Taaaaaaaaaci !
Pe mine ma enerveaza multe lucruri. Unele utile, altele inutile. Cateodata nu ma enervez cand ar trebui, in situatii care o cer, si altadata ma enervez pentru orice rahatel. Dar de enervat, ma enervez destul de des. Acuma, dupa atatea repetitii, ati inteles voi ca miezul acestui post e unul dintre motivele care imi strica buna dispozitie.
Vorbitul in timpul filmului. Asta tratam azi. Bai, deci nu suport sa trancaneasca cineva cand sunt atenta la desfasurarea actiunii, sa ma intrerupa cu intrebari stupide sau supozitii idioate despre ce urmeaza sa se intample. Uita-te, fă, la ecran si casca ochii la dialog!! Ca in filmul ala nimic nu e de umplutura! Fiecare replica are menirea ei, fiecare gest e pus acolo ca e important pentru intelegerea peliculei. Daca nu te scapa la pipi, daca nu primesti un telefon important, sau daca pur si simplu nu pui pe pauza cand tre’ sa pleci din fata monitorului, nu ma intreba „Ce-o zis?”, „Ce-o facut?”, „Cine-i ăsta?” fara motiv, ca ma superi rau.
Mi se intampla si mie (din motive intemeiate) sa intreb, asa din Paste-n Revelion, in cazul in care imi scapa ceva, da’ zic io ca-i scuzabil (ca io nu prea fac chestii care nu-mi place sa mi se face mie). Da’ am io vreo doua persoane cu care ma uit la filme si care ma streseaza la maxim ca nu-s atente. Una dintre ele e taica-miu, care daca se intampla sa ma nimeresc prin camera cand se uita la un film pe care l-am vazut, simte nevoia sa isi impartaseasca impresiile cu mine, si in loc sa se uite mai departe sau sa puna pe pauza, pierde lucrurile cele mai importante. Si tocmai de la el am invatat ca tre’ sa tac la filme, sa nu pun intrebari si sa nu ma foiesc aiurea. De cealalta persoana nu zic nimic, ca se stie ea prea bine si musca aia ii cam bazaie pe langa caciula acuma.
Nu-mi place sa ma uit la un film singura, ca ii mai sarat, sau mai dulce, dupa gust, cand il vad cu cineva. Da’ cineva-ul ala tre’ sa taca pana la sfarsit si atunci putem sa aberam despre ce-am vazut pana a doua zi dimineata, ca o fac cu placere. Da’ nu in timpul filmului.
Care mai aveti nervisori de-astia, aici si-acum e momentul sa ii eliberati.
Oho.. asa patesc si eu cu verii mei uneori, care pun intrebari tembele cand vedem un film. Ca sa nu mai vorbesc de cinema unde de cele mai multe ori doar regret ca platesc niste bani ca sa aud comentariile oferite gratis de niste coca cu 8 clase. Desi au fost si cazuri cand am prins sali bune si mai goale. Dar ca si tine, nu prea suport sa ma frece cineva la cap in timp ce vad ceva la tv/pc! Ori sunt atenta la ce spui tu ca sa iti raspund/explic ori ma lasi in treaba mea! 😀
Na, bine. N-o să ne uităm la filme împreună. 😛 Acuma mai depinde ÅŸi de film, da’ dacă nu mă atrage prea tare, îi clar că mă transform în comentator sportiv.
Cunosc specimenul, am mers la film cu niste amici si cel de langa mine mi-a povestit tot filmul, inainte sa se intample ceva imi povestea…iar la final “dar de ce esti nervoasa? hai ca a fost fain filmul” 😐
Si eu ma enervez dar mai rarut la filme pentru ca prefer sa ma uit singura :). Cu toate astea imi imaginez cat poate fi de treseant sa tot auzi comentand cand tu nu vrei altceva decat sa te uiti la film..
Numa sora-mea are obiceiul asta, ma intreaba despre ce e vorba, cine-i ala etc.
Pana a doua zi dimineata pe naiba, ca la 23 dormi dusa :)))
Mie imi este indiferent daca sunt intrerupta sau nu in timpul filmului, ca oricum nu ma pot concentra in doua parti si, prin urmare, elimin partea mai putin importanta 🙂
In schimb, cel mai amuzant pentru cel care imi tine de urat la filme, este sa se uite cu mine la filme de groaza. Pentru ca eu stau cu perna pe ochi si el trebuie sa-mi povesteasca tot :D. Asta in cazul in care nu mai scot si eu, din cand in cand, un ochi la suprafata 😀
Eu sunt genul care adoarme la filme, deci nu stiu daca maxim 10 filme le-am vazut pana la sfarsit, asta pentru ca ma si uit foarte tarziu la ele.
De bazait si de pus intrebari mai fac si eu spre disperarea lui MR:)
Mie-mi place la cinema, ca pana acum n-am avut experiente neplacute cu comentatori. Desi m-am nimerit odata langa unu’ de facea misto de filmu’ prost, si scotea asta la bancuri din el ca m-am distrat mai mult decat daca ma uitam la film.
Daaar, daca stau acasa prefer sa ma uit singura, eu cu monitoru’. Daca ii trece prin gand la sora-mea sa se uite si ea cu mine, e de rau, nu prea pot sa-i spun “nu”. Tin minte perfect ultimu’ film vazut impreuna. Pe langa faptul ca imi tot zicea sa nu-i dau drumu’ ca vine imediat si a durat juma’ de ora pana a venit, si eu statea ca fraiera si ma uitam la monitor, dupa ce a venit tot isi gasea alte chestii: ba ii suna telefonu’, ba ii era sete, ba ma intreba despre personaje si alte detalii… Nu inteleg! Nu ai vazut ce se intampla? Nu ai fost atenta? Ca mie mi s-a parut ca te uiti! What’s wrong with you? Imi venea s-o arunc pe geam. Te inteleg perfect… nici mie nu-mi plac intrebarile de genu’, dar ce nu-mi place deloc e sa dau pe pauza sa incep sa-i explic sau sa dau rewind ca am pierdut ceva.
Oh, Doamne, eu am mulÅ£i nervi de refulat aici. Cumnată-mea face aÅŸa. Tot filmul comentează, râde, “uită-te la ăsta”, “ce-o zis ăla”, “ce fain e îmbrăcată asta”. Mooooooorrrrrrr :(((
Pe mine ma enerveaza doar sotia daca ma intrerupe in timp ce scriu pe blog. 😛
Hahahha. Chiar ieri mi s-a intamplat o faza asemanatoare. MA UITAM la “Il y long temps que je t’aime” si-ntre timp a aparut el la mine. Dupa preparatul de clatite, mi-a zis ca-i este somn si-am stabilit: “eu termin filmul-tu-nani”. Da, echitabil. Intre timp, s-a hotarat ca i s-au imprastiat norii lui Ene si-a inceput sa trancane-n stropi de franceza (sa se dea ca stie si el, desi nu prea cunoaste). Ce-a iesit?”Chien avec des boutons”, “Je ne sais pas que le chien..”. Laimotiv? Bietul chien. Si dupa, considerand ca nu-i suficient, a perseverat cu spaniola. La fel de simpatic. Niciodata n-a facut asa. Imi venea sa-i dau in cap, d’oh.. Iar filmul, o splendoare, mi-a ciuntit placerea de a-l viziona. 🙁
p.s: Se amuza prea tare, nu vroiam sa-i stric momentul de buna dispozitie.
Susțin,susțin,de o mie de ori susțin.
pe mine ma scot din sarite astia care isi dau cu parerea “si acum se intampla asta” etc sau cei care au mai vazut filmul si incep sa mi-l povesteasca asa incet, printre cadre;)
ahhhhh! ca bine zici! asa e mama!
eu,fiind studenta la regie de film trebuie sa vad multe filme pt scoala. si faca sta de cele mai multe ori seara(in cazul in care nu ma dc la cinemateca) la mine in camera. si anunt: mama,ma uit la un film,nu ma deranja te rog.
ehh…guess what? intra,sta in mijlocu camerei,cat mai aproape de monitor,uneori il obtureaza si ma intreaba: da de ce ai dat asa tare sonoru? da ce film e? aaaa e filmu ala…. da cine joaca? aha…da nu l-ai mai vazut? da parca l-ai vazut cu mine odata…ai mai nu mai stii? (eu:nu,nu stiu,nu tin minte,lasa-ma si pe mine sa-l vad pe asta) mama: ba da ma,cum nu mai stii? aaaaaaaaaaaaaaaaa
si imi vine sa bat pe cineva in momentul ala!
mereu face asa!da nu exista film
o sa imi pun lacat la usa intr-o buna zi
si mai e si iubitul meu,care exact atunci cand e mai interesant,se gaseste sa ma dragalaseasca sau sa ma tachineze…sau sa i se faca sete sau foame sau frig sau orice altceva…
dar specimenele cele mai enervante sunt la cinema!
sigur ii stii nu? aia cu telefoanele care suna tare(cu ringtone cu manele) sau aia care vorbesc tooooot timpul,si rad zgomotos(mai ales atunci cand nu e cazul) sau care plescaie si vorbesc pestee 5 randuri………..
te inteleg perfect!
Eu n-am nervisori din astia pt ca nu raspund la intrebarile sacaitoare. Stiu, sunt nepoliticos.
Eu prefer singur. In principiu, pentru liniste.
Eu accept orice, de la comentarii pana la intreruperi de orice fel, cu conditia sa nu adoarma nimeni pana la sfarsit! Mor sa stiu ca am inceput sa ma uit cu prietenul, seara, la un film, iar dupa 30 de minute el adoarme si eu nu mai am cu cine comenta, dupa film, actiunea si deznodamantul… mi se pare cel mai frustrant! 🙂
De aceea, majoritatea discutiilor premergatoare dunt de genul: Ne uitam la un film? -Da, sigur. -Da’ nu ti-e somn? -Nu, stai linsitita. -Da’ sigur nu ti-e somn? Nu te simti asa, obosit… nu ti-s grei ochii?! -NU! -Da’ sigur nu adormi? Promiti ca nu adormi? etc. Pana nu trece testul, nu dam drumul la film.
p.s. Regula somnului nu se aplica si la mine, binenteles. Ca eu, si daca adorm, inca ascult… 🙂