Ranile pe care mi le-au vindecat nemtii

Singura tara in care am stat mai mult, decat in alta in afara de Romania, a fost Germania. Si oricum „am stat” e putin prea mult spus tinand cont ca am locuit doar o luna la verisoara mea din Freiburg. A fost una dintre cele mai frumoase si imbogatitoare vacante de care intotdeauna imi aduc aminte cu nostalgie.

In vara lui 2004, dupa o despartire dureroasa, m-am refugiat intr-un orasel la cativa kilometri de poalele muntilor Padurea Neagra, in speranta ca departarea si noutatea imi vor sterge golul din mine. Nici nu banuiam cand am ajuns acolo cat de bine avea sa functioneze acest pansament. Nu era prima data cand vizitam Germania, mai fusesem de inca 2 ori pana atunci, insa parca de fiecare data eram prea mica pentru a gusta din ea. 21 de ani insa era peste varsta legala pentru orice nebunie pe care aveam chef sa o incerc. Am incercat wiskey cola, cam vreo 3 pahare in fiecare joi cand mergeam pe gratis la disco, am reusit sa ma ametesc cu Sangria, n-am flirtat cu nimeni ca inca imi oblojeam inimioara sfartecata si n-am facut alte prostii de care mi-ar fi putut parea rau.

Pentru a grabi un pic lucrurile si pentru a ajunge la subiect (hehe, da, inca n-am ajuns) o sa va povestesc de prietenii verisoarei mele care erau: Holger si Mathias – nemţi get beget, Christopher – francez si Daniela – italianca. Trupa asta m-a facut sa ma simt nu ca acasa ci ca la internat, ca in camin, ca acolo unde te duci sa uiti de familie si toata viata ta sa fie o lipsa totala de griji. Si asa a fost. Am trait o luna parca viata altcuiva. Tot ce mi se intampla gustam la maxim si savuram fiecare clipa, fiecare cuvant in toate limbile pe care le vorbeam cu ei, in fiecare seara cand faceam altceva decat in seara precedenta. Pentru ca daca n-ar fi fost ei, vacanta mea n-ar fi fost asa usoara.

Barbie era curioasa sa afle parerea mea despre nemti. Avand in vedere ca din grupul vesel doar Holger si Mathias erau pursange, o sa va povestesc mai mult despre ei. Baietii astia doi habar n-aveau de engleza, in schimb mureau de nerabdare sa ne conversam pe germana. Ca am facut eu greseala sa-mi dezleg limba intr-o seara dupa prea mult wiskey cola si am inceput sa turui pe germana că si vara-mea a ramas impresionata. Am ramas si eu, e drept. Habar n-aveam ca stiu atata germana. Insa figura nu s-a mai repetat in nici o alta seara. Asa ca ne conversam prin intermediul verisoarei mele. S-au dat peste cap pentru a-mi face vacanta frumoasa, desi nu m-au mai vazut in viata lor, si-au pus masinile la dispozitie pentru orice excursie in afara orasului si nu puteam sa plecam acasa pana nu picam de somn. Nemtii stiu sa se distreze si stiu sa fie mai calzi decat am crezut eu. Chiar in vacanta aia vorbeam cu matusa mea si ii spuneam ca n-as vrea sa traiesc intr-o tara „rece” ca Germania pentru ca nu s-ar potrivi cu caracterul meu. Insa cum am ajuns acasa mi-am schimbat parerea. Germania nu e rece, pur si simplu oamenii tin la intimitatea lor si stiu sa respecte lucrul asta la altii.

Sper ca m-am achitat cu bine de leapsa asta si o provoc pe Denisa sa ne vorbeasca despre parizieni, pe Lollitta despre italieni si poate Silvia vrea sa ne povesteasca despre nemtii din Dusseldorf.
Ah, si ca sa vedeti cat de draguti au fost protagonistii povestii mele, ia uitati ce tablou mi-au facut. :))) Nu le bagati in seama engleza, v-am spus ca habar n-aveau. 😛