Weekend la Nyíregyháza

Blogule, blogutule, ce mai faci, dragutule ? 🙂 Voi, dragilor, ce mai faceti ? Eu am fost plecata pe plaiuri vecine in weekendul asta. Pe post de galerie, fotograf, sofer, in general om bun la toate, l-am insotit pe Iubi la Nyíregyháza in Ungaria. La un concurs de inot, unde am avut deosebita placere sa ii cunosc pe membrii clubului Masters Timisoara.

Dupa 5 ore de condus inspre Ungaria, alte 5 ore de asistat/plictisit la competitie, o ora de distractie la Aquarius, o masa copioasa servita in jurul orei 22, o noapte friguroasa, o a doua zi cu acelasi program de 5 ore de competitie, o masa de pranz, o scurta vizita la Tesco, inca 5 ore de condus inspre Timisoara, iacata-ma-s din nou printre voi.

Ziceam ca m-am plictisit la concurs. Acuma sa nu ma intelegeti gresit, ca era destul de distractiv sa ii observ pe toti mosulicii si toate babutele care inotau de zor in stanga si in dreapta, sa le fac poze si sa ma minunez. Da’ intre probele la care a participat Iubi se scurgea atat de multa vreme, incat inevitabil am ajuns sa bat darabana pe banca, mai ales ca nu stiam pe nimeni si oricum nu ma prea baga nimeni in seama ca toti erau ocupati cu incalzirea, sau atenti la anunturi.

Probele s-au scurs si intr-un final am ajuns la partea care ma interesa si pe mine. Vizita de o ora si un pic la Aquarius, un parc acvatic acoperit. Da, acoperit. Parc acvatic la iesirea dintr-un orasel de 150 000 de locuitori. (Timisoara nu e in stare sa puna la dispozitia populatiei nici macar un bazin de inot deschis tuturor, la preturi accesibile. Că sa dai 50 ron la Arena pe o ora mi se pare exagerat.) Si aici m-am purtat ca un copil de 5 ani care vede un tobogan pentru prima data in viata lui. Sus pe scari pana la tunelul negru, tusti in apa prin el, urlete, luminite, viteza si o aterizare spectaculoasa in cele mai caraghioase pozitii. Dup-aia iara, de la capat, pe toboganul albastru care spiralat in vreo 4 cercuri mi-a cam dat dureri de cap si senzatii de voma. Dar le-am infrant rapid pe toboganele galben si portocaliu, mai scurte, dar abrupte si denivelate. Un pic mai tarziu am exeprimentat si senzatia de a fi in mijlocul valurilor pe timpul unei furtuni naprasnice. Cam obositor, e drept. Bine ca aveam oricand optiunea de a iesi la mal, nu stiu cum m-as comporta in mijlocul marii. 😀 Distractie in toata regula, ce sa va mai povestesc ? Ca oricat as incerca, senzatiile sunt ireproductibile.

A doua zi, dupa incheierea concursului si dupa masa, la Tesco. Am avut niste nervisori, ca al doilea motiv pentru care m-am dus in Ungaria era sa imi cumpar adidasi. Si vizita la Tesco ma cam impiedica, da’ daca toti voiau acolo m-am resemnat ca n-o sa mai ajung si la shopping. Ei, norocul meu ca era acolo un magazin de incaltaminte sportiva si mi-am luat mult ravnitii Superstaruri pe care ii doream de la revelionul trecut. 😀 I-am luat cu un million mai ieftini decat de la mall-ul de la noi.

Partea cea mai importanta, chiar mai importanta decat adidasii mei, e faptul ca Iubi a luat o medalie de aur (50m fluture), doua de argint (stafeta si 200m mixt) si doua de bronz (stafeta si 100m liber). Apoi faptul ca am cunoscut o mana de oameni interesanti, prietenosi si demni de admirat pentru pasiunea pe care o impartasesc a contribuit la frumusetea excursiei. La partea cu organizarea mai au un pic de lucrat, da’ in rest e totul ok. 😉

Orasul nu l-am vizitat, deci n-am poze decat cu bazinul si cu inotatorii. N-am sa va plictisesc, da’ musai sa va arat mosulicii participanti si echipa Masters din Timisoara. Felicitari !