De fapt am 34 de ani

Un text foarte frumos de-al lui Makavelis m-a pus pe gânduri şi sub formă de leapşă am preluat ideea pentru a o adapta trăirilor mele.

Ce vârstă am putea da de înteles că avem dacă nu ne-am uita în buletin?

Danuţ îmi cerea azi să definesc vârsta. Cum i-am zis şi lui, vârsta nu se poate defini, ea se simte. DAR, [asta e un DAR mare de tot] chiar dacă ai apucăturile unuia de 3 ani, odată ce ai depaşit majoratul e imperios necesar sa te comporţi ca un adult. Să cauţi în orice moment al vieţii tale să iei decizia care răneşte cel mai puţin. Chiar dacă în mai mult de 50% din cazuri deciziile pe care le luam fac victime printre cei dragi sau foşti dragi, ele nu trebuie să rănească. E un crez de la care încerc să nu mă abat. De exemplu, nu îţi mai iubeşti partenerul. Vrei să te desparţi de el şi trebuie să acţionezi într-un fel. De ce să dai fuga imediat să îl inşeli sau să îti baţi joc de el nerespecâtandu-l? Când poţi avea oricând o discuţie civilizată în care să îi explici că sentimentele tale nu mai sunt cele care au fost şi că spre binele amândurora e de preferat să vă separaţi. în fine, asta e o discuţie care necesită un timp mai lung şi o elaborare mai pe îndelete, mult mai exemplificată decât atât.

Postul lui Makavelis însă se referă la toate vârstele care se adună în noi deşi în realitate avem doar una.
– aş putea avea 6 ani când mă uit la Tom şi Jerry
– aş putea avea 12 când mă uit pe computer la Sailor Moon, că atâta aveam şi când mă uitam la TV.
– aş putea avea 17 când mă gândesc cu nostalgie la mare
– aş putea avea 5 când sar în pat, oricum nu dau cu capul de tavan
– aş putea avea 40 când las grijile să mă copleaşească
– aş putea avea 67 când îmi doresc să mă pensionez ca să stau toata ziua într-un loc special pe care mi l-am creat pentru citit şi când mă plâng de toate durerile corpului
– aş putea avea 80 pentru că îmi povestesc cu placere amintirile din copilărie şi mă încântă mult de tot să revăd chestii demult apuse
– aş putea avea între 4 şi 13 când lălăi şi cânt pe limba mea
– aş putea avea 30 când fac meditaţii la engleză cu o vecină
– aş putea avea 70 pentru că prea des (nu prea des în ultimul timp) mă gândesc la moarte

însumate ele dau aşa 6+12+17+5+40+67+80+13+30+70=340 340/10= 34. Oare de ce nu mă mir? De la 15 ani încoace am simţit că sunt mai batrână decât zicea buletinul.
Voi?