Sa dam copiilor ce e al copiilor

Posted by On 11.03.2009 19 Comments

Cand eram mica n-am fost ca toti copiii in Parcul Copiilor. Decat de vreo 2 ori. Vagi flashbackuri imi chinuie memoria si o vad ba pe Baba Cloanta din tunel, ba imaginea mea schimonosita in Camera Oglinzilor. Daca ma fortez un pic imi amintesc si de o plimbare cu hidrobicicleta si n-am cum sa ratez toate hutulusele si hintele in toate formele. E drept ca pe unele mi le aduc aminte pentru ca acolo chiuleam si in liceu cand parculetul a ramas in paragina. Sau cand voiam sa joc ping pong, sau cand mergeam la un photoshooting cu o vecina…

Ideea e ca Parcul Copiilor din Timisoara demult nu mai e ce a fost. Cam de cand am inceput eu ciclul gimnazial s-a cam dus de rapa. Adica prin anii ’95-’98. Cati ani sunt de atunci? Aproape 15 !!!!!!!!!!!!!!! Si copiii n-au un parc cu trenulet, cu Baba Cloanta, cu oglinzi si cu hidrobiciclete pentru ca primaria a facut parcuri cu cate o hinta un tobogan si mai ceva fierotanii incaierate in fiecare cartier. Nu zic ca e un lucru rau, nu! E laudabil. Da’ Parcul, ala cu P mare, ala are farmecul lui si nici o suta de parculete de cartier nu ii va atinge frumusetea. E ca si cand ai compara un parculet de distractii cu Disneylandul. Cam asa consider eu.

Deci, din punctul meu de vedere, Timisoara are nevoie de Parcul Copiilor. Pentru ca dAImon e cel care m-a provocat sa vorbesc despre subiectul asta, o sa iau ca punct de reper postul lui si o sa il adaptez in functie de parerile mele.
* spatiul Parcului e mic – ba sa avem pardon, ca e destul spatiu pentru tot felul de chestii. Daca au reusit sa inghesuie acolo si un bazin si o casuta a oglinzilor si un tunel, eu zic ca putina strategie si un arhitect sau un designer de peisagistica pot face minuni.
* spatiul de parcare – e si de-ala pe langa Prefectura, pe langa Medicina, e destull. Ca nu trebuie neaparat la botul calului sa parchezi masina. Plus ca sunt stradutele laturalnice de pe langa parculet, unde linistit se poate parca .
* idei noi pentru ce s-ar putea face acolo n-am. E clar ca un montagne-russe nu poti tranti ca locul nu permite, poate nici macar un traseu de karturi pentru copii (parca era si asa ceva la un moment dat). Dar daca tot ce e acolo se modernizeaza, daca mintile stralucite se pun sa lucreze, sunt sigura ca Parcul ala poate deveni un punct de atractie al orasului in primul rand pentru copii.

Daimon propune piste de biciclete si joggeri sau trasee pentru skateri si rolleri. Sunt de acord cu toate, da’ nu in Parcul Copiilor. Nu optez pentru transformarea lui in altceva decat este. Imi doresc si ii doresc acestui oras sa il pastreze, sa il modernizeze si sa il dea celor cui ii e destinat.
Imi pare rau ca n-am cum sa ajung vineri la dezbatere, dar orarul nu-mi permite. Mi-as fi sustinut parerea in public daca as fi avut ocazia, dar asa o sustin doar in fata voastra. Oare cine ma aude si cui o sa ii pese?

Articole asemănatoare

TOPICS