorbesc despre motivul şi factorul determinant pentru aceasta lectură. Nu găsesc niciunul. Pur şi simplu am vrut să citesc Despre frumuseţe şi fiind în circuitul de la SDC am luat-o.

N-am ştiut la ce să mă aştept, pentru că, la fel ca şi în alte cazuri, am uitat ce au spus ceilalţi despre ea. Titlul nu mi-a dat nici o sugestie şi oricum nici acum, după ce am citit-o nu sunt sigură că explicaţia  pe care i-am găsit-o eu e cea corectă. Ca să rezum în câteva cuvinte subiectul, deşi nu e doar unul singur, în roman e urmărit cursul vieţii unei familii mixte alcătuite dintr-o soţie neagră, Kiki, un soţ alb, Howard, o fiica albă, Zora şi doi fii negri: Jerome şi Levi. Sper să nu fi înţeles greşit culorile lor pentru că, de exemplu, despre Zora, abia la final am aflat ca-i alba, asta după ce de la început am vizualizat-o neagră.

Deşi paşnic, romanul înglobează în paginile lui trei mari războaie, care se pare că niciodată nu vor lua sfârşit. Eterna problemă a rasismului, de data asta privită din unghiul civilizaţiei, prin ochii negrilor, care au fost acceptaţi de albi. Mi s-a părut că mult mai mult s-a pus accentul pe relaţiile dintre negrii din diverse clase sociale. Dacă în mod obişnuit negrii sunt în conflict cu albii în Despre frumuseţe, negrii cu şcoală le sunt superiori celor din stradă. Levi, fiul cel mic al familiei, deşi se trage din tată profesor de Universitate, este atras de modul de viaţa al „fraţilor de cartier”, se îmbracă şi se comportă ca un homeless, deşi mama lui se străduieşte să-i dea o educaţie de american mediocru.

Al doilea război se dă între două civilizaţii: englezii şi americanii. Howard Belsey, profesor de Istoria Artei, părăseşte Anglia pentru a se realiza la Universitatea Wellington din America. Apoi, diverse episoade, mai ales cele în care Levi încearcă să le explice tovarăşilor lui cum stă treaba în America arată fie dorinţa de a se lepăda de origini, fie cea de a se întoarce la ele, cum ar fi petrecerea Crăciunului în fiecare an la Londra.

Apoi, al treilea război şi cel mai evident este cel dintre liberali şi conservatori adică dintre Howard Belsey şi Monty Kipps, rivali de-o viaţă, ce se întâlnesc cu foarte multe ocazii. Din cauza convingerilor lor politice, aceşti doi profesori iluştri nu vor face pace niciodată.

Vorbind despre personaje, n-aş vrea să ratez ocazia de a-mi arăta antipatia faţă de Zora, care de la început până la sfârşit m-a călcat pe nervi. Oricât de deşteaptă, înfigăreaţă, calculată e, caracterul pe care Zadie Smith i-l pune în braţe o face dezgustătoare. Apoi Howard. Howard e genul de bărbat care nu ştie să-şi dorească ceva, un bărbat care face tot ce-i vine fără să se gândească la consecinţe, un bărbat care gândeşte cu creierul din pantaloni, un bărbat care e spectator la destrămarea căsniciei lui de 30 de ani, care nu ştie să profite de şansele care i se pun sub nas. M-a dezamăgit.

Kiki e personajul meu preferat. Grăsună, dar totuşi răpitor de frumoasă, o negresă bună şi caldă ca o pâine scoasă din cuptor. Mi-a părut tare rău de cum s-a purtat Howard cu ea. Jerome mi s-a părut personajul cel mai absent, dar cu toate astea destul de bine conturat.

În comparaţie cu Dinţi albi, că nu mă pot abţine, Despre frumuseţe mi-a plăcut mai mult. Mult mai închegată, mai cursivă, mai uşor de reţinut. Dinţi albi luptă pe prea multe fronturi şi cu prea multe personaje. Deşi am scris ca-mi voi aduce aminte de ea, amintirile îmi sunt cam vagi.

Aaaa şi să nu uit: în carte există un pasaj tare drăguţ despre tomate: „Pentru a înţelege cum trebuie tomata, trebuie mai întâi să descoperim istoria suprimată a tomatei.” Să vă gândiţi la mine când citiţi cartea. 😉