Poze si povesti din Barcelona

Posted by On 16.08.2009 42 Comments

Uf, pe repede înainte să vă povestesc cum fu. (Două zile am lucrat la poze şi într-un final m-am rezumat la 853, dar în total cred că sunt mult peste 2000).

Nu v-am povestit cum am ales Barcelona. Iniţial voiam să ajungem tot în Spania, dar urmând un traseu mult mai lung cu mult mai multe opriri şi cu mult mai mulţi bani cheltuiţi. Barcelona a fost exclusă din start pentru că „e un oraş în care trebuie să te opreşti mai mult de două zile”. Apoi, vorbind cu Ama şi cu Dan (prietenul ei) am plănuit o excursie cu maşina prin Germania şi prin ţările învecinate. Planul era cam şubred şi nu eram niciunul foarte siguri că o să funcţioneze, dar când visatul e pe gratis, nu există graniţe şi distanţe prea lungi. 😛 Într-o zi, mă sună Ama să mă întrebe daca nu vrem să mergem o săptămână la Barcelona, dar să ne decidem repede că trebuie acţionat în consecinţa. Okeeeey, ne gândim… Voiam sa vad Barcelona, doar că nu ştiam când. Aşa fac eu întotdeauna, amân chestiile care mă interesează fără nici un motiv anume. Dar ne-am lăsat convinşi şi în două zile aveam plătite şi avionul şi avansul la cazare. 😀 Împreună cu Ama, Dan, fratele lui Dan, Sorin, şi soţia lui, Moni ne-am dus în Spania.

Şi de-acolo vă povestesc pozele, pentru că oricum poveşti puteţi auzi cu miile şi tot nu puteţi să gustaţi savoarea Barcelonei decât când îi călcaţi pragul.

Experienţa cu avionul a fost interesantă şi evident am vânat un loc la geam. O mică parte din dansul norilor si ţărmurile sudului Franţei (cred. 😀 ).


Parcul Guell este extraordinar. Mi-au plăcut mai ales căsuţele alea două care parcă erau de turtă dulce.

La Sagrada familia nu m-a impresionat. 🙁 Nu ştiu de ce. Poate şi pentru că nu pot să înţeleg de ce lucrurile se mişcă atât de încet. Parcă ar fi autostrada din România.

Marea Mediterană e ca un lac. 😛 N-am văzut nici un val nici pe ţărm, nici din avion când am decolat. La plajă am stat doar puţin într-o dimineaţă ca să îmi satisfac bucuria că m-am scăldat in Marea Mediterană. Cum ziceam, fără valuri. 😛

Din Coloana lui Columb am avut o privelişte minunată pentru numai 2,5 euro.

Camp Nou e impresionant, dar părerea mea e că intrarea e prea scumpă. Am fost extaziata în camera cupelor, mi s-a făcut pielea de găină. 😀

Passeig de Gracia este cel mai elegant bulevard, plin de clădiri de o arhitectură incredibilă, o adevărată dantelărie de piatră. Aici se află şi faimoasele La Pedrera, Casa Batllo, Casa Amatller, Casa Lleo Morera si Fundacio Antoni Tapies.

Plaça de Catalunya este locul în care toate drumurile se întâlnesc. Vederea panoramică am obţinut-o de la al nouălea etaj al mall-ului El Corte Ingles.

Plaça d’Espania a fost prima care mi-a tăiat respiraţia, deşi toate cele văzute până la ea au fost frumoase. Corida, turnurile veneţiene, statuia şi mai ales vederea liberă spre Museu Nacional d’ Art de Catalunya. Superb.

Fântâna magică e pur şi simplu magică. Nu are rost să caut alte adjective. Am avut acelaşi sentiment de piele de găină când „a dansat” pe Barcelona a lui Freddie Mercury cu Montserrat Caballe.

La Rambla e acaparant. Te inghite şi atâta tot. O lume atât de pestriţă am auzit că se mai plimbă doar pe Champs Elysees. Din păcate e şi locul în care se fură cel mai mult. Noi am scăpat de experienţa asta. Tot felul de statui umane, idei care de care mai creţe, flori, animale, clădiri superbe, şi cea mai proaspătă mâncare în vestita piaţă La Boqueria. Şi puţin cam piperată la preţuri, unii ştiu mai bine. ;))

Barri Gotic a fost a doua tăiere de respiraţie. Pot spune că mi-a plăcut cel mai mult. Cu străduţele alea înguste, cu arhitectura gotică şi medievală…foarte frumos. Păcat că intrarea în Catedrală costa… dar eu nu dau bani să îmi fac rugăciunea.

Aquarium e ceva deosebit. Mai ales tunelul ala de 80 de metri pe sub apă unde înoată rechinii şi pisicile de mare pe deasupra ta. Pentru copii e amuzant de tot, însă nici aici preţul nu mi s-a părut potrivit.

La Caixa Forum a fost prima intrare gratuită. 😛 Am văzut o expoziţie de machete ale arhitectului italian Andrea Palladio, am urcat pe acoperiş să pozam turnurile Casei Ramona şi să ne bucurăm de privelişte.

Apoi am luat-o la picior spere Montjuic, un parc imens ce adăposteşte satul olimpic, stadionul olimpic, Torre Calatrava şi o bogată vegetaţie că îţi e mai mare dragul să stai pe băncuţe printre pomii lui. Am fi intrat si la Poble Espaniol, dar am ajuns prea târziu.

Spitalui Sant Pau i Santa Creu este o bijuterie arhitecturală ce seamănă mai mult cu un muzeu decât cu un spital.

Arcul de Triumf este mai mic decât cel din Bucureşti. Aşa cred. 😀 Dar este mult mai frumos. Unde mai pui că dă înspre cel mai frumos parc din Barcelona – Parc de la Ciutadella. In parcul asta e găzduită Gradina Zoologică, unde îl felicit pe Iubi că a insistat să mergem şi pentru care am renunţat la Muzeul Picasso. Tot aici este Castelul celor 3 dragoni, un lac frumos foc şi o fântână minunată în care se spune că dacă îţi bagi picioarele (la propriu) te întorci sigur la Barcelona. 😛

La Zoo, delfinii m-au făcut să îmi dea lacrimile, pinguinii şi focile – le-aş fi smotocit o tură, flamingo au stat cuminţi la poze, felinele erau cam plictisite, drept pentru care lâncezeau la soare sau la umbră, păunii se plimbau liberi pe-acolo ca găinile pe la noi pe la sate, girafele erau foarte frumoase si pe suricate le-am descoperit mai mici decât mi le imaginam eu, dar drăgălaşe foc.

Palau Guell – a doua intrare gratuită ne-a cam dezamăgit că am aşteptat la o coadă luuungă şi obositoare doar pentru a vedea un subsol cu nişte coloane. Datorită faptului că era în restaurare n-am putut urca la etaj şi mai ales pe acoperiş unde chiar am fi avut ce vedea. Asta e, poate alta dată.

Muzeul Frederic Mares a fost a treia intrare gratuită şi unul dintre cele mai impresionante muzee pe care le-am vizitat. Am descoperit abia când am căutat pe net că era şi el sculptor, eu crezând că e doar colecţionar. Aşa se explica o cantitate mare de sculpturi în lemn, majoritatea înfăţişându-l pe Iisus pe cruce. Colecţii copleşitoare de tot felul de obiecte medievale, de la chei până la evantaie, ace de păr şi bijuterii, la aparate foto, la ceasuri şi biciclete.
Cladirea Palatului de Muzica Catalana e la fel de frumoasă ca şi cea a spitalului Sant Pau i Santa Creu. Nici n-ai zice ca e un loc în care muzica e cea care contează.
Cam asta am văzut şi în afară de durerea de picioare zilnică şi chinuitoare nu am nimic de reproşat acestui concediu. Mai sunt o tonă de chestii de povestit, dar sincer după nunta, sunt cam varză şi nu-mi mai amintesc mare lucru. Oricum pozele vorbesc de la sine, aşa că poate vă faceţi o idee cât de cât. 😉 Albumul 1 şi albumul 2.

Articole asemănatoare

TOPICS