Aragaz cu patru ochi

Motivul pentru care mi-am facut ochelari a fost dorinta de a fi pă trend. Eram printr-a 11-a cand mi s-a parut mie ca as fi mai cool si as arbora un aer mai de intelectuala daca mi-as parca niste biciclete pe nas. Si incep eu cu figuri de-alea ca nu mai vad bine la tabla, ca abia reusesc sa citesc, bla bla bla, povesti de aburit parintii. Sanatatea copilului e mai importanta ca toate asa ca n-au ezitat si m-au dus la control oftalmologic. -50 si la un ochi si la celalalt. Na, tot e bine ca au gasit ceva, imi zic eu in sine-mi, ca altfel riscam sa raman in afara trendului. Azi asa, maine asa… dar poimaine deja incepeau sa ma deranjeze, sa nu mai vreau sa ii port si brusc parca vedeam mai bine. La scoala ii purtam ca totusi nu prea bateam eu pana la tabla, dar in pauze si acasa, fara. A trecut vremea, am ajuns la facultate si m-am ciocnit cu amfiteatrele, spatii largi si locuri indepartate de tabla. Provocarea abia acum mijea si iata-ma-s in ipostaza de a nu putea studia fara ochelari. In timp, dioptriile s-au schimbat, dar eu tot nu port ochelarii zilnic si intotdeauna asa cum ar trebui. In schimb la calculator nu pot fara ei, chiar daca sunt de distanta. De citit ma descurc si la televizor nu prea mi-i trebuie, o data pentru ca nu prea deschid televizorul si a doua oara ca inteleg engleza si nu tre’ sa citesc. Acum „ma mandresc” cu dioptrii de -1 la stangul si cu -75 la dreptul. 😀

Si iata ca ajungem de fapt la subiectul postului: abia am asteptat sa mai treaca un pic de timp sa pot lansa o noua expozitie. Va mai amintiti cea cu picioarele, nu? Pentru ca v-a placut, imediat, pe loc si instantaneu mi-a venit atunci ideea de a va propune sa facem una cu ochelaristi. Sunt multi printre voi, pe unii ii stiu personal si sper sa se autosesizeze, pe altii ii rog, daca vor sa imi trimita poze cu ei (daca vor sa ramana anonimi pot decupa poza numai cu ochisorii din spatele ramelor) si sa le expunem aici sa vada toti ca a purta ochelari nu e o rusine. Haideti, ca imi verific mailul tot la 10 minute.