Abia astept sa plec

Nu pentru destinaţie, nu pentru relaxare, ci ca să fiu cât mai departe de tot ce se intâmplă zilele astea. Sa fiu sinceră nici nu mai am chef de concediu. Sunt atât de obosită încât mă clatin pe picioare, mereu sunt între două destinaţii, nimeni nu mă ascultă, parcă toţi acţionează  împotriva mea. Sunt la un pas de a face o criză de nervi, de plâns sau de io mai ştiu ce altceva. Am crezut că odată rezolvată problema totul va fi ok, odată ce se va convinge că lucrurile nu sunt aşa cum îşi imagineaza el, totul va prinde o nuanţă de roz. M-am inşelat. Aş vrea doar puţină recunoştinţă sau dacă nu, mai puţine mofturi, mai multă întelegere. Atât.
Am terminat o carte şi am vrut să scriu despre ea. Un alt post despre citit aşteaptă de o săptămână  în drafturi… vă plictiseşte atâta lectura în paginile blogului meu?