Comentati, comentez

Lucrul care-mi place cel mai mult la ideea de blog nu e, cum ati putea crede, faptul ca pot sa aberez nestingherita intr-un loc ce pastreaza cronologia evenimentelor, a gandurilor si a impresiilor cotidiene. Bun, normal ca imi place si asta. Si imi mai place si ca aici sunt stapana suprema si totul e cum vreau eu. Dar nici asta nu e adevaratul motiv pentru care blogul e atat de important pentru mine. Ce ma impresioneaza cel mai mult, ce ma bucura foarte tare, ce ma face sa scriu mai bine, mai cu pofta si mai mult sunt comentariile voastre. Sunt combustibilul de care am nevoie ca sa am o zi buna, ca sa ma gandesc la alte si alte subiecte, sa fiu atenta la ce si cum scriu. Pentru ca poti sa scrii oricat de bine, sau oricat de prost, daca n-ai feedback, e cam trist.
Azi vorbim despre comentarii, despre ale voastre pe blogul meu, despre ale mele pe alte bloguri, despre altele de pe alte bloguri.

Ce-mi place la comentariile de pe blogul meu?

In primul rand imi place ca oamenii care comenteaza aici isi argumenteaza raspunsurile. Chiar daca sunt sau nu de acord cu ce spun eu, felul in care se exprima ma face sa ii respect si sa ii apreciez ca isi sustin punctul de vedere. Imi povestesc intamplari din viata lor, imi impartasesc sentimente, credinte, frustrari, placeri. Imi place ca ma trag de urechi cand depasesc limita sau cand imi demonstreaza ca nu am dreptate. Am avut parte si de comentarii rautacioase, neargumentate, dar aruncate aici pentru a ma jigni sau pentru a ma supara. Unele si-au atins tinta, altele au trecut pe langa mine. Unora le-am raspuns, pe celelalte le-am sters.

Ah, si cu ocazia asta sa mentionez un lucru: de multe ori n-apuc sa raspund in timp util la comentarii, sau raspund dupa cateva zile. Nu ramane nimic fara raspuns, da’ poate voi nu apucati sa le vedeti si le treceti cu vedere, de’aia va incurajez sa va abonati la comentarii. Dupa caseta textului aveti acolo o casuta mica ce trebuie checkuita ca sa le primiti pe mail. 😛

Cand (nu) comentez pe alte bloguri?

In masura in care timpul mi-o permite, citesc destul de multe bloguri. Incerc pe cat posibil sa le citesc pe cele ale comentatorilor de la ultimul post si unde am ceva de spus spun. Imi place cand cei la care comentez se intorc si comenteaza si ei la mine sau cand revin dupa ceva timp si isi fac din nou simtita prezenta. Nu imi place sa comentez pe bloguri unde nu primesc raspuns. Sunt anumite locuri unde comentam cu regularitate si rareori primeam raspuns. Acolo fie nu mai citesc, fie nu mai comentez. Mi-au spus unii ca le place sa primeasca comentarii, dar ei nu se obosesc sa lase un semn ca au citit. Nici la ei nu mai intru prea des.

Ce am vazut la altii?

Nu-mi sta in obicei sa critic alte bloguri, dar n-o sa dau nume cand o sa vorbesc de lucrurile care nu-mi plac. Si vreau sa stiti de la inceput ca respect alegerea fiecaruia si blogul de-asta e personal ca sa faca fiecare ce vrea cu el si sa si-l administreze cum ii place. Cred ca o formulare mai buna ar fi: “ce n-o sa vedeti la mine poate niciodata?” N-o sa vedeti comentarii sub forma unei conversatii de pe mess. Adica unu’ zice, altul raspunde, apoi iara primu’ zice ceva si al doilea raspunde. N-o sa raspund fiecaruia printr-un comentariu separat, pentru a se inmulti numarul lor, ci asa ca pana acum, la toti in acelasi comentariu, dar pentru fiecare separat. 🙂

Bonus

Mai demult, cineva zicea ca avea retineri in a comenta la posturile mele. Nu pentru ca n-avea ce, ci pentru ca ii era jena sa intre in discutie sau era intimidat de numarul parerilor. 🙁 Pe mine asta nu poate decat sa ma intristeze. Stiu ca posturile sunt citite de mai multi decat cei care comenteaza, imi arata asta numarul abonatilor la feed si programul de statistici. Si as vrea asa de mult sa va „cunosc” pe cei care ma cititi zi de zi. Si voi taceti mâlc. 🙁 Indrazniti, nu vi se intampla nimic.

M-am intins si-am scris prea mult. Da’ aici sunt toate explicatiile.